Cu o istorie mai mult decât centenară în spațiul românesc (dinainte de stabilirea cadrului educației naționale în vremea ministeriatelor lui Spiru C. Haret), auxiliarul didactic nu a avut parte de o definiție asumată de sistemul educațional național până în 2017. Mai exact până la Metodologia-cadru privind reglementarea utilizării auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar din 26.09.2017. Formularea din actul normativ lămurește statutul acestor auxiliare didactice ca fiind „materiale-suport elaborate în sprijinul profesorilor și al elevilor, pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului național.” Așadar, multe dintre ele pleacă de la conținuturile și abordările din manuale, le completează, le oferă un plus de informație și creează și premise pentru practică efectivă.
Din datele circulate de Societatea Editorilor din România (SER) și Asociația Editorilor din România (AER), piața de auxiliare didactice și manuale școlare a fost în 2019 de aproape 40 de milioane euro. Segmentul auxiliarelor reprezintă 50% din cele 40 de milioane și trebuie menționat că aceasta este piața la vedere, oficială, reglementată. „Din păcate, un alt segment este pilotat spre periferia legalității unde sunt comercializate direct spre copii, cu ajutorul, implicarea și complicitatea profesorilor, a părinților, a editorilor, auxiliare școlare de peste 10 milioane de euro”, spune Lucian Pricop, președinte SER și managing editor al Grupului Cartex.
Motoarele „auxiliare” ale educației ar funcționa normal dacă n-ar fi gripate de sus.
„Este o piață de mici dimensiuni, care a fost nevoită să depășească de-a lungul anilor multe piedici, greutăți și – mai ales – o lipsă de coerență la nivel guvernamental”, ne spune Marin Vidrașcu, director executiv al Grupului Editorial Litera. „În această situație complicată, fiecare editură care tipărește cărți didactice s-a descurcat cum a putut, în dorința de a aduce elevilor materiale cu adevărat valoroase, care să contribuie la o educație sănătoasă.”
Corina Toader, Director Departament Educațional al Grupului Editorial Corint, enumeră cât se poate de clar bâlbâielile sistemice: „Faptul că Ministerul Educației și Cercetării nu are o strategie clară, pe termen scurt și mediu, pe care să o aplice a făcut ca piața de auxiliare didactice din România să se situeze pe o pantă descendentă. Acțiuni precum O.M. dat în anul 2017 prin care s-a decis anularea tuturor avizelor emise pentru materiale auxiliare, noua metodologie de avizare a auxiliarelor școlare prin care se solicită plata unor sume consistente la depunerea acestora spre aprobare sau faptul că prin Codul-cadru de etică cadrelor didactice li se solicită să recomande, cu precădere, auxiliare curriculare sau materiale didactice deschise și gratuite, au condus la un declin al acestui sector editorial. Susținem ideea unei piețe deschise de auxiliare care să se desfășoare într-un cadru instituționalizat legal (prin intermediul bibliotecilor școlare, a librăriilor etc.) și a unei supervizări din partea Ministerului Educației și Cercetării, fără presiuni oneroase la obținerea avizelor necesare, însă în condițiile unor evaluări permanente, nu așa cum se întâmplă în prezent, când evaluarea auxiliarelor școlare se realizează în 1-2 sesiuni pe an.”
Acum 15 ani, de pildă, cartea educațională a Grupului Corint reprezenta circa 75% din portofoliul editurii, iar în prezent aceasta reprezintă doar 25%. Totuși, planurile Corint sunt de extindere cu noi titluri în această toamnă, totul depinzând însă de evoluția pandemiei și de deciziile Ministerului Educației și Cercetării cu privire la anul școlar 2020/2021.
În cazul Roxel Cart, una dintre editurile Grupului Cartex, aproximativ 20% dintre cărți sunt de tip auxiliar destinat preșcolarilor, însemnând o parte importantă din segmentul național de cărți dedicate învățării pentru cei mici. Iar în plan este crearea unui auxiliar extracurricular, Visurile copiilor, care să asambleze mai multe discipline școlare și care să „valideze ideea că educația indiferentă față de visurile copiilor este zadarnică.”
Mulți editori își doresc publicarea de auxiliare didactice pentru că vânzarea lor este una controlată în cele mai multe cazuri nemijlocit de aceștia. Auxiliarele nu trec prin librării, nu depind de un intermediar, iar încasarea este imediată. Circuitul este așadar direct și rentabil pentru toți. Profesorii fac recomandările sau impun un anumit auxiliar sau mai multe pe care le comandă fie direct de la editură, fie prin intermediari, obținând astfel un discount de 10‑30%.
Nu e de mirare că în 2019 au apărut peste 12.000.000 cărți cu funcție de auxiliar didactic, potrivit cifrelor furnizate de Societatea Editorilor din România. „Enorm, raportat la numărul de elevi din România în anul școlar 2018-2019 – de 2.824.594 de elevi, conform datelor furnizate de Ministerul Educației la finele anului școlar trecut”, e de părere președintele SER, Lucian Pricop. „Adică, fiecare elev din România a avut cel puțin 4 auxiliare didactice. De fapt, 28% sunt copii din mediul rural, ceea ce conduce la creșterea numărului de cărți/cap de elev pentru cele 72 procente din urban. Și… în urban există dezechilibre importante, așa încât ajungem la 12 auxiliare pentru elevii ai căror părinți au acceptat să investească în educația copilului.” Mai este de precizat, preluând statistica MEN, că în anul şcolar/universitar 2018-2019, aproape jumătate din populaţia şcolară s-a regăsit în învăţământulul primar şi gimnazial (46,6%), iar circa o treime în învăţământul liceal şi cel antepreşcolar şi preşcolar (17,8%, respectiv 15,4%). Pentru că publicul țintă de nivel gimnazial și primar este mai numeros, și ponderea titlurilor publicate respectă această adresabilitate.
„Părerea noastră vis-a-vis de tema propusă, și anume piața auxiliarelor școlare, este aceasta: dacă Ministerul Educației și Cercetării nu va elabora strategii și politici educaționale coerente și consecvente, pe termen cel puțin mediu, piața auxiliarelor va fi una periferică, de conjunctură și în declin raportată la ultimii ani,” spune Corina Toader, Grupul Editorial Corint.
„Importanța pieței educaționale este covârșitoare – mai ales acum, în această criză sanitară care a mutat învățământul în mediul online, și mai ales în condițiile în care ultimele studii PISA, de la finalul anului trecut, indicau o rată de 44% a analfabetismului funcțional printre elevii din România.” -Marin Vidrașcu, Grupul Editorial Litera.
„Suntem într-un moment de inflexiune și în ceea ce înseamnă educația. Nu sunt șanse să ieșim din aproximația în care a funcționat relația dintre aparatul școlii și subiectul acesta. Am declarat mereu că educația trebuie centrată pe elev; nu s-a întâmplat asta și felul în care arată biroul elevului de azi, plin cu auxiliare pentru toate disciplinele, multe, cele mai multe de calitate îndoielnică, vorbește despre descentrare și nu despre grija pentru destinul unui copil.” -Lucian Pricop, Grupul Cartex.
40 de milioane de euro – piața de auxiliare didactice și manuale școlare în 2019