La final de 2025, România face un compromis strategic dificil, dar inevitabil: decarbonizarea sectorului energetic rămâne obiectivul asumat, însă siguranța Sistemului Electroenergetic Național (SEN) primează pe termen scurt.
Adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 88/2025, care modifică calendarul de închidere a capacităților pe cărbune, confirmă oficial ceea ce autoritățile și operatorii din energie avertizau de câteva luni: retragerea accelerată a grupurilor pe lignit și huilă riscă să lase România expusă unor dezechilibre majore de producție, cu efecte economice și sociale greu de gestionat.
Inițial, prin PNRR, România și-a asumat retragerea din exploatare a 1.755 MW pe cărbune până la finalul lui 2025, într-un calendar extrem de ambițios, construit pe ipoteza că noile capacități pe gaze și regenerabile vor fi puse rapid în funcțiune. Această ipoteză s-a dovedit nerealistă.
Creșterea cu peste 50% a costurilor pentru turbinele pe gaze, dificultățile de finanțare, blocajele din lanțurile de aprovizionare și întârzierile administrative au făcut ca noile centrale să nu poată înlocui la timp producția retrasă. În paralel, România se confruntă cu un context regional complicat: cerere ridicată de energie în statele vecine, congestii transfrontaliere și interconectări insuficiente, care limitează drastic capacitatea de a compensa deficitele prin importuri.
Analiza Transelectrica pentru perioada 2025–2032 a confirmat oficial riscul: fără menținerea temporară a unor grupuri pe cărbune, România s-ar putea confrunta cu deficit de energie, mai ales în sezoanele de vârf de consum, agravat de oprirea temporară a Unității 1 de la Cernavodă pentru lucrări de retehnologizare.
Noul calendar: decarbonizare mai lentă, dar controlată
În urma negocierilor cu Comisia Europeană, România a obținut o ajustare a țintei T119 din PNRR, acceptată prin decizia Consiliului UE din 13 noiembrie 2025. Concret:
- până la finalul lui 2025 vor fi retrași definitiv 1.045 MW;
- alți 710 MW vor fi scoși din exploatare până la 31 august 2026;
- închiderea completă a capacităților pe lignit și huilă este mutată până în 2030, cu finalizarea lucrărilor de ecologizare până în 2032.
Această prelungire nu reprezintă o renunțare la decarbonizare, ci o recalibrare a ritmului, menită să asigure adecvanța SEN și continuitatea furnizării energiei electrice și termice, inclusiv pentru orașe precum Craiova și Râmnicu Vâlcea.
Sancțiuni de 5% din cifra de afaceri
Un element-cheie al noii ordonanțe este introducerea unui mecanism sancționator fără precedent în sectorul energetic românesc. Operatorii care nu respectă calendarul de închidere sau care încearcă să „cosmetizeze” atingerea țintelor prin modificări neautorizate ale licențelor riscă amenzi de până la 5% din cifra de afaceri.
Mesajul este clar: prelungirea funcționării cărbunelui nu este un cec în alb, ci o derogare strict temporară, atent monitorizată de ANRE și Ministerul Energiei. În special pentru Complexul Energetic Oltenia, principalul producător pe lignit, noul cadru juridic combină flexibilitatea operațională cu presiunea conformării.
Între riscul de blackout și riscul de penalități europene
Guvernul recunoaște implicit că alternativa era mult mai costisitoare. Fără ajustarea calendarului, România risca:
- penalități de până la 1,8 miliarde de euro;
- blocarea fondurilor din PNRR;
- pierderea caracterului „ireversibil” al reformelor, cerut de Regulamentul UE.
În acest context, OUG 88/2025 devine un act de management al riscului, nu doar o decizie energetică. Statul a ales varianta cu cele mai mici costuri sistemice: menținerea temporară a cărbunelui, sub control strict, în paralel cu accelerarea investițiilor în gaze, regenerabile și infrastructură.
Decizia României arată o lecție esențială pentru întreaga tranziție verde: obiectivele climatice nu pot fi atinse ignorând realitățile tehnice și de securitate energetică. Cărbunele rămâne, temporar, o plasă de siguranță într-un sistem aflat sub presiune, dar fereastra de timp este limitată și strict condiționată.
Următorii doi ani vor fi decisivi. Dacă noile capacități energetice nu vor fi livrate la timp, România riscă să transforme această derogare într-o dependență prelungită. Dacă însă investițiile promise se materializează, actuala ordonanță va rămâne ceea ce este, de fapt, un compromis temporar între idealul verde și realitatea energetică.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.