FacebookTwitterLinkedIn

Uneori opiniile pot părea fantezii sau teorii inventate de cei care le scriu. Abia după ce am terminat de scris opinia de mai jos, am simțit nevoia să spun că e o sintetizare pragmatică a unei experiențe formate văzând mii de oameni din organizații în interacțiune. O văd utilă pentru a ne înțelege interlocutorii și a ști să ne gestionăm mai bine pe noi înșine, dar și așteptările pe care le avem în interacțiunile cu ceilalți. 

Există, parcă, tot mai mulți oameni deștepți. Sunt oameni care în mod evident, citesc foarte mult, oameni care se străduiesc să știe și să facă cât mai multe lucruri, oameni care te provoacă. Sunt oameni capabili să poarte discuții pe aproape orice subiect. Sunt oameni frecvent ocupați sau implicați în vreo activitate, sunt oameni nerăbdători față de rezultat. Rezultatul este pentru ei mereu ceva clar, ceva de bifat, iar o dată obținut au senzația că era de la sine înțeles finalul pentru că o bună planificare și organizare nu aduce surprize. Dacă rezultatul este departe de viziunea inițială, ei vor spune că în mod cert nu este logic sau că ar avea legătură cu ceva care ar pune în dubiu competența lor. Oamenii inteligenți nu prea sunt uimiți de nimic, ei pricep repede toate înlănțuirile cauzale, ba chiar pot anticipa grozav unele situații. Ei cred foarte tare în instrumente precum analiza SWOT sau excel, care devin scop în sine și le fundamentează deciziile și judecățile. Așa că este extrem de greu, adică anevoios, să îți pui mintea cu un om deștept. Discursul lor este unul care are ca scop să convingă (logic sau prin argumente, cum le place să spună), eventual să se supra-poziționeze, să “închidă” cât mai mult din obiecțiile interlocutorilor, să construiască argumentație pe micile fisuri logice, adică să minimizeze logica celorlalți. La finalul zilei îi mulțumește faptul că s-au remarcat, că au știut lucruri pe care le-au adus altora în prim plan, că au fost văzuți ca fiind foarte inteligenți, poate chiar îi mulțumește și faptul că au putut purta conversații grele cu alți oameni la fel de (sau mai) deștepți ca ei. Dialogurile lor sunt intense și copleșitoare pentru te ține atent, argumentează mult mai logic decât este necesar, iar în scurt timp devin nefrecventabili pentru că o discuție cu ei este ca un câmp de luptă: la final, câștigi sau pierzi. 

Din când în când, pentru că sunt mai puțin evidenți, apare și câte un om care se miră, care nu are toate informațiile, dar este încântat să descopere lucruri noi. Aceștia sunt oamenii înțelepți. Oamenii aceștia sunt mai degrabă curioși să înțeleagă cum și-au format alții opiniile, decât să își argumenteze propria judecată. Sunt oameni care, parcă, au tot timpul din lume și nu se grăbesc nicăieri. Sunt oameni pentru care o perspectivă diferită este ceva interesant și valoros și sunt gata să își ajusteze propriile raționamente pentru unele mai productive sau mai împlinitoare. Rezultatul este pentru ei ceva cu scop care folosește și care are impact undeva și, la fel ca rezultatul în sine, și modul cum este obținut acesta este deopotrivă important. Ei nu agață fisurile logice din expunerile altora ci, mai degrabă, le califică ca fiind semnificative sau nu pentru situația cu care se confruntă. Cu un astfel de om dialogul este unul de învățare, de completare, de construire. Dialogurile cu astfel de oameni sunt o plăcere și un privilegiu. 

La finalul zilei îi mulțumește și pe ei și pe interlocutorii lor faptul că au făcut schimb de perspective, că și unii și alții se simt îmbogățiți, că au apărut idei noi care cer alte dialoguri și care vor aduce alte idei noi. Acești oameni sunt căutați și doriți pentru seninătate și liniște. Citesc și ei la fel de mult ca primii, sunt la fel de deștepți, au capacitatea de a argumenta și logic. Însă ei știu, cu seninătate, că rezultatul nu este despre a avea dreptate și despre a argumenta fără cusur, ci despre gustul lăsat în urma prezenței lor, despre cât de însuflețiți au rămas ceilalți, despre ideile nou apărute, despre bucuria fiecăruia de se simți deștept și important. Dialogurile cu ei sunt acorduri de pace, consolidează relații trainice. 

În dialogul cu oamenii deștepți, o fisură într-o idee te face să te simți prost, nepriceput; cu oamenii înțelepți, o fisură într-o idee îți aduce o nouă perspectivă prin care lucrurile pot fi văzute, toată lumea se clarifică și se îmbogățește. Omul deștept argumentează logic și pretinde același tip de argumentație de la interlocutori. Omul înțelept analizează și cum se simt cei implicați în dialog cu părțile lor de contribuție. Logica nu este niciodată abandonată de oamenii înțelepți, însă nu este exclusiv importantă ca în cazul oamenilor foarte deștepți. Oamenii înțelepți știu că deciziile nu se iau doar cu excelul, deși îl stăpânesc foarte bine, ci de acolo ar putea fi un foarte interesant punct de pornire, nicidecum finalul. 

Oamenii foarte deștepți nu înțeleg de ce le este greu celor din jur cu ei și consideră că mereu este o problemă a celorlalți dificultatea de a le face față. În realitate sunt greu de suportat sau sunt acceptați doar atâta timp cât cei din jurul lor, poate mai puțin deștepți dar mult mai înțelepți, simt că ar mai fi ceva de învățat sau aflat de la ei, nu prin intermediul lor. 

Oamenii foarte deștepți, ca să demonstreze că sunt pe calea cea bună își supra argumentează deciziile și rămân agățați de ele mai mult decât este necesar, oamenii înțelepți petrec ceva mai mult timp înainte de luarea deciziilor și apoi pot ieși foarte repede din situațiile nepotrivite, fără a avea vreun stres că au de demonstrat ceva. 

Oamenii deștepți folosesc mult cuvintele logic, gândești, știi, rațional, judeci, clar, greșit, dreptate și îi pun în dubiu pe ceilalți. Oamenii înțelepți folosesc cuvintele simți, crezi, părere, cum și se pun în dubiu pe ei înșiși.

Unii pun capul în pernă plini de îndârjire și cu ciudă, alții pun capul în pernă plini de liniște și mulțumire. Unii bucură de răspunsurile proprii, alții se bucură de întrebările altora. Unii pot câștiga bătălie după bătălie dar pierd războiul, pentru alții războiul dus este doar ca să obțină pacea.