FacebookTwitterLinkedIn

Proiectul este semnat de Tiberiu Bucșa, Gál Orsolya, Stathis Markopoulos, Adrian Aramă, Oana Matei și Andrei Durloi și constă în șapte automate mecanice, formate din 42 de marionete –38 umane și cinci animale fantastice. Trei automate sunt plasate în Pavilionul României din Gardini della Biennale, trei în Noua Galerie a Institutului Cultural Român de la Veneţia și un teatru mobil care promovează expoziţia în spaţiul public.

Caricaturi umane, animale fantastice, ouă de aur și cutiuţe muzicale sunt asamblate în scene predefinite care plasează vizitatorul pe scenă, în diferite ipostaze, în maestru păpușar și marionetă în același timp. Autorii propun, astfel, un portret generic al relaţiilor sociale, stereotipurilor și dorinţelor, descompus în fragmente, pentru a fi reasamblate de imaginaţia utilizatorului, într-un autoportret introspectiv.

Marionetele devin personaje principale, dar sunt private de libertăţile din lumea spectacolului, unde pot sfida legile gravitaţiei sau pot deveni „conștiente”. Deși alcătuite cu articulaţii care le permit „libertatea de mișcare”, marionetele sunt lipsite de corzi și literalmente fixate în cuie, într-un mecanism care le permite o singură mișcare, și aceea predefinită. Iar vizitatorul nu face excepţie. Poziţionat ca parte a mecanismului, acesta are o singură opţiune: să-i asigure funcţionarea prin propria sa acţiune, repetitivă.

Vezi mai multe imagini cu proiectul

Astfel, stereotipul confortabil al manipulatului și manipulatorului – care ne plasează acţiunile la capătul unei corzi, drept consecinţe, este înlocuit cu un sistem de opţiuni blocate. Vizitatorul devine obiect fără opţiuni, balerină uriașă la o masă de banchet, victimă a unei comisii oarecare sau cerșetor de dorinţe. Scenele devin posibile prin mânere și pedale, acţionate de utilizator. Un sistem aparent de roţi dinţate transmite mișcarea mecanismelor: o bicicletă pune în mișcare o horă, un ceaun generează un „festin”, o manivelă trezește o comisie, alta învârte un pește de aur sau o pasăre în zbor – prizonieră în afara cuștii sale.

Proiectul „Selfie Automaton” propune o reflecţie asupra caracterelor și acţiunilor blocate în automatisme, dar și o temă deschisă, cea a tiparelor predefinite: există ele cu adevărat, facem parte din ele, suntem victimele lor sau cei care le generează?