FacebookTwitterLinkedIn

La finele lunii februarie, printr-un comunicat de presă, UNITER a făcut publice Premiul de Excelenţă „Ion Caramitru”, Premiile pentru Întreaga Activitate și Premiile Speciale – acordate de Senatul UNITER, premii care vor fi decernate în cadrul Galei Premiilor UNITER, ediția 2024, pe 27 mai a.c.

Crenguța Manea, critic de teatrumembru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT)

De asemenea, au devenit publice nominalizările juriului, alcătuit din criticii de teatru Alina Epîngeac, Cristina Rusiecki și Octavian Szalad, pentru producțiile teatrale din România, perioada 1ianuarie – 31 decembrie 2023. (detalii pe uniter.ro)

Nominalizările pentru categoria Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic, nominalizări care cuprind și trei spectacole-lectură după trei texte dramatice contemporane, difuzate la Radio Guerilla on air, au produs o scrisoare deschisă către Senatul Uniter, din partea Redacției Teatru – Radio România, semnată de regizorul Attila Vizauer, redactor șef (scrisoare postată pe tnr.srr.ro, 4 martie 2024).

Cu argumente solide în ceea ce privește identitatea artistică a teatrului radiofonic – tratarea cu mijloace sonore a unui scenariu dramatic, specificitatea de ars acustica, de limbaj teatral specific –, în textul menționat se arată, pe bună dreptate, că această specie teatrală nu poate fi asimilată cu lectura la microfon a unui text dramatic. Ar fi o regretabilă confuzie…

Din păcate, această confuzie s-a produs.

Organicitatea spectacolului de teatru radiofonic, rezultat al articulării rafinate a mai multor mijloace sonore – prezență actoricească, efecte sonore, ambient sonor ș.a, a fost comparată neavenit cu „acest proiect, singular în anul acesta, care a propus niște texte foarte bune, cu o interpretare foarte bună, niște texte dinamice, de actualitate, proaspete… el merită nominalizat.” – am citat din script-ul emisiunii GPS Cultural, realizat de Luana Pleșea, Radio România Cultural, unde criticul de teatru Cristina Rusiecki încearcă să justifice nominalizarea celor trei spectacole-lectură: „No worries, Cătălinicika!” de Adelina Toma; „Numai pentru totdeauna” de Ana Creţu; „Paralelipiped” de Cosmin Teodor Pană.

Opțiunea de a sublinia importanța proiectului Atelierul de Scriere Dramatică coordonat de Mimi Brănescu, la Teatrul Național București, nu poate substitui criterii estetice. Un proiect de scriere dramatică sau un spectacol-lectură nu se pot suprapune unui spectacol radiofonic. Și nu ar trebui confundate, de trei teatrologi!

În scrisoarea deschisă menționată se cere invalidarea acestor nominalizări. Orice act de jurizare artistică presupune implicit si o anume subiectivitate, neîndoielnic; dar, e importantă valorizarea categorială corectă.

„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” îndemna, cu entuziasm, Ion Heliade Rădulescu, pe la finele primului pătrar al secolului al XIX-lea. Dar a trecut ceva vreme de atunci, iar literatura română și dramaturgia română s-au emancipat de „traducțiuni și adapțiuni” căznite.

Cred că și teatrul nostru contemporan e în aceeași situație; nu trebuie subminat prin exces de „corectitudine politică” – tematici, tehnici de limbaj, tot felul de „isme”. E loc pentru toți artiștii, doar adevărul lor contează; o nocturnă de Chopin și o baladă rock, un poem de Allen Ginsberg și altul de Villon sau Ion Barbu sunt la fel de frumoase și necesare.