Utilizarea inteligenței artificiale generative a devenit deja o practică uzuală în prestarea serviciilor, de la analiză de date și suport decizional până la generarea de conținut.
Însă integrarea acestor tehnologii vine la pachet cu obligații juridice clare și riscuri, mai ales în contextul intrării în vigoare a noului Regulament european privind inteligența artificială (AI Act), avertizează avocații Ana Popa, Counsel, și Gabriel Maluș, Junior Associate, de la RTPR.
„Inteligența artificială este deja un instrument de lucru curent în multe industrii, dar companiile trebuie să înțeleagă că utilizarea AI generative nu este neutră din punct de vedere juridic. Conformarea nu mai este opțională și trebuie analizată de la caz la caz, în funcție de tipul de sistem utilizat și de rolul pe care compania îl are în lanțul AI”, explică avocații.
Potrivit analizei RTPR, sistemele de inteligență artificială generativă sunt supuse, în principiu, unor obligații mai puțin stricte decât sistemele de IA cu risc ridicat, reglementate de AI Act. Accentul cade în special pe transparență și marcarea conținutului generat artificial, obligații care vor deveni aplicabile începând cu 2 august 2026.
Cu toate acestea, riscurile financiare sunt considerabile. „Regulamentul prevede sancțiuni care pot ajunge până la 3% din cifra de afaceri anuală globală a grupului sau 15 milioane de euro, în funcție de natura încălcării. De aceea, evaluarea corectă a obligațiilor aplicabile este esențială”, subliniază avocații.
Un element-cheie este identificarea corectă a rolului companiei în ecosistemul AI: utilizator, furnizor, importator sau distribuitor. Această calificare determină direct obligațiile legale aplicabile.
„De exemplu, atunci când o companie folosește soluții dezvoltate de terți, precum ChatGPT sau Copilot, ea are, de regulă, calitatea de utilizator. În acest caz, obligațiile vizează în principal transparența, mai ales în situațiile în care conținutul generat este de tip deep-fake sau este publicat pentru a informa publicul asupra unor teme de interes general”, explică Popa și Maluș.
Situația devine însă mai complexă atunci când companiile integrează modele de AI de uz general în propriile aplicații sau software-uri interne, prin API-uri. „Chiar dacă societatea nu a antrenat modelul AI, simpla integrare funcțională poate conduce la calificarea aplicației ca sistem AI și la atribuirea calității de furnizor, cu obligații suplimentare de conformare”.
Rămâne deschisă și întrebarea în ce măsură furnizorii „din aval”, care modifică sau calibrează modele IA de uz general, pot deveni supuși unor obligații suplimentare, precum realizarea de documentații tehnice sau politici privind drepturile de autor.
„Legislația actuală nu oferă încă un răspuns definitiv. Cel mai probabil, aceste aspecte vor fi clarificate prin norme secundare, coduri de conduită și ghiduri de aplicare care urmează să fie emise”.
Dincolo de conformarea cu AI Act, RTPR subliniază importanța reglementării contractuale explicite a utilizării inteligenței artificiale în prestarea serviciilor către clienți.
„Limitările inerente ale sistemelor AI — precum erorile, biasul sau imprevizibilitatea rezultatelor — nu pot fi eliminate complet, dar pot fi ținute sub control prin clauze contractuale adecvate”, mai adaugă avocații.
Printre elementele esențiale se numără stabilirea unui standard de diligență, mecanisme de control uman, clarificarea regimului juridic al livrabilelor realizate cu ajutorul AI, limitarea răspunderii, protecția informațiilor confidențiale introduse ca input și delimitarea drepturilor de proprietate intelectuală. „Conformitatea trebuie gândită de la început, nu doar atunci când apare riscul unei sancțiuni. Contractele trebuie adaptate, iar monitorizarea evoluției cadrului de reglementare devine critică, pentru că multe clarificări oficiale urmează să apară”, conchide studiul.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.