De ce ai ales marchetăria? Nu este una dintre cele mai cunoscute tehnici artistice…
Am ales-o pentru că este potrivită felului meu de a fi. Are o parte tehnică foarte riguroasă și, totodată, îmi oferă o mare libertate de creaţie. Îmi plac foarte mult materiile prime și ador să manufacturez obiecte.
Când și unde te-ai specializat în marchetărie? Cine te-a inspirat să apuci acest drum, de la cine ai învăţat?
Am învăţat la școala pariziană Boulle (m-am întors la școală la 31 de ani). Am început cu niște cursuri de tâmplărie, cu specializarea marchetărie. Anterior studiasem desenul. Mie chiar îmi place foarte mult stilul Art Nouveau în materie de mobilier, pentru că dovedește o puternică inspiraţie venită din natură (de exemplu: Gallé), dar și curentul Art Decó și ideea folosirii de materiale foarte bune (șagrinul făcut din pielea de pisică-de-mare era o alegere frecventă).
Cum a debutat cariera ta? Ce visai la acel moment?
Înainte să lucrez pe cont propriu ca meșteșugar, am lucrat timp de opt ani în cadrul companiei Elie Bleu, care produce cutii pentru trabucuri, pentru bijuterii și pentru ceasuri. Am creat partea decorativă, de marchetărie, pentru cutii destinate unor mari branduri de lux, precum Cartier, Hermès, Van Cleef and Arpels, Boucheron și așa mai departe.
Am făcut, de asemenea, designul unor modele Elie Bleu, urmând cererile lor care vizau teme foarte stricte. Din punct de vedere tehnic, am progresat mult lucrând pentru aceste mărci de lux, deoarece provocările pe care mi le ridicau modelele impuse erau mereu tot mai dificile. În paralel, am pus bazele propriului atelier, acasă.
La început, făceam marchetărie tradiţională cu motive florale. Lucrând pentru anumite branduri, am avut de-a face cu materiale noi, altele decât lemnul și sideful. Graţie acestor oportunităţi, a trebuit să fac cercetări asupra felului în care pot potrivi aceste materiale.
Spune-mi, te rog, mai multe despre specificul muncii tale. Cât de rari sunt specialiștii în marchetărie?
Eu chiar am dorit să-mi dezvolt capacitatea de lucru cu diverse tipuri de materiale, iar asta a făcut posibilă crearea unor efecte precum cel de texturare sau de aparenţă mată, de suprafaţă catifelată sau de strălucire. Materialele constituie paleta mea de culori cu ajutorul căreia îmi realizez toate creaţiile. Nu cunosc niciun alt meșteșugar din zona marchetăriei care să utilizeze atât de multe tipuri de materiale.
Mi-am creat propriile tehnici, una pentru reprezentările grafice și cutii, alta pentru miniaturi, aceasta din urmă fiind mult mai complexă. Marchetăria este foarte puţin cunoscută azi și este greu să vinzi ceea ce faci. Este foarte scumpă, pentru că este o mare consumatoare de timp. Și sunt foarte puţini cei care folosesc îndrăzneţ, creativ și original această tehnică.
Acum ai statutul de designer independent, cu proiecte realizate pentru branduri celebre. La ce lucrezi?
Când am vreme, lucrez la propriile proiecte – reprezentări sau bijuterii. Dar în acest moment fac asta destul de puţin pentru că primesc întruna comenzi, ceea ce e foarte bine, pe de altă parte. Am câteva proiecte în curs pentru Piaget, care vizează realizarea de cadrane și bijuterii de lux, plus o comandă privată pe o temă dată.
E fascinant să lucrezi pentru branduri atât de faimoase precum Piaget. Vreau să știu mai multe despre colaborarea ta cu mărcile de lux. Care a fost primul proiect de acest gen?
Lucrez pe cont propriu de patru ani, iar primul om care a investit încredere în mine a fost domnul Charles Kaeser [inventator, proprietar al RDI, companie producătoare de watch-winders de lux – n.a.]. De doi ani și jumătate lucrez cu Piaget, până de curând colaborarea mea cu ei pe partea de orologerie având caracter exclusiv. Voi continua proiectele cu Piaget, dar voi putea lucra acum și cu alte branduri de ceasuri. Să faci proiecte pentru astfel de mărci înseamnă recunoaștere. Primul cadran de ceas pe care l-am realizat a fost pentru modelul Piaget Rose, trandafirul fiind emblema acestui brand. S-a dovedit un inspirat punct de plecare și datorită faptului că acesta e numele meu.
Citește și F.P. Journe Invenit et fecit
Iar etapa cea mai grea din decorarea cadranului unui ceas de lux care e?
Cel mai dificil este să-i fac pe designeri să înţeleagă tipicul muncii mele în așa fel încât schiţele lor să ia în calcul specificităţile legate de tehnica în care lucrez.
Și pentru că ai menţionat aceste specificităţi, să le spunem cititorilor Forbes că, pe lângă materialele clasice ale marchetăriei, lemnul și sideful, tu folosești și niște „ingrediente“ cel puţin stranii – coji de ouă, os, paie. Care dintre ele îţi dă cele mai mari bătăi de cap atunci când trebuie să-l integrezi într-o creaţie?
Fiecare material are caracteristici proprii și, ca urmare, un tipic de folosire. Dar cel mai greu se lucrează cu frunzele de tutun, pe care le-am utilizat la cutiile Davidoff. Sunt extrem de delicate, de fragile, de friabile. A trebuit să găsesc o modalitate de a le fixa, tăia, lipi și îmbrăca. Am reușit să identific calea perfectă de a le integra între celelalte materiale.
Privind un cadran de ceas, e clar că decorarea lui ia foarte mult timp. Dar ce înseamnă acest „foarte mult“?
Depinde de proiect. De la 25 la 45/50 de ore. Modelul La Mer Piaget are cel mai complicat cadran pe care l-am făcut până acum.
Cadranul tău favorit care este?
Îmi place La Mer, dar, dacă e să ţin cont de importanţă, modelul The Rose a fost cel prin care Piaget mi-a făcut cunoscută munca. Am fost invitată la Salon International de la Haute Horlogerie, din Geneva, unde am dat nu mai puţin de 39 de interviuri jurnaliștilor din lumea întreagă în doar trei zile. Au fost momente memorabile, iar acum aceste amintiri mi se par, realmente, incredibile.
Care este lucrul despre care poţi afirma că reprezintă partea cea mai dificilă din munca ta?
Fiecare nou proiect vine cu propriile provocări pe care încerc mereu să le surmontez. Dar tocmai aceste părţi grele și restrictive ale muncii mele sunt cele care îmi plac pentru că fără ele totul ar fi mult mai puţin interesant.
Și care este partea cea mai frumoasă?
Ador toate etapele manufacturării, dar momentul în care am terminat o lucrare îmi dă acea senzaţie îmbătătoare, un sentiment de reală satisfacţie.
Care consideri că este cea mai mare realizare a ta de până acum?
Cea mai puternică, mai frapantă creaţie a mea este reprezentarea decorativă realizată pentru Davidoff. Cei din cadrul companiei au avut totală încredere în mine și, chiar dacă mi-au dat o anume temă, rezultatul este unul foarte personal, care mă reprezintă. Pasărea în zbor este un frumos simbol al libertăţii și al independenţei, împreună cu acea pădure întunecată care se deschide spre lumină, spre viitor.
Respecţi un program de lucru? Cât de importantă este disciplina în cariera ta?
Muncesc acasă, așa că muncesc foarte mult, adesea șapte zile pe săptămână. Nu am anumite ore de lucru, dar adesea o fac până noaptea, la zece. Marchetăria este o disciplină care cere rigoare, dexteritate, precizie. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Trebuie să îndeplinesc solicitările clienţilor într-un anumit interval temporal. Dar îmi iau răgaz pentru a vizita expoziţii, pentru plimbări, pentru întâlniri, pentru tot ceea ce mă inspiră.
Și ce anume te inspiră în mod deosebit?
Natura, chiar dacă sunt la Paris. Îmi plac zonele rurale, munţii, marea, locurile unde mă pot reîncărca de energie. Fac o mulţime de fotografii care ulterior mă inspiră.
Până la urmă, cum ai defini această artă, atât de tehnică și de dependentă de materiale și cu toate acestea neașteptat de liberă?
Sper să-ţi placă răspunsul meu, de vreme ce este foarte subiectiv, până la urmă. Această artă a marchetăriei, atât de apropiată felului meu cartezian și totodată creativ de a fi, reprezintă pasiunea mea. O pasiune viscerală, care e parte integrantă din mine. Îmi dă satisfacţie, echilibru, bucurie. Am șansa extraordinară de a mă putea exprima prin arta mea și de a putea trăi din ea. Îmi place ideea de a veni cu întrebări, de a împărtăși lucruri, de a aduce lumină, culoare și emoţie acelor oameni (nu foarte mulţi) interesaţi de munca mea.
