Evoluția ROBOR nu evidențiază anomalii semnificative, nivelul indicelui fiind în concordanță cu deciziile de politică monetară ale Băncii Naționale a României și cu dinamica inflației, arată o analiză realizată de specialiștii RoEM-UBB FSEGA în contextul investigației Consiliului Concurenței (CC)privind presupusa coordonare a cotațiilor ROBOR de către mai multe bănci din România.
„ROBOR trebuie înțeles atât ca un ansamblu de rate aplicabile tranzacțiilor de pe piața interbancară, cât și ca un reper care arată costul lichidității din economie. Din această perspectivă, evoluția sa și eventualele suspiciuni privind o posibilă manipulare trebuie analizate cu rigoare tehnică, din punct de vedere financiar și juridic, evitând interpretările simplificate sau politizarea subiectului. În același timp, orice argumente și dovezi pe care Consiliul Concurenței le va face publice în legătură cu presupusa manipulare a ROBOR vor trebui analizate pe baza unor considerente și criterii de specialitate”, explică specialiștii RoEM, proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
Cum poate fi analizată evoluția ROBOR
ROBOR este un indicator relevant pentru mai multe categorii de participanți la piața financiară: pentru persoanele care au credite cu dobândă variabilă legată de acest indice, evoluția ROBOR influențează direct nivelul ratei lunare; pentru bănci, ROBOR reprezintă costul finanțării pe piața interbancară. Pe lângă acestea însă, ROBOR este, în primul rând, un indicator tehnico-financiar al pieței monetare, care reflectă reperele economice de bază ale pieței respective, explică specialiștii RoEM-UBB FSEGA.
Ca orice rată a dobânzii de pe piața monetară, ROBOR nu poate fi analizat separat de contextul economic în care evoluează. Nivelul său reflectă în principal costul banilor și este influențat de o serie de factori, precum așteptările privind evoluția economiei, lichiditatea disponibilă în piață, riscurile de neplată sau riscurile sistemice, precum contextul monetar și financiar intern și internațional. Dintre acești factori, un rol esențial îl au politica monetară și dinamica inflației, arată analiza RoEM.
Într-o economie de piață, dobânzile interbancare trebuie să reflecte orientarea politicii monetare, în special nivelul ratei de politică monetară și al coridorului de politică monetară, definit prin diferența dintre rata dobânzii de creditare și rata dobânzii de depozit ale BNR. În termeni simpli: dobânzile de pe piața interbancară ar trebui să evolueze, de regulă, în apropierea nivelurilor stabilite de banca centrală.
„Analiza evoluției ratelor ROBOR în perioada cuprinsă între trimestrul IV din 2018 și trimestrul IV din 2025, interval care se suprapune în mare măsură perioadei vizate de investigația Consiliului Concurenței, arată că valorile medii ale acestora pe întreaga perioadă analizată se situează în interiorul coridorului de politică monetară, fără abateri sau evoluții atipice. Mai mult, media simplă a ratelor ROBOR și ROBID din această perioadă este foarte apropiată de nivelul mediu al ratei de politică monetară, respectiv 4,22% comparativ cu 4,26%”, spun analiștii RoEM-UBB FSEGA.
Al doilea factor important este inflația, care, pe o perioadă mai lungă, este unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici care influențează evoluția ratelor dobânzii. Specialiștii RoEM-UBB FSEGA au analizat evoluția ratelor dobânzii interbancare și a inflației în România, în țările din regiune, respectiv din zona euro, și au observat o relație strânsă între cele două variabile.
„Datele arată că economiile cu niveluri medii mai ridicate ale inflației au avut, în general, și niveluri medii mai ridicate ale dobânzilor, relația dintre cele două evoluții fiind apropiată de un raport unu-la-unu. În același timp, pe parcursul perioadei analizate, dobânzile s-au situat, în medie, sub nivelul inflației. Această situație este specifică unui context dominat de șocuri de ofertă, care au generat creșteri puternice ale prețurilor nu doar în România, ci în întreaga regiune. Pandemia, perturbările lanțurilor globale de aprovizionare, criza energetică și tensiunile geopolitice – inclusiv războiul din Ucraina și episoadele de instabilitate din Orientul Mijlociu – au contribuit la accelerarea inflației. La acestea s-au adăugat și măsuri fiscale interne, precum majorarea unor taxe și impozite adoptate în contextul eforturilor de reducere a deficitului bugetar”, precizează specialiștii RoEM-UBB FSEGA.
Din această perspectivă, arată analiza RoEM, evoluția ROBOR a avut un comportament similar cu cel al ratelor interbancare din regiune. Datele analizate sunt, astfel, în linie cu mecanismele economice de bază și nu indică evoluții atipice: în economiile în care inflația este mai ridicată, și dobânzile tind să fie mai mari.
Care sunt mecanismele care limitează clar posibilitatea de manipulare a ROBOR
Economiștii RoEM-UBB FSEGA consideră că ROBOR este un indicator dificil de influențat, întrucât valoarea sa este calculată pe baza mediei aritmetice a cotațiilor transmise de zece bănci reprezentative din România, după eliminarea valorilor extreme. Prin acest mecanism, impactul unei singure cotații asupra rezultatului final este limitat.
„Pe de altă parte, mecanismul ROBOR include o limitare suplimentară introdusă de BNR, prin stabilirea unui ecart maxim între ROBID și ROBOR, respectiv între dobânda la depozitele interbancare și dobânda la creditele interbancare. Acest lucru face ca cei care ar intenționa să crească nivelul ROBOR să fie obligați să crească și nivelul ROBID, putând ajunge într-o situație în care este nevoită să acorde dobânzi mai mari la depozitele interbancare. Acest lucru ar presupune un cost suplimentar pentru bănci (cu depozitele). Un alt element important este faptul că datele privind cotațiile ROBOR sunt centralizate și calculate automatizat de o entitate internațională neutră, denumită agent de calcul, reducând posibilitatea de manipulare ulterioară directă a valorii finale de către bănci”, precizează economiștii RoEM-UBB FSEGA.
Cazul ROBOR vs scandalul LIBOR din 2012
Pentru a pune în perspectivă importanța unor eventuale suspiciuni privind manipularea unei rate de referință, specialiștii RoEM-UBB FSEGA au realizat comparația cu scandalul LIBOR din 2012, unul dintre cele mai cunoscute cazuri de manipulare a piețelor financiare la nivel global.
LIBOR (London Interbank Offered Rate) era o rată de referință utilizată pe scară largă în sistemul financiar internațional, fiind calculată pe baza estimărilor transmise de marile bănci privind costul la care acestea apreciau că se pot împrumuta între ele pe piața interbancară londoneză. Aceasta era folosită ca reper pentru instrumente financiare cu o valoare nominală de peste 300 de trilioane de dolari, de la credite ipotecare și împrumuturi pentru consumatori până la instrumente derivate și obligațiuni corporative. O caracteristică importantă a mecanismului LIBOR era faptul că acesta se baza pe cotații declarative ale băncilor, nu și pe tranzacții efective realizate pe piață. Mai exact, băncile transmiteau estimări privind costul de finanțare, fără obligația de a efectua tranzacții reale la nivelurile raportate.
Investigațiile derulate de autoritățile din Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană au arătat că mai multe instituții financiare internaționale au influențat în mod deliberat cotațiile LIBOR. Potrivit anchetatorilor, traderii implicați au manipulat deliberat ratele raportate, fie pentru a-și maximiza profiturile pe pozițiile din instrumente derivate, fie pentru a ascunde dificultățile financiare ale propriilor bănci în perioada crizei financiare globale din 2007-2008.
Probele colectate în cadrul investigațiilor au inclus corespondență electronică, mesaje instant și înregistrări ale convorbirilor telefonice dintre traderi, care comunicau deschis despre manipulările efectuate, folosind un limbaj care demonstra că practica era considerată normală în interiorul instituțiilor. Cazul a avut consecințe financiare și juridice majore pentru sectorul bancar: mai multe instituții au primit amenzi de ordinul sutelor de milioane sau miliardelor de dolari, valoarea totală a sancțiunilor depășind 9 miliarde de dolari. De asemenea, mai mulți traderi au fost condamnați la închisoare, iar scandalul a dus inclusiv la schimbări la nivelul conducerii unor bănci, inclusiv demisia directorului executiv al Barclays, Bob Diamond.
Din perspectiva reglementării, scandalul LIBOR a determinat schimbări majore în modul de stabilire a ratelor de referință pe piețele financiare, precizează specialiștii RoEM-UBB FSEGA. LIBOR a trecut sub supravegherea autorității britanice Financial Conduct Authority (FCA), iar din 2023 a fost înlocuit treptat cu indicatori bazați pe tranzacții reale, precum SOFR (Secured Overnight Financing Rate) în Statele Unite și SONIA (Sterling Overnight Index Average) în Marea Britanie. Această tranziție a marcat o tendință globală de renunțare la ratele de referință interbancare (de tipul offered rate) în favoarea unor indicatori calculați pe baza dobânzilor și operațiunilor reale din piață. O schimbare similară a avut loc și în România, unde, începând din 2019, ROBOR a fost înlocuit de IRCC (Indicele de Referință a Creditelor de Consum), în cazul creditelor noi acordate persoanelor fizice.
Comparativ cu mecanismul care a stat la baza LIBOR, ROBOR prezintă o serie de diferențe fundamentale, sunt de părere economiștii RoEM-UBB FSEGA: un element esențial este caracterul ferm al cotațiilor transmise de fiecare participant, reprezentând angajamente realizate în cadrul unor reguli stabilite de BNR. Prin urmare, mecanismul ROBOR nu se bazează exclusiv pe estimări orientative, ci pe cotații asumate de participanți și asociate unei posibilități reale de tranzacționare, ceea ce îl diferențiază de un benchmark pur indicativ precum LIBOR, unde cotațiile raportate nu presupuneau o obligație de a efectua tranzacții la nivelurile respective.
A doua diferență fundamentală ține de natura dovezilor disponibile privind o eventuală manipulare, explică economiștii RoEM-UBB FSEGA. Deși au existat speculații și referiri la posibile discuții neoficiale între reprezentanți ai băncilor privind nivelul cotațiilor ROBOR, Consiliul Concurenței nu a făcut publice până în prezent dovezi concrete ale presupusei manipulări (convorbiri telefonice, mesaje, e-mailuri etc.). În acest context, este relevantă declarația președintelui Consiliului Concurenței potrivit căreia ar fi existat „contacte numeroase între personalul băncilor implicate”, chiar dacă situația nu ar fi fost încadrată drept un cartel clasic. Președintele CC a indicat, de asemenea, ca posibil element problematic faptul că băncile participante la mecanismul ROBOR aveau acces la cotațiile celorlalți membri ai consorțiului, ceea ce, în opinia autorității, ar fi putut influența negativ concurența dintre ele. Pe de altă parte, băncile au susținut că această vizibilitate a cotațiilor reprezintă o formă de transparență a prețurilor, similară altor piețe în care participanții au acces la informații publice privind nivelurile de preț practicate.
