România se află la flancul estic al NATO, în proximitatea Ucrainei, și a fost martoră a mai multor incidente legate de drone ce au traversat spațiul său aerian. Aceasta a accentuat nevoia de capacități defensive anti-drone și de integrare a UAV-urilor în arhitecturile naționale de securitate.
În acest context, țara noastră se adaptează treptat la era dronelor militare printr-un mix de dezvoltare internă, colaborări strategice, inițiative legislative și cooperări externe, cu accent pe consolidarea capacităților armatei și industriei de apărare. Recent, Parlamentul României a adoptat o lege care permite forțelor armate să doboare drone care încalcă ilegal spațiul aerian și reprezintă un risc pentru viața sau proprietatea cetățenilor, stabilind proceduri clare de identificare și contracarare în acest scenariu.
Oficialii Forțelor Navale Române, una dintre structurile Ministerului Apărării Naționale, au subliniat într-un interviu acordat Forbes România că unul dintre punctele principale ale modernizării structurii este chiar sistemul de luptă contraminelor SEAFOX.
Sistemul SEAFOX este produs de ATLAS Electronik și format din drone de dimensiuni relativ mici, care și-a dovedit eficiența de-a lungul a mai multor ani de utilizare de către forțele navale din numeroase state, precum Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia, Suedia sau Estonia și a dovedit că poate neutraliza mine ce se află pe fundul mării, în volumul de apă sau în derivă.
„Aceste drone sunt operate de un număr redus de oameni și acționează astfel încât resursa umană să nu fie pusă în pericol, având o rază de acțiune mai mare de 1.200 de metri și o adâncime de operare de până la 300 de metri. Dronele sunt propulsate cu o viteză de cinci noduri, au un sonar activ și sistem de supraveghere video, iar cu ajutorul fibrei optice sunt ghidate în siguranță de la bordul navelor”, explică reprezentanții Forțelor Navale Române.
Sistemul de luptă contra minelor SEAFOX este integrat pe vânătoarele de mine Sublocotenent Ion Ghiculescu – M 270 și Căpitan Constantin Dumitrescu – M 271, două nave achiziționate de Forțele Navale Române printr-un program de tip „guvern la guvern”, încheiat între România și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Aceste nave fac parte din clasa Sandown și sunt specializate în lupta împotriva minelor marine, interoperabile cu structurile NATO și contribuie semnificativ la asigurarea libertății de navigație în Marea Neagră. Valoarea estimată a programului este de 150 de milioane de euro și cuprinde atât achiziția celor două nave, cât și modernizarea acestora, instruirea echipajelor, integrarea sistemului de luptă contraminelor SEAFOX și suportul logistic.
Până în luna decembrie a anului 2025, de la începutul conflictului din proximitate, în bazinul Mării Negre au fost neutralizate aproximativ 150 de mine marine, iar șapte dintre acestea au fost distruse de specialiștii din cadrul Forțele Navale Române.
Faptul că atât dronele, cât și sistemele aeriene fără pilot uman la bord (denumite UAS) reprezintă o capabilitate relevantă și modernă pentru securitatea națională nu mai este de mult o noutate și tocmai acest lucru anticipează o dezvoltare exponențială pe această linie. Deși la prima vedere sunt percepute ca fiind echipamente independente de resursa umană, pentru a oferi rezultate optime, dronele au nevoie de ghidare umană specializată. Iar despre acest aspect am vorbit cu maiorul Adrian Scarlat, specialist în cadrul Forțele Terestre Române.
„Pregătirea piloților, operatorilor și instructorilor de drone reprezintă un proces complex și etapizat. Acesta vizează atât asigurarea funcționării echipamentelor, cât și particularitățile activității entității beneficiare. Atestarea operatorilor de drone clasa I se realizează la Școala de Instruire Interarme a Forțelor Aeriene din cadrul Bazei Aeriene de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic, Boboc, instituție atestată de Autoritatea Aeronautică Militară Națională (AAMN), iar pentru piloții la distanță formarea este realizată de Academia Forțelor Aeriene, Brașov.”
Numărul personalului atestat este dat de nevoile de pregătire și solicitările tuturor structurilor din Sistemul Național de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. „Aliniat la nevoile structurilor beneficiare, nu putem vorbi despre un număr standard. Cu toate acestea, se poate observa o creștere a cifrelor de școlarizare de la an la an, fapt care validează planificarea de perspectivă pe această linie. La nivelul Forțelor Terestre, numărul militarilor calificați pentru operare drone și UAS este, de asemenea, în creștere. Acesta este direct corelat atât cu echipamentele deja existente în dotare, cât și cu tehnica nouă, planificată pentru înzestrare. Din perspectiva unui orizont de timp mediu, pe măsură ce posibilitățile acestor platforme aeriene vor evolua, numărul operatorilor și piloților va fi ajustat, adaptat la nevoile structurii.”
Potrivit maiorului Adrian Scarlat, în ceea ce privește calitatea resursei umane, operatorii și, respectiv, piloții dețin calități specifice, în conformitate cu reglementările aeronautice în vigoare: „Vorbim despre o categorie de personal atent selecționată, entuziast și pasionat de acest domeniu, ceea ce indică faptul că experiența și expertiza se vor cumula exponențial.”
Durata de timp alocată formării variază în funcție de complexitatea și caracteristicile sistemului operat. Având în vedere că vorbim despre o gamă variată de platforme aeriene, de la cele foarte mici, sub un kilogram, până la sisteme complexe, asemănătoare mai degrabă cu o aeronavă, capabile să zboare la înălțimi foarte mari, instruirea personalului durează de la șase luni până la aproximativ doi ani.
Pe de altă parte, la recomandarea NATO, Polonia şi România au achiziționat sisteme MEROPS pentru a-şi acoperi deficiențele pe termen scurt. Tehnologia – produsă de o companie susținută de fostul CEO al Google, Eric Schmidt – şi-a dovedit deja eficiența prin doborârea de drone ruseşti în Ucraina. „Sistemul este unul dintre cele mai eficiente mijloace de distrugere a dronelor Shahed lansate de Rusia”, a declarat, în noiembrie 2025, generalul american Curtis King în apropiere de Nowa Deba, în sud-estul Poloniei. „Estimăm că el este responsabil pentru 40% dintre dronele doborâte în Ucraina”, a mai spus generalul american. În același context, generalul-şef al NATO, Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR) şi al Comandamentului European al Armatei Statelor Unite ale Americii (USEUCOM), a declarat la Sibiu, într-o conferință de presă, că abia aşteaptă ca România să folosească sistemul american MEROPS, pentru a demonstra capacitatea acestuia de a doborî drone şi a apăra cetățenii.
„Ați început testarea sistemului anti-drone MEROPS, un efort NATO mai amplu în cadrul inițiativei Eastern Centry pentru consolidarea apărării aeriene pe flancul estic. Pe măsură ce integrați acest sistem, aştept cu interes ca România să demonstreze capacitatea acestuia de a doborî drone şi de a ne apăra cetățenii”, a spus generalul Alexus G. Grynkewich. Acesta a mai subliniat faptul că războiul din Ucraina a oferit multe informații despre drone şi tehnologia de contracarare a lor.
„Sunt o grămadă de lecții pe care le putem învăța din conflictul din Ucraina. Sunt încă lecții de învățat, dar ne concentrăm pe planuri de apărare. Eastern Centry acoperă întregul flanc estic”, a explicat generalul Alexus G. Grynkewich.
De asemenea, prezent la conferința de presă susținută de generalul Alexus G. Grynkewich, şeful Statului-Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a anunțat că sistemul american anti-dronă MEROPS va fi introdus „foarte curând” pentru apărarea spațiului aerian, fiind deja instruite echipele care urmează să deservească acest sistem. „Am primit un sistem de combatere a dronelor. Denumirea acestuia este MEROPS. Am pregătit echipele care să deservească acest sistem şi foarte curând o să îl introducem în operația pentru apărarea spațiului aerian, operație care este în plină desfăşurare în teritoriul României”, a declarat generalul Gheorghiță Vlad.
MEROPS – care poate utiliza inteligența artificială pentru a ținti dronele inamice – este doar unul dintre numeroasele sisteme similare pe care țările NATO le testează în încercarea de a accelera punerea în funcțiune a unor noi capacități, după cum arată France Presse. România a semnat protocoale de colaborare pentru programe de cercetare și dezvoltare a dronelor integrate, inclusiv dezvoltarea categoriilor MALE (Medium Altitude Long Endurance) și sisteme autonome avansate, cu infrastructura aferentă (control la sol, suport IT) și loitering munitions.
În paralel, România a purtat discuții cu Ucraina pentru a stabili o producție comună de drone militare în cadrul programelor de finanțare ale UE (de exemplu, SAFE).
Acest parteneriat exploatează experiența ucraineană vastă în utilizarea și producția de UAV-uri testate în conflict. Producția va fi orientată atât către necesitățile defensive ale României, cât și către susținerea aliaților NATO și UE. Există inclusiv inițiative de creare a centrelor de formare pentru operatori de drone, menite să dezvolte expertiza atât militară, cât și civilă, deși unele sunt încă la stadiul de plan/propunere. Țara noastră are acces la fonduri UE semnificative prin mecanisme precum SAFE și REA (ReArm Europe), care alocă miliarde de euro pentru consolidarea industriei de apărare, inclusiv UAV. Din această perspectivă, companiile care dezvoltă deja sau au capacitatea de a dezvolta acest segment de piața devin interesate, la rândul lor, să facă mai multe cercetări și investiții.
Privind, în mod special, către domeniul apărării, fondatorul OVES Enterprise, companie românească specializată în dezvoltarea de soluții software pentru aplicații aerospațiale, de apărare şi securitate cibernetică, Mihai Filip, consideră că „acest sector riscă să se stingă treptat în România, deoarece nu există un client instituțional – precum statul român – care să achiziționeze volume mari de astfel de produse”. Iar fără o cerere constantă și scalabilă, companiile inovatoare nu pot investi serios în producție, industrializare și maturizarea tehnologiei pe această zonă.
Mai mult, Mihai Filip spune că, în momentul de față, România nu este pregătită pentru un tip de război în care avantajul dronelor contează. „Dacă ne uităm la companiile românești, ele sunt capabile să producă numai câteva zeci de drone pe an, în timp ce necesarul real ar fi de ordinul milioanelor pentru a putea vorbi despre un nivel minim de pregătire.” În trecut, OVES Enterprise producea drone în special platforme de mari dimensiuni pentru supraveghere și sisteme capabile de minare – prin filiala companiei din Marea Britanie, care a fost însă vândută acum ceva timp. „În acest moment, nu avem parteneriate active pentru dezvoltarea propriu-zisă de drone. Singura componentă hardware pe care o furnizăm pentru aceste platforme este reprezentată de plăcile pe care rulează inteligența noastră artificială, inclusiv cu controlere de zbor integrate. Dacă folosim o analogie, dacă drona este corpul, noi dezvoltăm, practic, creierul.”
Așadar, în prezent, compania condusă de Mihai Filip se concentrează pe software și pe integrarea inteligenței pe dronele partenerilor din diverse țări. Mai exact, compania dezvoltă componente critice, precum pilot autonom, recunoaștere de țintă și mecanisme de identificare și blocare a țintei pentru drone și muniții loitering utilizate în zone de conflict.
„Pe partea de software, direcția globală este către autonomie completă – adică dronele, indiferent de tipul misiunii, trebuie să poată «gândi» și executa sarcina fără intervenție sau supraveghere umană. Practic, sistemul trebuie să fie capabil să îndeplinească în mod independent chiar și misiuni complexe, de la început până la final”, explică antreprenorul Mihai Filip. Din perspectiva producției, în prezent, OVES Enterprise produce drone doar pentru testele și validările interne ale companiei, deși are capacitatea industrială de a produce aproximativ 50 de unități pe lună, dacă situația o va cere.
În 2024, vânzările celor mai mari 100 de producători de armament din lume au atins un nou record, acestea fiind alimentate de conflictele din Ucraina și Gaza.
Conform celui mai recent raport publicat de Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI), vânzările însumate ale primelor 100 de companii producătoare de armament s-au ridicat, în 2024, la nivelul-record de 586 de miliarde de euro, în creştere cu 5,9% față de cele realizat în anul 2023.
Însă, numai în ultimul deceniu (2015-2024), veniturile celor mai mari 100 de furnizori de armament au crescut cu 26%. „În 2024, veniturile globale ale furnizorilor de arme au atins cel mai înalt nivel înregistrat vreodată de SIPRI, deoarece producătorii au profitat de cererea puternică”, a declarat Lorenzo Scarazzato, de la Programul de cheltuieli militare şi producție de arme din cadrul Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm. La rândul său, Jade Guiberteau Ricard, de la acelaşi Program, a explicat pentru AFP că, cităm, „acest lucru se datorează în principal Europei”, deşi „toate regiunile au înregistrat creşteri, cu excepția Asiei şi Oceaniei”. Potrivit acesteia, creşterea cererii în Europa este legată de războiul din Ucraina şi „de percepția amenințării ruseşti de către statele europene”. Această tendință are legătură atât cu nevoile proprii ale Ucrainei, cât şi cu nevoile țărilor care i-au trimis echipamente şi trebuie să îşi refacă stocurile.
39 dintre primii 100 de furnizori de arme sunt americani, inclusiv primii trei: Lockheed Martin, RTX (fosta Raytheon Technologies) şi Northrop Grumman. Per total, producătorii americani au înregistrat o creştere combinată a veniturilor de 3,8%, până la 288 de miliarde de euro, reprezentând aproape jumătate din totalul global.
În Europa, veniturile combinate ale celor mai mari 26 de companii de armament au crescut cu 13%, ajungând la 151 de miliarde de dolari. Producătorul ceh Czechoslovak Group, care a beneficiat de Inițiativa cehă privind munițiile şi care furnizează obuze de artilerie Ucrainei, a înregistrat o creştere a veniturilor cu 193% – cea mai mare creştere procentuală –, până la 3,6 miliarde de dolari.
Însă producătorii europeni de armament se confruntă şi cu dificultăți în a satisface cererea crescută, având o aprovizionare cu materiale mai dificilă. De exemplu, companiile franceze Airbus şi Safran, care înainte de 2022 îşi procurau jumătate din necesarul de titan din Rusia, au fost nevoite să găsească noi furnizori. În plus, restricțiile la exportul de minerale critice impuse de China au determinat companii – precum Thales în Franța şi Rheinmetall în Germania – să suporte costuri mai mari legate de restructurarea lanțurilor lor de aprovizionare.
Doi producători ruşi de armament se numără, de asemenea, printre primii 100 de furnizori. Veniturile combinate ale Rostec şi United Shipbuilding Corporation au crescut cu 23%, ajungând la 31,2 miliarde de dolari, în ciuda lipsei de componente din cauza sancțiunilor internaționale, deoarece cererea internă a compensat din plin pentru scăderea exporturilor. Industria rusă de armament are probleme în a găsi suficientă forță de muncă calificată „pentru a susține ratele de producție proiectate necesare pentru atingerea obiectivelor de război ale Rusiei”, se mai arată în raport.
La nivel global, regiunea Asia şi Oceania a fost singura care a înregistrat o scădere a veniturilor totale ale celor 23 de companii de armament cu sediul în zonă, cu 1,2%, până la 130 de miliarde de dolari. Potrivit SIPRI, situația din Asia nu este uniformă: companiile chineze au vândut mai puține arme, în timp ce producătorii japonezi şi sud-coreeni au înregistrat o creştere a veniturilor, stimulată de cererea europeană. Nouă dintre primele 100 de companii de armament au sediul în Orientul Mijlociu, cu venituri combinate de 31 de miliarde de dolari. Trei dintre ele sunt israeliene şi reprezintă mai mult de jumătate din această sumă (+16%, până la 16,2 miliarde de dolari).
În această nouă paradigmă privind evoluția industriei de armament, cel puțin în zona Europei, tot mai multe state au început să-și îndrepte atenția spre producția de drone. Recent, Grecia și Ucraina au anunțat că vor produce împreună drone maritime de suprafață, care vor fi ulterior utilizate de forțele armate ale ambelor țări. Potrivit Kyiv Post, linia de producție va fi deschisă la şantierele navale greceşti. Companiile greceşti implicate în construcția de nave de suprafață fără pilot vor produce sisteme electronice şi optice, senzori şi, dacă este necesar, explozibili. De cealaltă parte, în Marea Britanie, cea mai veche unitate blindată a început deja să se antreneze pe drone.
În acest sens, militarii britanici din Escadrila Dreadnaught a Regimentului Regal de Tancuri al Armatei Britanice au absolvit un curs de operare a unor sisteme de aeronave fără pilot în Estonia, conform informațiilor postate de Corpul Regal de Blindate pe contul său oficial X, pe data de 30 noiembrie 2025. Antrenamentul, desfăşurat alături de instructori aliați şi testat în condiții de iarnă, reflectă o creştere a efortului de a dota echipajele blindate cu drone uşoare de recunoaştere, care pot zbura în fața vehiculelor grele şi pot îmbunătăți conştientizarea câmpului de luptă. Din punct de vedere istoric, Escadrila Dreadnaught a Armatei Britanice s-a bazat pe tancul principal Challenger 2 pentru eficiența sa în luptă. Deşi aceste platforme puternic blindate rămân esențiale pentru dominația terestră, lucrurile se schimbă acum, întrucât câmpul de luptă modern se umple de drone.
Sistemele mici, fără militari, permit echipajelor de tancuri să cerceteze terenul, să detecteze pozițiile inamice şi să cartografieze zona înainte de a-şi expune vehiculele la potențiale ambuscade sau amenințări antitanc la distanță lungă.
„Pregătirea piloților, operatorilor și instructorilor de drone reprezintă un proces complex și etapizat, vizând atât asigurarea funcționării echipamentelor, cât și particularitățile activității entității beneficiare.” – Adrian Scarlat, specialist în cadrul Forțele Terestre Române
„Sistemul MEROPS este unul dintre cele mai eficiente mijloace de distrugere a dronelor Shahed lansate de Rusia. Estimăm că el este responsabil pentru 40% dintre dronele doborâte în Ucraina.” – General de brigadă Curtis King, comandantul general al ,Comandamentului 10 al Armatei Aeriene şi de Apărare Antirachetă SUA
„Am primit un sistem de combatere a dronelor – MEROPS. Am pregătit echipele care să deservească acest sistem şi foarte curând o să îl introducem în operația pentru apărarea spațiului aerian, operație care este în plină desfăşurare în teritoriul României.”- General Gheorghiță Vlad, şeful Statului-Major al Apărării România
„Nu avem parteneriate active pentru dezvoltarea propriu-zisă de drone. Singura componentă hardware pe care o furnizăm pentru aceste platforme este reprezentată de plăcile pe care rulează inteligența noastră artificială, inclusiv cu controlere de zbor integrate.” – Mihai Filip, fondator OVES Enterprise
