În 2024, 16,9% dintre cetățenii Uniunii Europene locuiau în gospodării supraaglomerate, în scădere ușoară față de 18,1% în 2014, potrivit datelor europene comunicate de Eurostat.
Deși tendința generală este una de ameliorare, diferențele dintre statele membre rămân pronunțate.
România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană, cu 40,7% din populație trăind în locuințe supraaglomerate. Urmează Letonia (39,3%), Bulgaria (33,8%), Polonia (33,7%) și Croația (31,7%). În total, peste 30% dintre locuitori sunt afectați de supraaglomerare în cinci state membre.
La polul opus, cele mai reduse rate ale supraaglomerării au fost raportate în Cipru (2,4%), Malta (4,4%) și Țările de Jos (4,6%).
Paradoxal, România combină cea mai ridicată rată a supraaglomerării cu una dintre cele mai mari rate de proprietate a locuințelor din lume. Conform datelor Eurostat, aproximativ 94%–96% dintre români locuiesc în locuințe proprietate personală. Nivelul a atins un vârf de 97,6% în 2010, scăzând treptat la 95,6% în 2023 și la aproximativ 94,3% în 2024.
Această situație este explicată în mare parte de privatizarea masivă a fondului locativ de după 1989. În anii ’90, aproape 70% dintre apartamentele de stat au fost vândute chiriașilor la prețuri foarte reduse, consolidând rapid o cultură a proprietății private.
În absența unei piețe de închirieri dezvoltate și a investițiilor suficiente în locuințe noi, această structură a dus însă la supraaglomerare persistentă, mai ales în mediul urban.
Datele evidențiază astfel un contrast structural în Europa: în timp ce statele vestice au rate mai mici de proprietate, dar condiții de locuire mai bune, mai multe țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, se confruntă cu locuințe supraaglomerate, deși populația deține majoritar proprietățile în care trăiește.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.