România traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economic, însă investițiile reprezintă unul dintre puținele capitole în care datele arată o evoluție puternică. În primul semestru din 2026, investițiile nete realizate în economia națională au ajuns la 100,5 miliarde de lei, în creștere cu 11,9% față de aceeași perioadă din 2025, în termeni reali, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.
Avansul este important într-un context în care consumul a încetinit, industria a traversat o perioadă dificilă, iar economia românească s-a apropiat de stagnare. Structura investițiilor ridică însă o întrebare privind calitatea acestui boom: aproape jumătate din bani au fost direcționați către construcții, în timp ce investițiile în utilaje și mijloace de transport au avut o pondere mult mai redusă.
Aproape 45% din investiții merg în construcții
Datele INS arată că 44,9% din investițiile nete din primul semestru au fost realizate în sectorul construcțiilor, față de 39,8% în perioada similară din 2025. Industria a atras 18,1% din total, comerțul și serviciile 17,2%, iar agricultura doar 4,4%.
Diferența este și mai evidentă atunci când investițiile sunt analizate după tipul activelor. Lucrările de construcții noi au însumat 66,1 miliarde de lei, reprezentând 65,8% din totalul investițiilor nete. În schimb, utilajele, inclusiv mijloacele de transport, au atras 25,9 miliarde de lei, respectiv 25,8% din total.
Aurelian Dochia, analist economic, atrage atenția că acest avans are loc într-un mediu economic complicat, marcat inclusiv de schimbări importante la nivel internațional.
„Sunt multe șocuri care au avut loc și pe plan extern. Tot felul de tulburări ale fluxurilor comerciale internaționale, tarife impuse acolo și acolo”, spune analistul.
În acest context, creșterea reală de 11,9% a investițiilor este cu atât mai relevantă. România continuă să aloce sume importante pentru active care ar trebui să genereze capacitate economică în anii următori, chiar dacă alte componente ale economiei au pierdut din ritm.
Construcțiile nu înseamnă automat investiții neproductive
Ponderea ridicată a construcțiilor nu trebuie însă interpretată automat ca un semn că banii sunt investiți ineficient. O autostradă poate reduce costurile de transport, o cale ferată poate facilita circulația mărfurilor, iar o rețea energetică nouă poate permite unei fabrici să se conecteze la sistem.
În același timp, o hală industrială reprezintă infrastructura în care pot fi instalate utilaje și linii de producție.
O parte importantă a investițiilor actuale este susținută de fonduri europene. În primul semestru, investițiile finanțate din fonduri europene au crescut de la 27,2 miliarde de lei la 42,5 miliarde de lei.
Adrian Codîrlașu, analist economic, consideră că banii europeni reprezintă una dintre principalele oportunități pentru economia românească.
„Avem un influx care ne poate ajuta enorm, şi anume fondurile europene. Avem bugetat anul acesta undeva la 20 de miliarde de euro atragere”, spune Codîrlașu.
Astfel, problema nu este că România construiește prea mult, ci dacă infrastructura realizată va genera investiții private și o capacitate de producție mai mare. O autostradă devine cu adevărat relevantă pentru productivitate dacă atrage fabrici, centre logistice sau alte activități economice. O rețea electrică are un efect mai mare atunci când permite dezvoltarea unor noi capacități industriale.
Utilajele cresc mai repede, dar pornesc de la o bază mai mică
Datele statistice oferă și un element pozitiv în ceea ce privește investițiile în tehnologie. În primul semestru, investițiile în utilaje, inclusiv mijloace de transport, au crescut în termeni reali cu 18,5%, peste ritmul general al investițiilor.
În același timp, lucrările de construcții noi au avansat cu 16,9%.
Diferența de volum rămâne însă considerabilă. România a investit 66,1 miliarde de lei în construcții noi, față de 25,9 miliarde de lei în utilaje și mijloace de transport.
Investițiile în echipamente tehnologice, automatizare, roboți industriali, software sau cercetare pot avea un efect direct asupra producției realizate de fiecare angajat. Construcțiile creează infrastructura necesară, dar efectul asupra productivității depinde de activitatea care se desfășoară ulterior în acele spații.
De aici și necesitatea unor politici care să stimuleze investițiile private în tehnologie și cercetare.
„Credit fiscal pentru cercetare și dezvoltare. Da, cumva să încurajeze această activitate”, spune Adrian Codîrlașu.
Pentru România, miza este, astfel, combinația dintre infrastructură, capital tehnologic, forță de muncă calificată și cercetare. Fără această combinație, creșterea investițiilor poate rămâne concentrată în proiecte care nu generează suficientă valoare adăugată pe termen lung.
Investițiile publice și cele private concurează pentru finanțare
Un alt element important este sursa finanțării. Statul derulează proiecte mari de infrastructură, în timp ce deficitul bugetar ridicat îl obligă să se împrumute masiv.
Într-un astfel de context, absorbția unei cantități mari de capital de către sectorul public poate contribui la menținerea unor costuri ridicate de finanțare și poate limita accesul companiilor la credit.
Aurelian Dochia explică mecanismul prin efectul asupra investițiilor private.
„Nu rămân suficienți bani pentru investițiile private. De unde se pot împrumuta firmele pentru a se dezvolta?”, spune analistul.
Situația creează un paradox. O investiție publică într-o autostradă poate crește productivitatea unei întregi regiuni și poate crea condițiile pentru apariția unor fabrici. În același timp, însă, dacă statul exercită o presiune puternică asupra pieței de capital, companiile care ar trebui să investească în acea regiune se pot confrunta cu costuri mai mari de finanțare.
Investițiile publice și cele private trebuie, prin urmare, să se completeze. Fondurile europene sunt importante tocmai pentru că permit finanțarea unor proiecte fără ca întreaga povară să fie transferată asupra bugetului și pieței interne de credit.
Fondurile europene pot susține boomul, dar nu sunt nelimitate
Ritmul actual al investițiilor este strâns legat de disponibilitatea fondurilor europene și de capacitatea României de a îndeplini jaloanele și țintele asociate programelor europene.
Aurelian Dochia avertiza anterior asupra acestei condiționalități.
„Fondurile europene sunt legate de îndeplinirea anumitor ținte. Dacă nu vor fi îndeplinite, nu vom obține nici aceste fonduri”, spune analistul.
În 2026, PNRR și fondurile europene clasice susțin investiții importante în infrastructură, construcții inginerești și proiecte publice. Acestea generează comenzi pentru companii și mențin activitatea economică într-un moment în care alte motoare ale economiei au încetinit.
Dar această sursă de finanțare nu poate fi tratată ca una permanentă. Pe măsură ce programele europene se apropie de final, România va trebui să găsească modalități prin care investițiile să fie susținute într-o măsură mai mare de sectorul privat și de capacitatea internă de economisire și finanțare.
În acest context, Adrian Codîrlașu vorbește despre limitele modelului economic bazat în ultimii ani pe deficite și datorie.
„Cred că modelul de creştere pe care l-am avut în ultimii ani a ajuns la final. Am crescut prin deficite mari, pe datorie”, afirmă analistul.
Trimestrul al doilea a adus o accelerare
Boomul investițional s-a accentuat în trimestrul al doilea. Investițiile nete au crescut cu 17,8% față de aceeași perioadă a anului trecut. Lucrările de construcții noi au avansat cu 21,5%, iar investițiile în utilaje cu 18,1%.
Datele arată, așadar, că România nu traversează o perioadă în care firmele și statul au renunțat la investiții. Din contră, volumul capitalului direcționat către dezvoltarea viitoare a economiei este în creștere.
Miza este însă ceea ce se întâmplă după finalizarea proiectelor. România are încă nevoie de autostrăzi, căi ferate, rețele energetice, spitale, spații logistice și clădiri industriale. Însă infrastructura reprezintă doar baza pe care poate fi construită productivitatea.
Următorul salt economic depinde de ceea ce va circula pe autostrăzi, de ceea ce va fi produs în hale, de echipamentele instalate în fabrici și de tehnologia conectată la noile rețele.
România investește acum ca o companie care renunță temporar la distribuirea profitului și preferă să reinvestească banii. Valoarea acestei alegeri va fi măsurată însă nu prin numărul de șantiere sau miliardele cheltuite, ci prin capacitatea economiei de a produce mai mult, mai eficient și cu o valoare adăugată mai mare.
Betonul poate fi fundația creșterii. Pentru ca investiția să-și atingă însă potențialul, peste fundație trebuie să apară utilajele, tehnologia, capitalul privat și activitatea economică.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
