Regatta Imobiliare vă prezintă astăzi acest palat impresionant, o adevărată resedință princiară, PALATUL Adina Woroniecka.
Proprietatea este amplasată în zona Bld. Kiseleff – Ștr. Arh. Ion Mincu, în apropierea fostei reședințe regale din zona Kiseleff.
Povestea acestui minunat palat este legată de numele prințesei Adina Woroniecka, mai cunoscută în istoria noastră ca soția politicianului Take Ionescu.
Adina Olmazu, a fost căsătorită cu Take Ionescu între anii 1919-1922, iar după moartea fulgerătoare a acestuia, a fost doamnă de onoare a Reginei Maria, până la căsătoria cu Printul polonez Korybut Woroniecki, în 1928.
De altfel, alături de mormântul lui Take Ionescu de la Mănăstirea Sinaia, se regăsește bustul Prințesei Adina Woroniecki, păstrând peste ani legătura dintre cei doi.
Palatul Woroniecki este o clădire remarcabilă edificată în perioada anilor 1940, în stil veneţian având elemente florentine şi îmbinate armonios cu elemente neo-românești.
Clădirea proiectată de arhitectul Alexandru Zaharia, este impunătoare, în mare măsură datorită faptului că a păstrat toate caracteristicile sale originale, fiind într-o stare de conservare foarte bună.
Soții Woroniecki au cumpărat pământ pe parcelarea proprietăţii Elenei Ganescu din zona Kiseleff iar în vara lui 1940 se finalizează lucrările de construcţie, purtând semnătura arhitectului Alexandru Zaharia, prin antrepriza inginerului I. Kivonu.
Palatul este o copie a unui palatino din Florenţa, dar şi replică a construcţiei vilei lui Take Ionescu din apropierea Pieţei Alexandru Lahovari din Bucureşti, o altă proprietate monumentală aflată în portofoliul Regatta.
Palatul este retras de la Soseaua Kiseleff, are forma de L și este dispus pe parter + etaj + mansarda, acoperit cu olane, structura fiind din zidărie și beton armat, un procedeu în plin avânt în anii 1930.
Intrarea principală este flancată de două coloane de factură neo-corintica, iar în frontonul de deasupra uşii încă se află blazonul familiei princiare Woroniecki.
Perspectiva faţadelor din strada Ion Mincu arată coloanele veneţiene ce sprijină arcade bogat decorate cu decoraţiuni sculptate migălos și oferă armonie ambelor faţade ale parterului.
Acoperişul este tratat în cheie simplă, elementul de decor fiind reprezentat de ţiglele cu aspect mediteranean care sunt încă în stare bună.
La parter zona oficială pentru primiri era mare, cu un hol amplu şi o scară monumentală, o sufragerie şi un living-room care dă spre o curte interioară – patio, cu fântână. Bucătăria, cu oficiu avea intrare separată. Etajul era împărţit în două dormitoare, un dressing-room, două băi, o galerie şi două saloane mai mici. La mansardă era spălătoria, o baie, patru camere ale servitorilor şi un apartament. Pivniţa avea o încăperi cu destinație tehnică.
În 1949 casa a fost naţionalizata de către regimul comunist venit la putere, însă prinţesa a continuat să trăiască în acest loc până la moartea sa, în 1975. Prințesa a avut dreptul de a folosi ca locuinţa doar fosta bucătărie a casei sale de odinioară.
Palatul este una dintre cele mai frumoase și bine conservate clădiri din București, care păstrează până în zilele noastre luxul reședințelor princiare ale perioadei interbelice.
