Războiul din Orientul Mijlociu aduce multe incertitudini producătorilor de ceasuri elveţieni, testând rezistenţa unui sector deja zdruncinat de mai multe crize, dar care a reuşit întotdeauna să se adapteze.
În spatele standurilor bogat decorate de la Salonul Watches and Wonders, conflictul din Orientul Mijlociu este pe buzele tuturor la târgul ce săptămâna aceasta reuneşte cele mai mari mărci din sector la Geneva, notează AFP.
Acest conflict nu este prima criză cu care a trebuit să se confrunte industria ceasurilor, subliniază Elie Bernheim, director general la Raymond Weil, o afacere de familie care generează aproximativ 10% din veniturile sale în Orientul Mijlociu.
„A existat criza creditelor ipotecare subprime din 2008, apoi sosirea ceasurilor inteligente, un episod în timpul căruia s-a prezis ce e mai rău pentru industria ceasurilor, criza Covid-19 şi tarifele vamale din Statele Unite anul trecut. Şi totuşi, pe termen lung, industria ceasurilor a demonstrat o rezistenţă considerabilă”, subliniază Elie Bernheim.
În ultimii 20 de ani, exporturile de ceasuri elveţiene s-au dublat, în pofida provocărilor.
Potrivit lui Bernheim, particularitatea acestei crize din Orientul Mijlociu constă mai degrabă în faptul că „nimic nu poate fi anticipat. Totul se poate schimba de la o zi la alta; nu avem control şi cred că asta este cel mai destabilizator”, explică directorul general de la Raymond Weil.
La fel ca mulţi producători de ceasuri, Bertrand Meylan, coproprietar al mărcii H. Moser, consideră că principala preocupare constă în consecinţele asupra încrederii consumatorilor din întreaga lume. „Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât este mai mare riscul ca anxietatea să se răspândească la restul economiei”, a explicat Bertrand Meylan pentru AFP, subliniind că „oamenii nu cumpără în perioadele de anxietate”.
Pe teren, „mărcile care depind de turism suferă enorm”, observă Bertrand Meylan, un antreprenor din Dubai. Dar în rândul clienţilor locali, afacerile continuă să prospere „cam ca în perioada Covid”, când consumatorii, care nu puteau călători, aveau mai mult timp şi economii pentru a cumpăra un ceas, susţine Meylan. Marca sa generează 6% din venituri în Orientul Mijlociu.
Conflictul vine într-un moment în care industria orologeriei a trecut deja prin doi ani dificili, exporturile de ceasuri elveţiene scăzând cu 2,8% în 2024 din cauza reducerii cererii din China, apoi cu 1,7% în 2025 din cauza tarifelor americane, ajungând în final la 25,6 miliarde de franci elveţieni (27,7 miliarde de euro).
Anul trecut, Orientul Mijlociu a reprezentat aproximativ 10% din exporturile sectorului, ceea ce reprezintă „deja o sumă semnificativă”, a declarat Yves Bugmann, preşedintele federaţiei elveţiene a orologeriei. Prin comparaţie, Statele Unite, principala piaţă pentru ceasornicarii elveţieni, reprezintă 17% din exporturi, a explicat el.
Emiratele Arabe Unite sunt cea mai mare piaţă din regiunea Orientul Mijlociu, clasându-se pe locul opt printre primele zece, după Franţa, dar înaintea Germaniei. În urma lor se află Arabia Saudită pe locul 15, Qatar pe locul 21, Kuweit pe locul 25 şi Bahrain pe locul 27.
La începutul anului, Yves Bugmann era relativ încrezător cu privire la perspectivele sectorului pentru 2026. Însă, potrivit acestuia, „războiul din Orientul Mijlociu schimbă jocul”, chiar dacă „este încă prea devreme pentru a face predicţii”. Totul, crede Yves Bugmann, va depinde de „turnura pe care o va lua conflictual”.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
