România a reușit să reducă, între 2010 și 2020, cu doar un punct procentual rata sărăciei persistente, situată la 17% în urmă cu trei ani.
”Rata sărăciei persistente a fost de 17% în anul 2020, cu doar 1 p.p. mai mică decât cea înregistrată în anul 2010”, potrivit unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică (INS).
Datele sunt cuprinse în raportul “România Durabilă” elaborat în cadrul unui proiect privind dezvoltarea cadrului strategic și instituțional pentru implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României – 2030 (SNDDR 2030).
Numărul total al românilor afectați de deprivarea materială severă a fost în anul 2020 de 2,95 milioane, din care 47,4% bărbaţi şi 52,6% femei.
În perioada 2010-2020, rata sărăciei persistente a avut o traiectorie oscilantă, în anul 2019 având o rată anuală de creștere de -15,6% (fapt îmbucurător), însă în anul 2020 a crescut cu 1,2%.
Populația României era expusă riscului de sărăcie persistentă într-o proporție de 17% în anul 2020, cu 6,2 puncte procentuale mai mult față de media UE.
De-a lungul întregii perioade analizate, ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie persistentă a fluctuat continuu de la an la an, în anul 2016 înregistrându-se maximul perioadei, într-un procent de 20,2%, iar minimul perioadei, în anul 2019, cu 16,8%.
”Este necesară o rată medie anuală a sărăciei persistente de -2,52% în perioada 2021-2030, pentru ca în anul 2030 România să atingă media UE din anul 2020, de 10,8%”, a precizat INS.
Pe grupe de vârstă, se remarcă foarte clar o rată a sărăciei persistente mult mai mare în rândul tinerilor de până în 25 de ani, pe toată perioada analizată.
La grupa de vârstă sub 18 ani, cea mai mare rată a sărăciei persistente s-a înregistrat în anul 2016, cu o pondere de 36,4%, iar la grupa de vârstă 18-24 de ani, cea mai mare rată a fost în anul 2015 (32,2%).
Cea mai mică valoare a ratei sărăciei persistente s-a înregistrat la grupa de vârstă de 65 de ani și peste, în anul 2013 (8,2%).
Totodată, rata sărăciei relative era de 11,2% din totalul populației (în anul 2020), aproape dublă față de media UE (6,2%).
Rata sărăciei relative se definește ca fiind ponderea persoanelor sărace (după metoda relativă de estimare) în totalul populației.
Se consideră sărace persoanele din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât nivelul pragului de sărăcie.