Mai mult, ei sunt de părere că în următorii 10 ani toate tranzacțiile imobiliare ar putea fi influențate de standardele de eficiență energetică, în contextul în care țintele climatice ambițioase ale statelor vor aduce reglementări mai stricte în domeniu, care se vor adăuga la presiunile în creștere din partea investitorilor și chiriașilor.
Ignorarea acestei probleme implică riscul de a avea un „activ blocat” care nu respectă reglementările și pentru care nu vor exista cumpărători sau chiriași. Astfel că, modernizarea clădirilor existente și aplicarea unor standarde mai stricte în cazul clădirilor noi vor fi obligatorii, consideră Francesca Postolache, partener PwC România.
Potrivit unui raport realizat de Comisia Europeană în 2020, peste 85% din stocul de clădiri al UE (peste 220 de milioane de unități) au fost construite înainte de anul 2001, iar majoritatea nu sunt eficiente din punct de vedere energetic. În general, clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul total de energie al UE, dar și pentru 36% din emisiile de carbon din energie.
Principala discuție în jurul decarbonizării în imobiliare se poartă în prezent în jurul modului de măsurare și contabilizare a emisiilor de carbon.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU) și EIA (Energy Information Administration) SUA, aproximativ 74% din carbonul emis în timpul ciclului de viață al unei clădiri provine din construcția și demolarea acesteia și doar 25% din operațiunile sale. Dar, în timp ce emisiile din operațiuni pot fi reduse, cele din construcție rămân.
În ceea ce privește emisiile din construcțiile noi, producătorii de materiale investesc masiv în cercetare și dezvoltare pentru a reduce amprenta de carbon a acestora, statele introduc noi standarde în construcții, iar dezvoltatorii fac trecerea la utilizarea energiei regenerabile și investesc în sisteme AI de monitorizare a consumului de energie.