FacebookTwitterLinkedIn

Cel mai probabil scenariu pe termen mediu va fi o apreciere a monedei americane, în jurul valorii de 115, în condițiile în care în momentul de față, dolarul se află într-o fază de depreciere după vârful atins la jumătatea lunii septembrie (114/Dolar Index).

Inflația continuă să fie un motiv de îngrijorare la nivel global. Veștile bune vin din SUA, unde nivelul inflației a început să scadă după recordul atins în iunie anul trecut. Acest lucru este confirmat atât de indicele prețurilor de consum, care a scăzut ușor la 7,7% an/an în octombrie, cât și de indicele prețurilor de producție, care a ajuns la 8% an/an în aceeași perioadă. Însă având în vedere punctul de plecare (în jur de 10%), Fed nu are altă opțiune decât să continue să înăsprească politica monetară în următoarele luni (chiar dacă va încetini creșterea), pentru a reveni la nivelul anterior de 4%.

Deficitul comercial al Statelor Unite este un motor principal de creștere a dolarului, (73,3 miliarde de dolari în septembrie anul trecut). Americanii alocă miliarde de dolari pentru importuri (semiconductori, produse farmaceutice și electronice, etc.), iar o parte semnificativă din această sumă este reciclată pe piața americană de către străinii în căutare de randament și siguranță. Acesta este un fenomen întâlnit în perioadele de criză din trecut și care este pe cale să se repete.

SUA este mai ușor penalizată de criza energetică, suferind mai puțin decât multe alte economii dezvoltate din cauza scumpirii energiei. America are acces propriu la petrol și la resurse energetice și poate goli rezervele strategice de petrol, pentru a limita o creștere bruscă a prețurilor. Este ceea ce Casa Albă a făcut în septembrie 2021 (în total 212 milioane de barili au fost eliberați în această perioadă).

Reapariția cazurilor de Covid în China este o altă explicație a aprecierii dolarului, printr-un efect de domino. Dacă înainte de Covid, China avea o contribuție de aproximativ 30% la creșterea mondială, aceasta a scăzut de atunci la 10%. Acest lucru înseamnă că, spre deosebire de criza din 2007-2008, China nu va salva economia mondială de această dată. Iar perioadele de turbulențe economice tind să fie sinonime cu un dolar puternic.