Ce este sistemul de garantare și returnare (SGR) și care este contextul implementării sale în România?
Sistemul de garanție-returnare este proiectul aflat în curs de implementare de către Ministerul Mediului, în colaborare cu firma RetuRO Sistem Garanție Returnare SA (alcătuită din asociațiile reprezentative ale producătorilor de bere și băuturi răcoritoare, precum și ale comercianților) în scopul gestionării returului deșeurilor de plastic și sticlă specifice băuturilor alcoolice și non-alcoolice. Misiunea acestui proiect este aceea de a contribui la atingerea țintelor de colectare și reciclare impuse la nivel național. Proiectul, programat pentru a intra în vigoare la data de 30 Noiembrie 2023, presupune ca românii să plătească o garanție de 0.50 de RON la momentul cumpărării unei băuturi (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) de la un comerciant, garanție ce va fi returnată în momentul reciclării ambalajului la automatele specifice. Acest sistem este aplicabil ambalajelor primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, ce vor fi marcate cu un logo specific.
Contextul implementării proiectului în România ține de adaptarea la normele europene ce privesc protejarea mediului, precum și de transformarea materiei prime în resursă continuă în ciclul de producție. Din postura primului jucător de vinuri după cifra de afaceri din România, susținem scopul inițiativei (luând în considerare că primele noastre eforturi din zona sustenabilității au fost derulate începând cu anul 2018), însă în acest moment, provocările financiare, economice și practice ale implementării pentru producătorii de vin sunt mai numeroase decât oportunitățile ce reies din cadrul acestui proiect.
Care sunt principalele probleme care survin pentru piața vinului în urma SGR-ului?
Pentru piața vinului din România, provocările aduse de implementarea acestui sistem sunt de 2 tipuri: economice și practice (ce țin de modalitatea de întocmire a normelor de implementare a sistemului) și tehnice și juridice, ce țin de exclusivitatea contractului cu firma RetuRO, ca operator unic al sistemului de garanție-returnare. România este prima și singura țară care încearcă implementarea unui nou sistem de garanție-returnare pentru ambalajele de vin, în Uniunea Europeană existând spații special amenajate pentru reciclarea acestora, în apropierea marilor comercianți. Astfel, impunerea unor noi norme de reciclare a ambalajelor aduce o serie de consecințe negative, precum termenul scurt de modificare al ambalajelor existente, achiziția pe cont propriu a automatelor de returnare de către comercianți, sau dificultatea specifică reciclării sticlei de vin (din cauza greutății mari care nu se pliază tuturor automatelor de reciclare, precum și a diverselor forme pe care sticla le poate lua). De asemenea, lipsa unei informări clare și corecte, existența unor deficiențe juridice în contractul semnat de către producători cu RetuRO sau duplicarea normelor existente în sistemul actual de reciclare sunt provocări care, în timp, se pot transforma în grave consecințe financiare și economice pentru noi, producătorii de vin.
Care sunt măsurile luate de producătorii români de vin până în momentul de față pentru a contracara provocările impuse de acest sistem?
În momentul de față am creat un grup de colaborare alcătuit din reprezentanții mai multor producători locali, printre care Cramele Recaș, Corcova, Budureasca, Beciul Domnesc Compania și DFR în scopul chemării în judecată a Ministerului Mediului și Fondului Mediului din cauza modului defectuos în care se desfășoară implementarea HG1074 cu privire la introducerea sistemului de garantare și returnare a deșeurilor (sticlele de vin). Suntem de acord și susținem creșterea gradului de reciclare a sticlei, însă ne dorim o mai bună explicare și informare în cadrul tuturor sectoarelor și părților implicate despre modalitatea de implementare a acestui proces. De asemenea, cerem flexibilitate din partea reprezentanților și Ministrului pentru a adapta sistemul în funcție de specificul și provocările fiecărei industrii, luând în considerare multiplele provocări de natură practică și economică pe care implementarea acestui proiect le aduce pentru industria vinului din România.
Care este impactul economic și financiar ce rezultă din implementarea acestui sistem pentru producătorii de vin din România?
Una dintre normele HG-ului care ne afectează în mod direct activitatea face referire la refacerea totală a ambalajelor tuturor stocurilor de vin existente în România (contraetichete), prin adăugarea unui nou cod de bare asociat SGR-ului, precum și a unui logo specific sistemului SGR. Principala problemă legată de această normă face referire la termenul foarte scurt propus producătorilor pentru a implementa această schimbare. În industria vinului, o mare parte din producție poate fi îmbuteliată anterior implementării programului, fiind mai apoi învechită în sticlă pentru luni sau ani de zile. De aceea, propunerea HG-ului pentru a produce doar marfă cu ambalaj specific SGR din data de 30.11.2023 (cu condiția ca din 31.12.2024 comercianții să vândă doar marfă etichetată conform SGR) este nerealizabilă. Spre exemplu, producătorul Cramele Recaș are în stoc la data de 18.09.2023 cca. 7 milioane de sticle (fără ambalaj SGR), din care peste 2 milioane sunt concepute pentru a fi maturate până în 2025-2026. Costul estimat pentru reetichetarea acestor produse este de aprox. 80.000 euro.
O altă consecință care adaugă un plus financiar pentru noi face referire la duplicarea sistemului actual de reciclare. HG1074 nu explică în mod clar ce se va întâmpla cu sistemul existent de reciclare stabilit prin legea 249/2015. Penalizările pentru neîndeplinirea targetului de reciclare conform acestuia sunt de 2 RON/kg. În acest context, producătorii de vinuri trebuie să plătească costuri duble specifice atât SGR-ului, cât și sistemului de reciclare deja existent în piață, fără ca aceștia să aibă posibilitatea de a influența performanța realizării targetelor conform firmei RetuRO care administrează SGR-ul sau a firmei OIREP pentru sistemul actual.
Costurile aferente SGR-ului pentru producătorii de vin (garanția de 50 de bani per sticlă), la care se adaugă costurile de administrare a schemei (plata acordată firmei RetuRO), se rezumă în final la aprox. 1 leu per sticlă, în condițiile în care 90% din vinurile vândute în România pleacă de la producătorul cu preț en-gross de sub 7 RON pe sticlă. Costul acesta este foarte mare, luând în considerare creșterea prețurilor din ultimii ani pentru materiale, energie, ambalaje, salarii, dobânzi și impozite care vor crește din octombrie, toate în contextul crizei economice care determină un comportament de consum mai cumpătat din partea clienților. Pentru Cramele Recaș, costul total este aproximat la cel puțin 3 milioane de euro/an, compus din costurile directe survenite din acest proiect, dar și din scăderea volumelor din cauza scumpirii mărfii și, implicit, a veniturilor.
Cum ați descrie colaborarea cu firma RetuRO, responsabilă pentru gestionarea întregului proces de garanție și retur?
Colaborarea cu firma RetuRO are în vedere probleme ce țin de exclusivitatea contractului propus producătorilor. Mai exact, RetuRO este un monopol privat alcătuit din acționarii marilor producători de bere, băuturi carbogazoase, apă, retaileri etc. Niciun reprezentant din industria vinului nu este implicat în organizarea acestei firme. Apoi, consecințele financiare legate de asumarea contractului sunt diverse: spre exemplu, răspunderea producătorilor pentru eventuala nerealizare a schemei de reciclare este totală, în timp ce răspunderea operatorului de sistem este limitată la max. 25.000 de euro. De asemenea, operatorul RetuRO cere de la producători 4 mostre de sticle pentru fiecare lot produs, în scopul „calibrării aparatelor”. În cazul Cramelor Recaș, costul estimat este de peste 15.000 de euro. Menționăm, de asemenea, că nu fiecare lot de marfă are alt tip de sticlă/ambalaj, majoritatea având aceeași sticlă, dar culoare/culori și etichete diferite, ceea ce nu influențează reciclarea în aparate. Mai mult decât atât, contractul prevede declararea tuturor loturilor produse cu ambalaj SGR, neținând cont de faptul că o parte din producția noastră merge la export și ca atare nu va fi reciclată în România.
Care sunt principalele soluții pe care le propuneți pentru preîntâmpinarea sau rezolvarea eventualelor consecințe financiare și economice?
În primul rând, cerem Ministerului o discuție deschisă despre prelungirea termenului de implementare al sistemului, precum și despre măsurile ce trebuie luate în scopul fluidizării procesului în România: găsirea unei soluții pentru etichetarea ambalajelor deja produse pentru sticlele de vin maturate; eliminarea taxei specifice actualului program de reciclare, ce se suprapune taxelor specifice SGR-ului; realizarea unei campanii de comunicare coerentă, corectă și completă care să implice toate părțile implicate în acest proces, din toate industriile conexe; implicarea reprezentanților din industria vinului în discuțiile și deciziile luate prin intermediul firmei RetuRO; modificarea și rezolvarea deficiențelor de ordin juridic din contract, precum responsabilitatea totală acordată producătorilor pentru drepturile de proprietate ale ambalajelor pe întreg lanțul comercial (în contextul în care, în mod normal, din momentul în care vindem marfa la distribuitor, en-gross sau în retail, atât marfa, cât și ambalajul nu mai sunt în proprietatea producătorului).
