Înainte ca liderul naționalist Giorgia Meloni să vină la putere în Italia, ziarul Stern din Germania a pus-o pe copertă cu titlul “Cea mai periculoasă femeie din Europa”. Atât de mare a fost îngrijorarea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încât a emis subtil ideea că are “instrumentele” necesare să acționeze asupra Italiei în cazul în care aceasta virează de pe calea democrației.
Însă după 100 de zile de când Meloni și-a preluat mandatul ca șef al celui mai de extremă dreapta guvern pe care l-a avut Italia de la cel de-al Doilea Război Mondial, aceste îngrijorări sunt în mare parte dispărute. În ciuda rădăcinilor ei politice neo-fasciste și a retoricii fioroase, Meloni a ales precauția înaintea confruntării, atât în afacerile interne, cât și în cele eterne ale țării, promovând status quo-ul mai degrabă decât riscând tensiuni și alimentând criza financiară cu vreo reformă radicală.
“A fost mai moderată decât atunci când era în opoziție și a înțeles că trebuie să își schimbe profilul pentru a deveni un lider internațional credibil”, a spus Sofia Ventura, profesor de științele politice la Universitatea din Bologna, citată de Reuters.
După Japonia și Grecia, Italia a avut cea de-a treia cea mai mare datorie publică din toate țările din lumea industrializată, iar căderea dramatică a lui Liz Truss, cu doar două zile înainte ca Meloni să își preia mandatul, a dezvăluit pericolele la care te poți expune dacă afectezi piețele financiare.
La presiunea pe care a avut-o – și o are încă – Meloni se adaugă dependența Italiei de fondul de recuperare și reziliență al Uniunii Europene. Roma ar trebui să primească granturi și împrumuturi în valoare de 190 de miliarde de euro ($206 miliarde) atâta vreme cât îndeplinește seria de reforme agreate de UE cu administrația anterioară, condusă de Mario Draghi.
Dornică să evite orice potențială neînțelegere, prima deplasare internațională a lui Meloni după ce a devenit prim ministru al Italiei a fost la Bruxelles, să o întâlnească pe von der Leyen și să o asigure că Italia își va îndeplini obligațiile, în ciuda rezervelor pe care le-a ridicat în campania sa electorală. Cu toate că inițial Meloni și-a exprimat cu tărie euroscepticismul, acum ea caută să își mențină amprenta în Europa și acționează prudent.
Aceeași tactică o aplică și afacerilor interne.
Reformele majore pe care coaliția sa urma să i le prezinte au fost amânate și măsurile de ușurare a taxelor, anunțate în martie 2022, au fost anulate.
Publicul italian a aplaudat până acum prudența lui Meloni și partidul său, Brothers of Italy, a câștigat în sondajele opiniei publice peste 30%, adică mai mult chiar decât avea la alegerile din septembrie, potrivit Reuters.
În spatele cortinei se pregătesc schimbări, totuși, iar blocul de dreapta începe să își plaseze proprii oameni în pozițiile-cheie; de exemplu, șefia Trezoreriei i-ar asigura lui Meloni și aliaților ei mai multă putere pentru a influența entitățile controlate de stat.