În 1963, fuziunea dintre două companii americane de asigurări, State Mutual și Guarantee Mutual, s-a soldat cu un moral scăzut al agenților de vânzări. Pentru a remedia situația fără a cheltui banii acționarilor, managementul a decis că angajații au nevoie de un… zâmbet. Artistul Harvey Ball a fost însărcinat cu crearea unui simbol care să readucă buna dispoziție și pofta de muncă în compania nou creată.
Harvey Ball s-a născut în 1921 în Worcester, Massachusetts, SUA și a studiat artele plastice. A lucrat o perioadă pentru o agenție de publicitate, iar în 1959 și-a înființat propria companie, Harvey Ball Advertising.
Lui Harvey i-au trebuit zece minute să deseneze The Smiley Face, pe care State Mutual l-a multiplicat apoi pe insigne care au fost distribuite angajaților, în speranța că vor deveni mai prietenoși între ei și mai amabili cu clienții. Insignele au fost foarte populare, peste 50 de milioane de bucăți vânzându-se până în 1971, când jurnalistul francez Franklin Loufrani a înființat Smiley Company, astăzi unul dintre giganții care licențiază simbolul Smiley, cu o cifră de afaceri de peste 400 de milioane de dolari în 2017.
De-a lungul timpului, Smiley a inspirat artiști plastici, muzicieni și creatori de modă, și a dat naștere unei game de produse de o varietate dincolo de imaginație – parte dintre ele au fost adunate în expoziția Smile High Club a muzicianului Fatboy Slim. De la simbolul planetar al veseliei, Smiley a ajuns „să aibă o poziție duală, fiind perceput atât ca un element de rezistență culturală, dar și ca o reprezentare a fericirii obținute prin consumerism”, scrie CNN.
Smiley are astăzi diverse chipuri, însă originalul are câteva caracteristici: ochiul din dreapta este puțin mai sus și mai mare decât cel din stânga; zâmbetul nu descrie un arc de cerc perfect și are „cute” la capete, colțul din dreapta al gurii fiind mai sus decât cel din stânga.
Adaptarea lui Smiley la lumea digitală a fost făcută de designerul japonez Shigetaka Kurita, considerat părintele emoticoanelor. Primele emoticoane desenate de Kurita sunt evident inspirate de Zâmbărețul lui Harvey Ball, însă familia de simboluri disponibile astăzi în comunicarea online este atât de numeroasă încât a devenit un fenomen căruia îi sunt dedicate studii și eseuri în publicații științifice de ținută.
În 1999, Harvey Ball a înființat The World Smile Corporation, organizație care licențiază Smiley și organizează Ziua Mondială a Zâmbetului, pe 1 octombrie în fiecare an, cu scopul de a aduna fonduri pentru copiii aflați în nevoie.
Timp de 27 de ani, Harvey a făcut parte din Garda Națională Americană, fiind staționat în Asia în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost decorat cu Medalia de Bronz pentru eroism în timpul Bătăliei de la Okinawa și s-a pensionat în 1979 cu gradul de colonel.
Harvey Ball s-a stins în 2001, la 79 de ani. A fost plătit cu 45 de dolari, în 1963, de State Mutual pentru Smiley Face. Nu a depus niciodată cerere pentru drepturi de autor sau pentru a înregistra marca Smiley și nici nu a regretat acest lucru mai târziu, când alții s-au îmbogățit de pe urma creației sale. Potrivit declarației fiului său, Charles Ball: „Tata n-a fost un om care să alerge după bani. Zicea: pot să mănânc o friptură odată și să conduc o mașină odată.”