O mamă și fetița ei se gândeau de multă vreme să scrie o carte de povești inspirate de dragostea lor pentru copiii de care au grijă printr-un proiect caritabil, de dragostea pentru natură și pentru toate minunile care ne înconjoară și pe care, adesea, suntem prea ocupați, îngândurați și stresați ca să le observăm.
Vă invităm să descoperiți în paginile care urmează un dialog încântător cu Ann-Kathrin (11 ani) și mama ei, Veronica, despre imaginație, despre eroii copilăriei, despre relația mamă-fiică și despre cât de important este să ai grijă de cine și ce este în jurul tău. Și, bineînțeles, despre povești, cât de importante sunt pentru copiii noștri, dar și pentru noi.
Așa s-a născut „Cip și Cirip sau Lumea magică a mamei și a fetiței ei”, o carte pe care o recomandăm cu căldură atât copiilor, cât și părinților. Pentru a cultiva imaginația, dragostea de lectură, dar și discuțiile lungi și frumoase între cei mari și cei mici. Text: Raluca Michailov Foto: Oltin Dogaru
Veronica, dragostea pentru carte începe în familie sau din băncile școlii?
În familia mea, cărțile au avut o importanță primordială. Când se aprindea veioza galbenă din colțul camerei de zi, era ora destinată lecturii în familia mea. Eu eram nerăbdătoare să merg la școală, mai ales când îl vedeam pe fratele meu mai mare Renato savurând pagină după pagină, carte după carte. Adeseori, chiar și noaptea, îl surprindeam cu lanterna sub plapumă cu cartea în mână, făcându-mi semne să nu-l dau de gol. Tot ce îmi doream era să îi urmez exemplul. Eu am fost prima generație din Republica Moldova care a studiat Abecedarul în limba română. Prima versiune a apărut doar în ziarul Săptămâna, coseam cu tata paginile noi, ca să arate cât de cât a manual, până am primit unul din tipografie.
Îmi amintesc și acum cuvintele mamei, care se uita sever și spunea: ,,Fără această bibliotecă citită, nu ai ce cauta în Viață!” Inițial, părea mai degrabă o poruncă prin prisma înțelegerii unui copil mic, dar apoi a sunat ca o binecuvântare și așa rămas, și așa am transmis mai departe. Dragostea pentru carte este o moștenire.
Ann-Kathrin, la ce vârstă ai citit prima carte?
Prima carte am citit-o la 4 ani, erau poezii scurte, scrise de Agnia Barto. Ele aveau o rimă melodioasă, numai bună pentru a le îndrăgi, poate de aceea le țin minte și acum. Știu că m-a impresionat poezia „Iepurașul de pluș părăsit de stăpână”. Mi-a părut rău de el, ploaia îl udase până la ultimul firicel de ață și nu putea coborî singur de pe băncuță. În ziua aceea am cutreierat tot parcul în căutarea unei jucării de pluș care are nevoie de ajutor .
Veronica, tu ce părere ai – crezi că toate sistemele școlare încurajează lectura? Care a fost experiența fetiței tale în acest sens?
Pentru Ann-Kathrin, primul an școlar a fost în sistemul britanic. Ei încurajează cel mai mult, dintre toate sistemele, ideea de early reading. Pornesc cu serie de cărți cu câteva cuvinte-cheie și multe ilustrații, care chiar știu să cucerească încrederea și să le stârnească motivația copiilor. Cât despre școala germană din București și Viena, o las să vă povestească ea pentru că este suficient de mare să poată aprecia diferența.
Ann-Kathrin, care sunt cărțile tale preferate?
În mare parte mă concentrez pe literatura școlară obligatorie, unde ne punctează și ne motivează prin programul Antolin. Dar cu adevărat îmi plac cărțile scrise de autorii contemporani cum ar fi Tom Gates de Lis Pichon, Harry Potter de J.K. Rowling. Încă nu am citit ultimele două volume din Harry Potter, am văzut că sună destul de înfricoșător, le las pe mai târziu. Autorul meu preferat este Roald Dahl și mai ales cartea lui The BFG.
Mama intervine:
O surprind uneori râzând singură în hohote, chiar dacă recitește această carte pentru a nu știu câta oară.
Ann-Kathrin, dintre cărțile școlare de care ai amintit sunt totuși unele și simpatice cu siguranță?
Da, mi-a plăcut cartea Pippi Langstrumpf scrisă de Astrid Lindgren, ea este cu adevărat simpatică, îmi place curajul ei și îmi doresc să fiu și eu ca ea. Deși știu că este în original suedeză, mereu mi se pare că personajul principal este o fetiță germană, pentru că am citit-o pentru prima oară la Viena și numele ei sună nostim în această limbă.
Ah, da! Printre favorite acum este și cartea Wonder de R.G. Palcio , o recomand.
Veronica, am înțeles că în Criț, Transilvania, aveți un fel de școală care este susținută de Fundația M&V Schmidt pe care o reprezinți împreuna cu soțul tău. De ce acolo?
Acolo este locul unde s-au născut bunicii copiilor mei și tatăl lor. Din acest motiv, dar și datorită pasiunii mele pentru design interior, am renovat casa părintească a lui Michael, cât mai aproape de original, fosta casă parohială, acum pensiunea Casa Kraus, iar anul acesta tocmai ce am finalizat încă două pensiuni. Datorită evenimentului Săptămâna Haferland, pe care îl organizăm de 10 ani, interesul pentru această zonă a crescut considerabil. Desigur, nu putem ignora aportul important al vizitelor frecvente ale Prințului Charles, acum regele Charles al III-lea, care și-a regăsit rădăcinile în Transilvania și a achiziționat la rândul lui multe case săsești.
Evenimentul nostru este destinat conservării patrimoniului săsesc și descoperii unor tradiții și unei culturi aparte.
Proiectul meu pentru copiii defavorizați s-a născut în secunda în care am văzut ochii acelor copii și am înțeles nevoile lor. Mi-am dorit să le educ simțurile pentru frumos și carte, călcând pragul acestor pensiuni frumos amenajate, diferit de ceea ce găsesc acasă. Mereu îi așteaptă o masă caldă, hăinuțe curate, suport educațional și psihologic. Ei, la rândul lor, au învățat să ajute. De exemplu, de Crăciun, au construit un brad din gunoaiele pe care le-au adunat prin sat, le-au adăugat mult sclipici, le-au modelat în fel și chip, le-au aranjat într-un con verde de plasă și l-au vândut la licitație pentru a ajuta copiii din programul Fundației Salvați Copiii. În alt an, au mai făcut unul din lemne vechi și conuri pictate tot pentru Salvați Copiii, ideea că îi pot ajuta pe cei care au aceleași nevoi ca și ei îi încântă atât de mult! Este important să simtă că au mult de oferit. Terapia florală îi ajută să uite de greutăți și să se concentreze asupra frumosului, așa fac și eu, așa i-am învățat și pe ei, când vorbeam mai sus de exemplul personal .
Ann-Kathrin, care sunt personajele tale preferate și cine ai vrea să fii pentru o zi dacă ai putea alege ?
Chiar m-am gândit la acest lucru când citeam cartea Charlie și fabrica de ciocolată! Mi-ar plăcea să mă transform pentru o zi în Charlie Bucket și să trăiesc viața lui grea, apoi să trăiesc acel feeling, cum este să obții un golden ticket.
Veronica, ce părere ai – aceste sentimente despre care tocmai ce ne-a vorbit
Ann-Kathrin contribuie într-un fel la empatia pe care o are față de nevoile copiilor defavorizați?
Cred că aceste sentimente au contribuit într-un fel și la viitorul nostru proiect caritabil. Când ne-am mutat la Viena și a citit cu colegii ei de clasă Jurnalul Annei Frank, mult timp această poveste tristă îi ocupa gândurile. Mă gândeam cum aș putea să o fac să uite emoțiile de peste zi, chiar și unele mai puțin fericite. Calea cea mai bună prin care am simțit că reușesc au fost poveștile pe care am început să le inventez pentru ea. Iar Ann-Kathrin a început să-mi răspundă cu alte povești minunate și bune, asemeni sufletului ei. Poveștile sunt prima formă de exprimare a Lumii și emoțiilor de peste zi pe înțelesul propriului copil. Cred că nimeni nu ar reuși să o facă mai bine decât un Părinte. Așa s-a născut cartea, proiectul nostru comun «Cip și Cirip sau Lumea magică a mamei și fetiței ei».
Ann-Kathrin, cum s-a născut prima poveste?
De obicei, înainte să adorm am o mulțime de întrebări, iar mama s-a gândit să inventăm povești despre tot ce mă preocupă în acel moment. Fratele meu Dennis colecționa multe păsări și animale și, deși știam că le iubește foarte mult, totuși mă gândeam că ele suferă după libertate. Mama mi-a spus să ne imaginăm o Lume a Păsărilor și să o transformăm prin fapte bune într-una mai frumoasă. Atunci m-am gândit la un rege și o regină care ar înțelege limba păsărilor și ar putea să ne spună ce gândesc ele, Cip și Cirip au fost personajele inventate de mine, iar mama s-a gândit la o prințesă pe nume Avis, care, deși era fetiță, avea cele mai frumoase aripi din lume, confecționate din penele tuturor speciilor de păsări. După ceva timp, s-a întâmplat o magie – Dennis a eliberat păsările, exact ca în povestea noastră.
Care este povestea ta preferată Veronica, ce vă inspiră?
Într-o zi ploioasă de vară, ne plimbam cu cățelușa noastră Chloe prin viile vieneze, de fapt mai degrabă prin băltoace . Un curcubeu ne-a fascinat așa de mult încât, ajungând acasă, Ann-Kathrin s-a apucat de desenat o zână Curcubeu, iar înainte de culcare, aceasta a prins viață printr-o nouă poveste. Ideea de a-și dărui toate culorile unei Lumi incolore mi s-a părut fantastică pentru un copil de 7 ani, ceva îmi amintea de Biblie.
Iar transferul ideilor ei în textul poveștilor noastre a creat un Univers inteligibil pentru toți copiii.
Ann-Kathrin, care este cea mai ușoară poveste după părerea ta?
Cea mai ușoară poveste este Oac-Oac, nu a fost greu să ne inspirăm, orăcăitul broaștelor de pe malul lacului unde pescuiam împreună cu Dennis ne-a dat idei pentru o nouă poveste drăguță. Această poveste este preferata copiilor din clasa de after-school Casa Kraus.
Veronica, aveți un personaj preferat din poveștile voastre care vă place amândurora?
Prințesa Spic de grâu este preferata noastră. Ideea mea cu părul foarte lung al Prințesei a fost corectată de Ann-Kathrin, care mi-a sugerat că ar trebui să crească repede, chiar cu viteza luminii, încât să cuprindă întreaga lume, în caz contrar ar putea semăna cu Rapunzel. Așa s-a născut minunata Prințesă Spic de grâu și harta lumii cu podoaba ei capilară inconfundabilă. Peisajele câmpurilor de grâu și ovăz din Transilvania pe care le-am ilustrat întocmai ca ceea ce am văzut în zonă au adus-o și mai aproape de sufletul nostru.
După o excursie cu Ann-Kathrin prin Luvru, i-am ales Prințesei noastre Spic de grâu cea mai frumoasă coroană din perle pentru a fi mai apoi realizată de către Estela.
Cum ați reușit ca poveștile și imaginile să transmită aceleași emoții? Bănuiesc că nu toate imaginile erau desenate inițial de tine și v-a ajutat un ilustrator.
Ca să transmitem emoțiile reale, am făcut un fel de teatru acasă, ca să-i arătăm ilustratorului cât mai multe mimici potrivite personajelor noastre. Apoi făceam poze cu peisaje care ne fascinau pentru ca Estela, ilustratorul nostru, să le poată desena. Ca să-i deseneze căciula lui Ciulin cel Hain, am pus pe degețel un ciulin agățat de rochie și am făcut poză. Așa a știut cum arată exact ceea ce ne dorim.
Veronica, la o carte se muncește mult. Cine a făcut traducerea din original în alte limbi și cum s-a ajuns la o carte atât de reușită?
După un studiu al cărților de pe rafturile din librării, am înțeles că vreau să avem o carte cât mai aproape de cele din Marea Britanie. Ele cuceresc printr-un design aparte. Cred că energia lucrurilor bune și mai ales fiind o cauză caritabilă a adunat în jurul cărții oameni minunați.
Macheta cărții a făcut-o bunul nostru prieten Andrei Michailov, iar ilustrațiile –
Estela Răileanu. Traducerea în germană a fost făcută de un preot și profesor la Universitatea de Filologie din Munchen, Gheorghe Kobro. În engleză a fost tradusă de prietena mea Gladys Obaka Kord, soția Ambasadorului Germaniei în Irlanda, la rândul ei absolventă de Oxford. Ambasadori caritabili ai proiectului sunt prințesa Astrid de Lichtenstein și fiica ei, prințesa Theodora.
În momentul în care s-a născut Ann-Kathrin am înțeles că îmi doresc un copil al Lumii, nu al unei singure țări, nu al unei singure culturi, nu al unei singure istorii, ci parte a tuturor. Iar limbile străine sunt instrumentul principal care îi duce pe copii dincolo de un singur hotar, pentru a deveni cetățeni ai lumii. Așa am luat decizia de a publica direct în cele patru limbi vorbite de fetița mea cu un talent moștenit cu atâta precizie atât de la bunicii ei Larisa și Gheorghe, profesori de englează, cât și de la noi: română și rusă ca limbă maternă, germană ca limbă paternă, engleză ca limbă internațională. Într-una dintre aceste povești am încercat să readuc la viață istorisirile bunicii mele Mașunea despre obiceiuri și tradiții vechi din Țara Românească, dar și a Omei Ana din Transilvania, pentru a păstra conexiunea dintre generații. Și pentru că omul sfințește locul, iar locul este acolo unde este familia noastră, îmi educ copiii ca prin aportul și faptele lor să putem construi o lume mai bună indiferent unde ne aflăm. Din acest motiv, poveștile noastre sunt fundamentul acestor valori.
Cui dedicați acestă carte?
Denumirea cărții este o dedicație pentru toate mamele și copiii din Lume, pentru a-i încuraja să inventeze povești care prezintă interesele și trăirile copiilor lor.
Ann-Kathrin, ce ai decis să faceți cu banii din vânzarea cărților?
Fondurile obținute din vânzarea cărții vor fi destinate suportului educațional al copiilor din familii defavorizate din cadrul proiectului mamei, școala după școală, al Fundației M&V Schmidt. În această vară am organizat lansarea cărții doar pentru ei. Eu le-am citit în germană, mama în română, iar Gladys în engleză. După ce ne-au ascultat, copiii și-au arătat interesul de a studia limbi străine. Mama mi-a spus că această carte îi va ajuta să-și îndeplinească visul.