Political Bestiary – vernisajul unei poveşti autohtone

Sunt o intrusă în lumea artei. Intrusă, dar curioasă. Una care are mereu întrebări, care observă detaliile dar și imaginea de ansamblu, una care caută cea mai bună poziție pentru a privi un obiect, un om sau o stare. Într-o săptămâna goală de evenimente, am descoperit o galerie fantastică și, o dată cu ea, vernisajul unei serii de lucrări sub semnătura lui Valeriu Mladin, cu titlu sugestiv: Political Bestiary. Afară, câteva personaje frumoase povestesc în termeni romantici ultimele vizite în galeriile de artă, cele mai recente achiziții și compară tehnicile de exprimare în cărbune. Înăuntru, la răcoare, lumea stă la rând să vadă operele, în ordinea în care au fost expuse. Un spațiu perfect pentru o expoziție, un curator excepțional în persoana doamnei Altmann, un artist de geniu în persoana fabulosului Valeriu Mladin - iată rețeta pentru un eveniment care îți face pielea de găină într-o zi oarecare, de joi. Bestiarul politic îmi este familiar, mă duce cu gândul atât la povestea copilăriei, cât și la folclorul românesc - unde am auzit de atâtea ori că lupul își schimbă părul dar năravul ba. Oamenii din jurul meu sunt oameni pe care îi văd clar declanșând opinii la fiecare titlu de carte la care se face apel, care înțeleg referințele artistice, care au citit cel puțin „Ferma animalelor” a lui Orwell. Am ocazia să fac cunoștință cu artistul. Valeriu Mladin, o prezență de-a dreptul năucitoare, îmi ia mâna dreaptă și o sărută aplecându-se discret, într-o reverență atemporală. Rar îmi este dat să sesizez atât de multă esență într-un singur om. Îl rog să-mi acorde câteva minute la sfârșitul prezentării și, în timp ce este asaltat de prieteni, invitați și reporteri îmi zâmbește afirmativ. L-am ascultat fermecată atunci când și-a prezentat seria de lucrări. Am înțeles că nu vizează direct o persoană anume și nici nu este tributar unui text literar, dar conceptul din spartele proiectului ascunde un subiect prizant. Dincolo de idee, se ascunde talentul și tehnica, lucruri sesizabile cu ochiul liber chiar și pentru un neinițiat şi argumentele pentru care doamna Altmann i-a ales lucrările spre prezentare. Discursul lui Valeriu Mladin declară subtil că își dorește ca seria lui să fie percepută ca o ironie fină și e departe de cei care aruncă cu piatra, chiar dacă s-a vrut a fi o măsură coercitivă și amuzantă în același timp. Opera în cărbune invită la un dialog interior sau, mai corect, la un monolog. Vă vine să credeți că ideea proiectului a pornit de la simpla căutare pe google a cuvântului „politician”? Clic aici pentru a citi povestea Iuliei Gorneanu, directorul artistic Galateca și omul din spatele evenimentelor culturale ale galeriei. Seria va continua - autorul a răspuns preventiv la întrebările mele. Încă nu există și personaje feminine, pentru că se pot face ușor interpretări eronate. Iar următoarele modele vor fi profund autoironice, datorita faptului că artistul va „dona”în chip simbolic, trupul pe care vor fi grefate următoarele desene, cele din această serie aparținând celor doi băieți ai săi. Evident că tema nu este originală, însă interpretarea și tehnica prin care figurile zoomorfe sunt suprapuse perfect pe trupul uman, detaliile și tehnica stinsă pe alocuri - care oferă focus celor mai importante trăsături ale lucrărilor, lăsând loc amprentei personale a artistului. E o mare criză de modele. Și nu e vorba doar despre peisajul românesc. Departe de a fi pretențioasă, vă invit la una dintre cele mai speciale expoziții din ultima vreme, până pe 7 septembrie, la Galateca. Vă felicit domnule Mladin. Mă înclin. Clic aici pentru a citi povestea Galateca, prima galerie de artă premiată la Anuala de Arhitectură București. Clici aici pentru a citi despre Neogalateca, cel mai cool magazin de obiecte de design și de artă din cadrul unei galerii bucureștene.