Renunțarea la dependența de un singur furnizor de energie va implica ajustări dureroase pentru Germania, Italia și alte țări din UE.
Rehden, un sat liniștit din nord-vestul Germaniei, unde se află cea mai mare instalație de depozitare a gazelor naturale din Europa de Vest, oferă cheia pentru a înțelege cât de greu va fi pentru Europa să se debaraseze de energia rusească.
Situl subteran, care se întinde pe o suprafață echivalentă cu 910 terenuri de fotbal și reprezintă o cincime din capacitatea de stocare a gazelor naturale a Germaniei, este deținut și operat de Gazprom, grupul energetic rusesc de stat.
Gazprom, care controlează o treime din depozitele de gaze din Germania, Austria și Olanda, a golit anul trecut rezervoarele de la Rehden și din alte situri din UE până la niveluri neobișnuit de scăzute, într-o încercare aparentă de a restrânge aprovizionarea cu energie a Europei înainte de invazia Rusiei în Ucraina.
Conflictul a scos la iveală pariul puternic pe energia rusească al Germaniei, Italiei și al unei mari părți a Europei ca fiind o eroare strategică, spun economiștii. Rusia furnizează peste 40% din importurile de gaz și cărbune ale UE și un sfert din țițeiul său.
“În Germania este puțin problematic faptul că ne concentrăm întotdeauna pe o singură soluție și ne bazăm pe ea aproape în totalitate”, a declarat Veronika Grimm, profesor de economie la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, care consiliază guvernul. “Poate că acum ne-am trezit”.
Având în vedere apelurile din ce în ce mai numeroase pentru ca Europa să blocheze importurile de energie din Rusia, guvernele caută acum alternative, parte a unui efort la nivelul UE de a reduce importurile de gaz din Rusia cu două treimi în următorul an.
“Aceasta este chestiunea primordială: construirea de terminale și asigurarea unor contracte independente de Rusia”, a declarat Jörg Kukies, principalul consilier economic al cancelarului german Olaf Scholz, potrivit FT.
În timp ce factorii de decizie politică se pregătesc pentru o potențială penurie de gaze și încearcă să construiască infrastructura necesară pentru a se diversifica în afara Rusiei, Europa se confruntă cu întrebări dificile privind securitatea energetică.
Ar putea fi întreruptă aprovizionarea Europei cu energie din Rusia?
Un astfel de șoc energetic nu poate fi exclus. Polonia a îndemnat UE să interzică toate importurile de energie din Rusia, în timp ce Moscova a amenințat că va întrerupe livrările de gaze către Europa ca represalii la sancțiunile impuse.
Însă, deși Germania a suspendat gazoductul Nord Stream 2, care ar fi dublat livrările directe de gaz rusesc către Germania, a rezistat apelurilor pentru un embargo total asupra energiei rusești, Scholz calificând continuarea aprovizionării drept “esențială”.
Leonhard Birnbaum, directorul executiv al Eon, cea mai mare companie energetică din Germania, a susținut săptămâna trecută poziția lui Scholz, spunând: “Pe termen scurt, nu este posibil fără gaz rusesc – cel puțin nu fără consecințe grave pentru economia europeană”.
Factura energetică zilnică a Europei către Moscova este de aproximativ 800 de milioane de euro. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenskiy, a îndemnat Berlinul să rupă legăturile economice cu Rusia, despre care a spus că “se folosește de dumneavoastră și de alte țări pentru a-și finanța războiul”. Un sondaj YouGov realizat luna aceasta a arătat că 54% dintre germani susțin boicotarea energiei rusești.
Gerhard Mangott, profesor de studii internaționale la Universitatea din Innsbruck, a declarat că Rusia obține 23% din veniturile statului din impozitarea exporturilor de petrol, în timp ce taxele pe gaz contribuie cu doar 8%.
“Cred că Europa va tăia aprovizionarea cu petrol din Rusia, dar mă îndoiesc că va tăia aprovizionarea cu gaz”, a spus acesta. “Moscova ar putea riposta prin tăierea gazului indiferent de situație”.
Majoritatea țărilor europene au planuri de urgență pentru a face față penuriei de gaze prin prioritizarea aprovizionării gospodăriilor și reducerea producției în sectoarele energointensive. Grupul de reflecție Bruegel estimează că suspendarea importurilor rusești ar lăsa Europa în imposibilitatea de a umple din nou rezervoarele de stocare înainte de iarna viitoare și ar forța o reducere de 10 până la 15% a consumului de energie prin raționalizare.
Banca Centrală Europeană estimează că o suspendare a importurilor de energie din Rusia ar reduce cu 1,4 puncte procentuale creșterea economică a zonei euro din acest an, reducând-o la 2,3%.
Însă un studiu al Academiei Naționale de Științe Leopoldina din Germania a concluzionat că “o suspendare pe termen scurt a aprovizionării cu gaz rusesc ar fi gestionabilă pentru economia germană” și că raționalizarea ar putea să nu fie necesară.
Poate Germania să se dezbrace de energia rusească?
Nu cu ușurință. Potrivit Băncii Mondiale, Germania importă aproximativ 60% din consumul total de energie. Jumătate din importurile germane de gaz și cărbune provin din Rusia, care furnizează, de asemenea, o treime din importurile de petrol ale țării.
Deși Germania ar putea găsi alternative la petrolul și cărbunele rusesc, ar avea dificultăți în a înlocui rapid gazul rusesc, potrivit unui studiu recent realizat de Econtribute, un grup de cercetare înființat de universitățile din Bonn și Köln.
Germania utilizează gazul pentru aproximativ un sfert din producția sa de energie electrică și este, de asemenea, utilizat pentru încălzirea locuințelor, pentru încălzirea și răcirea instalațiilor industriale și pentru fabricarea de produse chimice.
Gazul natural lichefiat ar putea fi de ajutor, dar ar fi scump: Germania nu are terminale de GNL și ar trebui să se bazeze pe alte țări pentru a procesa importurile.
În timp ce UE importă în prezent din Rusia gaze capabile să genereze 1768 TWh, studiul Leopoldina estimează că blocul comunitar are capacitatea de a crește importurile de GNL cu echivalentul a 1100 TWh doar cu infrastructura actuală.
Robert Habeck, ministrul german al economiei, a declarat duminică că a ajuns la un acord de furnizare de GNL pe termen lung cu Qatar.
Este Italia în aceeași barcă cu Germania?
Da. Italienii au votat cu o majoritate covârșitoare în 1987, în cadrul unui referendum național post-Chernobîl, pentru a impune un moratoriu asupra dezvoltării energiei nucleare. Sursele de energie regenerabilă asigură doar 11-12% din necesarul de energie al Italiei, mult sub media europeană de 22%.
Având în vedere că gazele naturale acoperă 40% din necesarul de energie, iar 40% din acest gaz provine din Rusia, reducerea dependenței Italiei va lua timp.
“Nu avem un mix energetic bun”, a declarat Roberto Cingolani, ministrul pentru tranziție ecologică. “Greșelile pe care țara le-a făcut timp de decenii nu pot fi reparate într-un an”.
Producția internă de gaze a Italiei a scăzut brusc, de la aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an – aproximativ o treime din necesarul național – la doar 3,7 miliarde de metri cubi pe an, în principal din cauza preocupărilor legate de mediu.
“Ne-am redus producția internă de gaze, dar am crescut importurile”, a declarat Cingolani. “Impactul asupra mediului a fost continuu, iar noi ne-am auto-deteriorat economia”.
Cum va scăpa Europa de legăturile sale energetice cu Rusia?
Germania promovează o legislație care impune ca toate instalațiile de stocare a gazelor să fie umplute în proporție de cel puțin 90% până în decembrie – față de numai 25% în prezent. Dacă va fi necesar, acest lucru se va face prin intermediul achizițiilor guvernamentale, ca parte a unui efort mai amplu al UE de a stimula stocarea gazelor.
Berlinul speră, de asemenea, să accelereze construcția a trei terminale GNL. “Înțelepciunea convențională era de cinci ani [pentru construirea unui terminal]”, a declarat Kukies. “Noi am coborât la trei și credem că putem termina în doi, poate chiar mai repede”.
Creșterea investițiilor în surse regenerabile, cum ar fi energia eoliană și solară, care produc deja peste 19% din necesarul de energie al Germaniei, face parte din planul pe termen lung.
Berlinul a exclus prelungirea duratei de viață a celor trei centrale nucleare pe care le mai are. În schimb, își propune să intensifice producția din centralele pe cărbune care utilizează cărbune lignit german.
Ferdi Schüth, vicepreședinte al Institutului Max Planck, a declarat că emisiile mai mari de CO2 rezultate din arderea cărbunelui vor fi compensate prin sistemul UE de comercializare a emisiilor, ceea ce este preferabil “redeschiderii cutiei cu viermi” în ceea ce privește energia nucleară.
Cingolani a declarat că Roma a obținut acorduri preliminare de la principalii exportatori de gaze pentru 16-18 miliarde de metri cubi pe an, echivalentul a aproximativ jumătate din importurile sale din Rusia. Dar pentru a beneficia de aceste livrări va fi nevoie de închirierea a două instalații de regazeificare plutitoare, cu un cost de 36 până la 54 de milioane de euro pe an.
Italia accelerează, de asemenea, aprobarea proiectelor de energie regenerabilă la scară largă, dar punerea în funcțiune a noii energii va necesita timp. “Din păcate, nu este ceva ce se poate corecta într-o singură zi”, a declarat Cingolani.
