Emmanuel Macron, recent reales, dorește să adauge niveluri economice atât în interiorul, cât și în afara UE de astăzi. Integrarea selectivă mai profundă este în general considerată benefică. Mai controversată este, însă, ideea unui nivel economic exterior.
Propunerile de împărțire a Europei în cercuri concentrice își au originile de mai mult timp, din anii 1980. După prăbușirea Zidului Berlinului, François Mitterrand, un alt președinte francez, a sugerat că țările est-europene aflate anterior sub control sovietic s-ar putea alătura unei „confederații europene” mai libere, subtextul fiind că nu vor fi binevenite în curând în sânul interior al celorlalte țări, conform The Economist.
Pe măsură ce dl Macron a prezentat ideea unei comunități mai largi, el a sugerat, de asemenea, că va dura zeci de ani pentru ca Ucraina să se califice pentru calitatea de membru deplin ue. Aderarea sa presupusă este sursa tensiunilor în interiorul blocului. Europa de Est face presiuni pentru ca Ucraina să fie recunoscută cu rapiditate în calitate de membru sau cel puțin cu un statut de candidat oficial. Franța a fost mult timp îndoielnică cu privire la extindere, care în ochii ei va face blocul și mai greoi și incapabil de a facilita Ucrainei o integrare ulterioară.
Ca în anii 1980, problema cu nivelurile exterioare este că nimeni nu vrea să le aparțină. În teorie, această nouă comunitate ar fi separată de UE, poate cu propriul sediu departe de Bruxelles. În practică, orice a fost decis de cei din nucleul interior al continentului ar trebui să fie acceptat de toți ceilalți.
Trei grupuri de țări ar fi candidați evidenti pentru această etapă economică a lui Macron. Un exemplu ar fi Norvegia, un membru al EEA, este printre unele țări care se atașează deciziilor UE, sau chiar Elveția. Dar aranjamentele lor pentru a conduce afaceri cu UE sunt personalizate și funcționează bine. Al doilea ar fi Marea Britanie, singurul membru care a părăsit vreodată uniunea și la care Macron a făcut aluzie în mod specific ca un potențial membru de nivel exterior. În al treilea rând, și cele mai numeroase, sunt țările care doresc să adere la UE, de la cele din Balcani până la Georgia și Ucraina. Acestea sunt încurajate de Europa de Est să-și respecte cerințele de aderare cu drepturi depline, unele dintre ele fiind în lucru de ani de zile.
Așa cum stau lucrurile în prezent, apartenența la bloc este binară. Țările lucrează ani de zile pentru a se alătura, dar se bucură doar de roadele succesului lor, printre care libera circulație a cetățenilor lor, schimburi universitare și așa mai departe, odată ce procesul este încheiat. Țările din cadrul nivelului exterior care și-au reformat, de exemplu, piețele energetice, ar putea apoi să participe la summiturile miniștrilor energiei din UE. Condiția va fi, însă, să se conformeze standardelor Uniunii. Acest lucru va ridica îngrijorări în rândul unor state membre, în special celor precum Ungaria, care se confruntă constant cu blocul european pentru că nu le respectă.