Prof. Dr. Flavian Georgescu, antrenor olimpici matematică la ICHB, fondator centru Mate Performanță, ne vorbește despre performanța în educație.
Ne întrebăm de multe ori cum ajung unii copii să performeze în mediul școlar, cum se nasc olimpici care câștigă medalii la olimpiadele naționale și internaționale. De ce unii elevi ajung la acest nivel, iar propriii noștri copii poate că nu? Există o rețetă a succesului? Sau, mai bine zis, succesul unui copil este echivalent cu a fi olimpic?
Voi încerca să detaliez răspunsurile acestor întrebări pornind de la câteva lucruri esențiale pe care orice părinte ar trebui să le ia în calcul când vine vorba despre educația și dezvoltarea propriilor copii. În primul rând, nu este corect să forțăm un elev să fie olimpic. Performanța nu se face cu forța și nu este pentru oricine. De cele mai multe ori, adulții au acumulat anumite frustrări personale mai mici sau mai mari, lucruri nerezolvate din adolescență, dorințe neîndeplinite, iar toate aceste neajunsuri emoționale le proiectează mai departe pe copiii lor și au așteptări ca aceștia, în cele din urmă, să le poată rezolva. Este total greșit și lipsit de fair play acest mod de funcționare. Trebuie să delimităm bine lucrurile. Viața copilului nostru nu are nimic în comun cu viața noastră personală și nu trebuie să îi punem lui în spate povara trecutului nostru.
Pentru ca un copil să performeze, el trebuie să își găsească pasiunea și să descopere la ce este talentat cu adevărat. Sunt convins că orice om are înclinații către măcar un domeniu. Aici este partea cea mai importantă și mai dificilă… să descoperim pasiunile copiilor noștri. Mulți dintre noi ne plângem cum că aceștia nu au nicio pasiune și nimic nu le prezintă interes cu adevărat. Oare așa să fie? Am încercat noi să îi ducem la cursuri de matematică, de engleză, de șah, de înot, de canto, de dans, de balet etc.? Aceasta e rețeta! Să încercăm să îi înscriem la diferite activități chiar dacă poate nu nimerim de la început locul potrivit și poate schimbăm multe ramuri până o găsim pe cea potrivită. Nu e ușor, e nevoie de implicare masivă din partea familiei pentru a putea susține aceste demersuri. Rari sunt copiii care își descoperă rapid genialitatea într-un anumit domeniu.
Abia atunci când cel mic și-a descoperit pasiunea putem începe discuția despre performanță. Și da, din acest moment copilul are nevoie să fie susținut de către părinții săi. Atenție! Susținut, nu forțat! E o mare diferență între acești doi termeni. Însă atunci când ceva îți place mult, nu mai simți o corvoadă pe umeri, nu mai simți că muncești. Tocmai ăsta este secretul.
În viața oricărui performer apar multe obstacole, multe bariere psihologice. În primul rând, intrarea în competiții fie că sunt olimpiade școlare sau sportive, implică și victorii și insuccese. Ne asumăm asta din primul moment când discutăm despre performanță. Însă nici părinții și nici elevii nu vor să se gândească la acest aspect și consideră că poate nu e cazul să întâmpine momente atât de dificile. Este greșit! Aceste momente grele vin necondiționat în viața oricărui olimpic și trebuie pregătite de la început. Definiția unui om de succes nu este să obțină mereu victorii, ci să știe să se ridice după fiecare eșec. Un rezultat slab din când în când într-un concurs trebuie privit ca pe o normalitate, ca pe o modalitate de evoluție. Este un semn că trebuie să modificăm ceva în pregătirea noastră. Perseverența este unul dintre cele mai importante secrete ale succesului. Puțini dintre noi reușim să depășim aceste momente, însă ar fi util să ne educăm copiii în acest spirit. O astfel de abordare nu le va fi de folos doar în cariera lor de olimpici, ci și în viața socială. Ne dorim ca tinerii de mâine să fie adaptați la viața cotidiană și să reprezinte exemple demne de urmat pentru semenii din jur.
La începutul articolului ne-am pus problema dacă succesul unui copil este echivalent cu a fi olimpic. Nici pe departe. Un copil are nevoie să fie fericit, iubit, securizat, susținut necondiționat… Toate aceste resurse vin din sânul familiei. Performanța este un bonus, o etichetă extrem de valoroasă, însă nu poate suplini nevoile primare de care orice copil are nevoie.