Știu că circula, la un moment dat, o glumă, cum că și-ar fi cerut oficial scuze Canada pentru Bryan Adams, dar recunosc că este unul dintre artiștii mei preferați, așa că, atunci când am auzit că semnează și noua ediție a Calendarului Pirelli, am fost chiar încântată.
Din fericire, pentru mine fotografiile lui Adams seamănă cu melodiile lui: au atmosferă, coerență, o linie clară, o nostalgie plăcută pentru clipa care a trecut și care nu poate fi imortalizată în totalitate.
Cred că de aceeași părere sunt și oficialii Pirelli, în frunte cu CEO-ul Marco Tronchetti Provera, care l-au ales pe rockerul de 62 de ani să realizeze ediția pentru 2022 a celebrului The Cal, o realizare cu atât mai importantă cu cât Pirelli împlinește la anul 150 de ani de existență.
Din 2007, am bucuria să călătoresc pentru lansările The Cal, ceea ce am făcut și anul acesta, numai că on-line, probabil singura variantă de a avea un eveniment internațional.
Bryan Adams ar fi trebuit să se afle în studio, însă, cu câteva zile înainte, fusese confirmat pozitiv Covid-19, pentru a doua oară în două luni, astfel încât a fost nevoit să participe la lansare din camera sa de hotel din Milano, unde se afla în izolare.
În acest context… neașteptat, am descoperit un calendar ca un album, cu poze încărcate de personalitate și de atmosferă, intitulat On the Road. Toți protagoniștii sunt muzicieni – Cher, Rita Ora, Grimes, Jennifer Hudson și însuși Bryan Adams. În cuvintele lui: „Nu a mai venit unul dintre artiștii confirmați și nu mai aveam timp, astfel că m-am dus repede în parcare, am făcut câteva poze și așa am apărut eu la luna decembrie”.
Tema Calendarului Pirelli este, așa cum sugerează și numele, viața muzicienilor pe drumuri, în turnee: singurătatea, oboseala, melancolia, romantismul. Sau, cum spune tot Bryan Adams, „un muzician nu vede niciodată fațada clădirii, ci doar spatele. Spatele clădirii și hotelul, asta vedem noi dintr-un oraș”.
Bryan Adams a compus și un single special pentru calendar, intitulat… „On the Road” – deja se creionează o temă, nu credeți? Melodia va face parte din următorul album al vedetei canadiene.
Fotografiile au fost realizate în Los Angeles (la celebrul Chateau Marmont și la Palace Theatre), precum și la hotelul Scalinatella, din Capri.
Calendarul cuprinde peste 160 de pagini și peste 70 de portrete și scene cu muzicienii în camera de hotel, la piscină, înainte sau după concert, backstage sau în studioul de înregistrări.
„Ar fi foarte, foarte greu să cuprind tot ceea ce se întâmplă în turneu în doar două zile de ședințe foto. Așa că am încercat să reprezint anumite aspecte… Ușa scenei, zona de backstage, subsolul clădirii… muzicienii merg de la ușa scenei la ușa mașinii, apoi la ușa hotelului, la ușa trenului, ușa autobuzului, așa că sunt foarte multe uși, dar întotdeauna tema este călătoria”, a spus Adams.
„Îl cunosc și îl apreciez pe Bryan Adams de mulți ani. Și ne-am gândit că această idee de a cupla lumea muzicii cu universul călătoriilor ar fi perfectă pentru calendarul nostru care revine după o pauză, pe măsură ce încercăm să revenim la normalitate după pandemie. Acest calendar va marca lunile unui an care este foarte important pentru noi, deoarece în 2022 Pirelli își sărbătorește cea de-a 150-a aniversare”, a spus vicepreședintele executiv și CEO-ul Pirelli, Marco Tronchetti Provera.
Pirelli a publicat până acum 48 de ediții ale Calendarului Pirelli (incluzând aici On the Road), create de 37 fotografi.
PE DRUM (ȘI ÎN SPATELE OBIECTIVULUI)
O conversație cu Bryan Adams
Care este ideea din spatele Calendarului Pirelli pe care l-ai realizat?
Bryan Adams: Am încercat să apelez la creativitate pentru a transmite ideea unei călătorii prin viața de artist. Când vine vorba despre fotografii, una dintre reguli este că nu-ți dorești ca lucrurile să fie normale. Îți dorești ca imaginea pe care o redai să fie memorabilă – și asta am încercat să fac.
Cum te-ai gândit tocmai la tema aceasta – „Pe drum”?
Sincer să fiu, nici n-a fost prea greu, asta e viața mea din ultimii 45 de ani – pe drum. Când am propus tema, mai-mai că mi-am spus: poate asta s-a mai făcut și înainte, doar e atât de evident! M-am gândit că simbioza va fi perfectă: legătura dintre artiștii care călătoresc și o companie care produce anvelope. Mie mi s-a părut că are sens. Și celor de la Pirelli le-a plăcut.
Cum spun fotografiile povestea turneelor, a spectacolelor și cum redau toată această experiență a vieții pe drum?
Ar fi extrem de greu pentru cineva să surprindă tot ce se întâmplă în turnee în numai câteva zile. Eu am încercat să redau câteva dintre aspectele mai importante… De exemplu, artiștii nu văd niciodată partea din față a clădirii, ci doar spatele ei. Vedem intrarea artiștilor, culisele, subsolul unei clădiri… Apoi vedem ușa artiștilor, portiera de la mașină, ușa de la hotel, ușa trenului, ușa autocarului… Practic, alergăm de la o ușă la alta. Dar întotdeauna călătoria este cea care contează.
Este pentru prima dată când Pirelli abordează muzica și artiștii în maniera aceasta. În calitatea ta de fotograf și artist în același timp, erai omul cel mai potrivit pentru acest proiect. Ne poți spune câte ceva despre asta?
Fără îndoială, mă bucur că totul s-a închegat atât de bine și că are legătură cu o lume pe care eu o înțeleg. Pentru mine, personal, a fost o reală plăcere să pot lucra cu alți artiști, să am ocazia să arunc o privire în lumea lor, să văd cum reușesc ei să pună lucrurile cap la cap.
Pentru că, vezi bine, totul s-a schimbat atât de mult, imaginea a devenit o componentă incredibil de importantă în tot ceea ce se întâmplă azi în muzică. Acum, un artist poate schimba total modul în care vrea să fie reprezentat într-o fotografie și poate face asta singur, el deține controlul…. Trăim vremuri cu adevărat interesante – fotografic și artistic vorbind – pentru muzicieni.
Ce ți-ai dori să transmită fotografiile tale?
Sper ca oamenilor să le placă fantezia și realitatea pe care le-am transpus în aceste câteva imagini. E doar o mostră din ceea ce ar fi putut să fie, dar nu este pentru că, din păcate, spațiul nu ne permite. Ca să poți spune o poveste ca asta, ar fi nevoie de o întreagă carte despre fiecare persoană în parte. Dar e o frântură – una interesantă chiar – din viața fiecărui artist.
Care este amintirea ta preferată din turnee?
Era o scenă – dacă mă gândesc bine, cred că din Apocalypse Now – în care un soldat povestește experiența lui din junglă și cum, atunci când era în junglă, își dorea în fiecare zi să ajungă acasă, dar apoi, acasă fiind, în fiecare zi își dorea să se întoarcă în junglă. Cam așa se întâmplă și cu artiștii. Îți intră în sânge „drogul” ăsta și, după ce ai trecut prin experiența aceasta o dată, o faci din nou și din nou…
Ce înseamnă pentru tine turneele?
Turneele sunt viața mea, la propriu, și nu știu cum aș putea explica altfel acest lucru. E ca și cum aș avea încă o familie, de care mi-e tare dor din cauza întregii situații cu Covidul.
Te bucuri să te întorci la viața pe drum?
E interesant. Am avut timp să mă gândesc la asta, dar nu m-am gândit niciodată că se va întâmpla așa ceva – nici în cele mai ciudate coșmaruri ale mele nu mi-am imaginat vreodată că, la un moment dat, lumea se va închide și nu vom mai putea călători.
Mă bucur să mă întorc, dar, în același timp, pot spune că mi-a prins enorm de bine perioada de lockdown. Am petrecut timp de calitate alături de familia mea și ne-am distrat de minune izolați în mica noastră bulă. Dar bula începe să se deschidă ușor-ușor, după cum se vede, și lumea începe să se deschidă, iar eu, unul, sper să continue așa.
