Povestea de business împărtășită pe viu publicului s-a dovedit a fi rețeta de succes pentru mulți producători de vin în depășirea problemelor din ultimii ani.
Anii 2020–2021 vor rămâne în memoria multor producători de vin ca o perioadă neagră în dezvoltarea business-ului, din cauza prăbușirii industriei HoReCa.
Cu un consum mediu anual per capita de 24 de litri și o producție care a ajuns în jurul valorii de cinci milioane de hectolitri de vin în 2021, țara noastră ocupă locul 13 în lume la capitolul consum, fiind cel de-al șaselea mare producător de vin al Europei, arată statisticile Organizației Internaționale a Vinurilor. Aparent, acestea sunt niște simple statistici, însă pentru crama transilvăneană Liliac, un business deținut de austriacul Alfred Michael Beck, cifrele s-au dovedit a fi mai mult decât atât. Cifrele reprezintă încrederea în industrie și au oferit impulsul de a căuta cea mai potrivită strategie pentru dezvoltare, chiar și în aceste vremuri tulburi.
Iar, din acest punct de vedere, oficialii cramei Liliac recunosc că și-au descoperit „pașaportul pentru succes”: focusul pe vânzările din HoReCa.
Paradoxal, am spune, mai ales dacă privim spre evoluția pieței HoReCa de la declanșarea pandemiei și până în prezent, însă, justificabil ținând cont de faptul că trei sferturi din vânzările cramei Liliac sunt generate de acest sector. Și, în ciuda faptului că nici crama Liliac nu a fost ocolită de efectele negative ale pandemiei asupra industriei HoReCa – în 2020, crama raportând scăderi semnificative în ceea ce privește vânzările din acest segment, Miron Radic, CEO-ul cramei, are motive de optimism. Vânzările din acest sector și-au revenit destul de rapid. Mai mult chiar, începând de anul trecut, acestea au crescut, depășind nivelul înregistrat dinainte de pandemie. „Pentru acest an, estimăm că vom păstra vânzările din online la 10% din totalul vânzărilor”, a punctat Miron Radic, menționând faptul că în ultimii doi ani pandemici, România nu a avut o problemă reală cu producția de vin, ci mai degrabă a fost vorba despre unele probleme referitoare la păstrarea calității vinului.
În cursul ultimilor doi ani, producția de vin din zona Transilvaniei a fost influențată de o scădere a temperaturii, susține Miron Radic, care recunoaște că din acest punct de vedere crama Liliac s-a numărat printre producătorii de vin privilegiați, față de cei care s-au aflat în zonele cu un climat foarte uscat. „Ce am observat însă în piață ca tendință generală a fost o migrare a multor competitori către marile rețele de retail și o creștere semnificativă a vânzărilor online”, completează acesta.
Pentru crama Liliac, anul 2020 a reprezentat un boom al vânzărilor online, care au crescut cu 500%. „În 2021, acestea au mai scăzut puțin, cumva natural, dat fiind creșterea consumului din mediul offline, dar vânzările online rămân și astăzi o componentă cheie pentru viitoarele noastre canale de vânzări”, susține Miron Radic.
Povestea cramei Liliac începe în urmă cu 12 ani, atunci când austriacul Alfred Michael Beck se afla într-o vizită în ținutul transilvănean. Impresionat nu numai de peisaje, ci și de istoria uneia dintre cele mai vechi regiuni viticole din România, Alfred Michael Beck a decis să revitalizeze regiunea Lechința prin a duce mai departe tradiția vinului transilvănean, moștenită de la coloniștii sași, care încă din secolul al XIV-lea au cultivat via. Astfel s-a ajuns ca, în prezent, în cadrul cramei Liliac să se recolteze manual de pe cele 52 de hectare, nu mai puțin de nouă soiuri de struguri, printre care: Fetească Albă, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Neuburger, Traminer sau Fetească Neagră.
La acest moment, capacitatea de producție a cramei Liliac este de 360.000 de litri anual, capacitate ce va crește anul acesta până la 450.000 de litri, spun reprezentanții cramei. „O recoltă normală pentru noi cumulează în jur de 280.000 litri de vin din cele 52 hectare de viță de vie proprii”, mărturisește Miron Radic.
Și viitorul sună cel puțin bine din acest punct de vedere, tocmai pentru că se observă clar un trend: creșterea cererilor din afara țării pentru soiurile de struguri autentic românești, precum Fetească Regală și Fetească Neagră. „La fel ca Italia, Franța și Spania, România este o regiune cu o bogată istorie viticolă. Cu toate acestea, când discutăm despre vinuri românești în Statele Unite ale Americii, există o aură de mister. Da, acest lucru este o provocare, dar are și un avantaj extraordinar pentru că acum se formează opiniile despre vinurile românești. Prin urmare, există o mare oportunitate de a crea povești în jurul vinurilor românești care să aibă la bază tradiția, soiurile unice de struguri și calitatea”, explică Wanda Mann, Wine Specialist din New York, fondatoarea și redactorul-șef al blogului Wine with Wanda.
În opinia experților în domeniu, vinurile românești se diferențiază de alte soiuri internaționale prin felul unic în care își exprimă locul de proveniență și prin aromele specifice date de terroir. De asemenea, raritatea unor soiuri este un alt argument. Spre exemplu, Negru de Drăgășani este cultivat doar pe aproximativ 1% din suprafața României și este unic ca soi. „Este logic că aceste soiuri reprezintă ce are România mai bun, deci o să mizăm pe ele pentru export. Fiind o cramă de vinuri butic, cu o producție limitată, putem acoperi doar o mică parte a cererii din afara României, astfel că volumul total al vânzărilor din export este puțin peste 7% din total. Însă, pe termen lung, avem ca target ca 20% din totalul producției să meargă la export”, mărturisește CEO-ul cramei Liliac.
Deși România este una dintre ţările cu cele mai bune rezultate privind producția de vin – în 2021, aceasta ajungând la 5,3 milioane de hectolitri (în creștere cu 37% faţă de anul anterior şi cu 29% peste media ultimilor cinci ani), datele furnizate de Organizația Internațională a Viei și Vinului demonstrează că țara noastră exportă sub 10% din vinul produs. Anul trecut, valoarea vinului românesc comercializat peste hotare a fost de aproximativ 35 de milioane de euro. De asemenea, în ceea ce privește suprafața plantată cu viță de vie, România nu a mai extins-o de mai bine de cinci ani, ba chiar se remarcă o scădere uşoară, de 0,4%, arată datele OIV.
În prezent, țara noastră deține 2,6% din toată suprafaţa cultivată cu viţă de vie la nivel mondial, adică 190.000 de hectare plantate. Această valoare poziţionează piaţa locală pe locul zece în lume, aproape de Portugalia şi Chile, dar departe de liderii – Spania, Franţa, China şi Italia, fiecare cu peste 700.000 de hectare. Spania este singura ţară care se apropie de pragul de un milion de hectare cultivate cu viță de vie.