Pandemia de Covid-19 e departe de final, iar România a intrat în valul cinci al variantei Omicron. Ce urmează? Dacă la începutul acestui an, Uniunea Europeană anunța cu surle și trâmbițe că s-a ajuns la o rată de 72,9% a populației imunizate cu cel puțin o doză, nu trebuie să ne facem prea mari iluzii. Per ansamblu s-a depășit ținta stabilită, de 70%, dar dacă privim situația pe țări, România este, din nou, la coada clasamentului. Românii sunt surclasați doar de vecinii bulgari, într-o competiție a perdanților.
Nimic nu pare să-i scoată pe români din case pentru a se vaccina: nici teama de a ajunge într-o secție de ATI care poate lua foc, nici porțiile de mici sau premiile în bani oferite de autorități. „Elementul definitoriu care va rămâne în istoria României ca jalon al acestei epidemii este lipsa de vaccinare, în contextul existenței necesarului de vaccinuri”, precizează pentru Forbes România dr. Cristian Apetrei, profesor de Boli Infecțioase și Microbiologie la Universitatea din Pittsburgh (Pennsylvania, SUA).
De fapt, clasamentul UE arată clar o divizare între vestul și estul Europei. La începutul acestui an, țări precum Danemarca, Portugalia, Spania și Italia aveau peste 80% din populație imunizată, în timp ce în România abia se ajunsese la 41,3%. Nici alte țări din fostul bloc comunist nu sunt prea departe, Polonia a ajuns la 57,5%, Ungaria are în jur de 63%, iar Bulgaria doar 28%.
Cauzele? Sunt numeroase, dar, din punctul de vedere al prof. dr. Apetrei, principalii responsabili sunt decidenții politici, care au avut o atitudine mult prea inconsistentă, alternând lipsa completă de interes și pregătire pentru pandemie „în luna februarie, când se jucau de-a numirea guvernului“, cu „pedepsirea populației, ilustrată prin măsurile excesive din timpul lockdownului, când toată lumea primea amenzi sau asimptomaticii erau internați în spital“, și cu inconștiența „când, în timp ce populația era supusă la restricții, la guvern se organizau petreceri, iar la Cluj se pregătea exodul muncitorilor la cules de sparanghel în Germania“.
Mai apoi, în iunie, „când era evident că ne pregăteam de valul patru, primul ministru și președintele declarau sfârșitul pandemiei, torpilând incredibil campania de vaccinare. Campanie care a mai fost distrusă și de decizia PSD de a nu susține certificatul verde, în plin val patru. Această decizie a dus, de la o zi la alta, la reducerea cu 75% a numărului de persoane care se vaccinau cu prima doză“, adaugă dr. Apetrei.
În toamnă însă, odată cu creșterea numărului de infectări, una dintre deciziile care a mobilizat oamenii la imunizare a fost limitarea accesului persoanelor nevaccinate sau al celor netrecute prin boală în instituțiile publice și marile centre comerciale. Pentru unii conaționali, nimic nu a fost mai înfricoșător decât teama de a nu putea merge la shopping în mall. Este una dintre explicațiile pentru care, la finalul lunii octombrie se înregistrau cele mai ridicate rate de vaccinare din țară, cu câte 125.000 de vaccinuri administrate zilnic. După care interesul s-a topit, din nou.
La finalul anului, după instituirea noului guvern, am asistat la un fel de reconstituire, destul de jalnică de altfel, a asaltului naționaliștilor americani asupra Capitoliului. Protestul, convocat de liderii AUR, a avut loc la Parlament împotriva aprobării legii care ar fi impus certificatul digital pentru accesul oamenilor la muncă. Sub privirile jandarmilor, protestatarii au invadat curtea Parlamentului, au vandalizat câteva mașini și s-au întors spre casele lor mai liniștiți.
Dacă în alte țări restricțiile au fost ridicate gradual, pe măsură ce țintele de vaccinare erau atinse, în România ridicarea restricțiilor s-a făcut precipitat, în funcție de calendarul vacanțelor școlare. Și instabilitatea politică a contribuit la lipsa încrederii populației în vaccinare. „Cele trei campanii politice, locale, generale și de partid, au generat evaluări mai degrabă festiviste decât realiste“, spune dr. Apetrei. În plus, el menționează și „promovarea deșănțată pe posturile de televiziune avide de rating a conspiraționiștilor și antivacciniștilor; lipsa de fermitate și de exemplu pozitiv clar din partea personalului medico-sanitar (sindicatul Sanitas a avut o atitudine complet de neînțeles, prin poziționarea sa împotriva introducerii certificatului verde pentru angajații din sector); absența consecințelor pentru cei care au împiedicat campania de vaccinare sau au promovat nerespectarea măsurilor de prevenție, precum și consultarea insuficientă cu principalii actori sociali, cum ar fi deschiderea autorităților spre biserică, de exemplu.“
An nou, val nou
Chiar dacă am perceput anul 2021 ca fiind mai relaxat decât primul an al pandemiei, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la nivel global au fost raportate 3,4 milioane de decese din cauza Covid-19, aproape dublu față de 1,8 milioane în 2020.
În discursul său din decembrie, președintele OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, declara că, de fapt, numărul deceselor este chiar mai mare, fără a mai pune la socoteală milioanele de oameni care se confruntă cu consecințe pe termen lung din cauza virusului.
În România, din cei 1,8 milioane de oameni infectați, până în prezent au murit aproape 59.000. Cam cât populația unui oraș precum Deva sau Bârlad. Și mai grav este că unii dintre ei au ars de vii, în spitalele unde trăgeau speranța să se vindece. Nouă incendii au avut loc anul trecut în spitalele din România, soldate cu 15 morți.
„În prezent suntem în valul cinci, Omicron. Nu ne rămâne decât să sperăm că virusul este într-adevăr mai puțin patogen și că, în România se va reproduce situația națiunilor puternic vaccinate din Europa de Vest, cu un număr imens de infecții, dar care nu este dublat de un număr mare de spitalizări și decese. Din păcate, experiența valului patru a demonstrat contrariul: în Occident, numărul de decese a fost considerabil redus de ratele mari de vaccinare, în timp ce în România a fost un dezastru, cu cea mai mare letalitate în luna octombrie de la Primul Război Mondial încoace”, declară dr. Cristian Apetrei.
În opinia sa, singurele măsuri care ar putea ajuta, în această situație, sunt impunerea și, mai ales, respectarea măsurilor de protecție (mască, spălat frecvent, distanțare). „Certificat verde. Vaccinare. Boosterul reduce morbiditatea prin Omicron de câteva ori. Bine, nu putem face booster dacă n-am administrat încă prima doză”, mai spune dr. Apetrei.
Sistem bolnav, buget în scădere
În ciuda dificultăților prin care trece sistemul sanitar din România, atât ca infrastructură, cât și ca personal, Ministerul Sănătății a primit anul acesta, potrivit proiectului de buget publicat de Finanțe, doar 24 de miliarde de lei. O scădere de 0,1% față de execuția bugetară preliminară din 2021.
Dacă e să privim în curtea altor state membre ale Uniunii Europene, ne situăm, din nou, la coada clasamentului. Cea mai consistentă investiție în sănătate se realizează în Germania, unde, potrivit Eurostat, se cheltuie echivaventul a 11,7% din PIB. Urmează Suedia (10,9%) și Belgia (10,7%).
La polul opus se află Ungaria (6,3%), România (5,7%) și Luxemburg (5,4%). Interesant este însă că, dacă luăm în calcul populația, Luxemburg înregistrează de fapt cele mai mari cheltuieli pentru sănătate (5.502 euro/locuitor), fapt care reflectă nivelul înalt al PIB din micul stat cu doar 600.000 de locuitori.
Investițiile în spitale, la perfuzie
Un studiu al Departamentului pentru Apărare al Statelor Unite plasa zborul cu avionul la categoria activităților mai sigure decât internarea într-un spital, grație recirculării aerului prin filtre HEPA și ventilației ridicate din avioanele moderne.
Dar dacă în spitalele gestionate de sisteme de sănătate puternice și finanțate corespunzător lupta pentru un mediu sigur pentru pacienți și medici se duce zilnic, spitalele din România se confruntă cu probleme mari, cunoscute foarte bine chiar și de cei care nu sunt specialiști.
Sub presiunea crizei sanitare, preocuparea pentru transformarea spitalelor din țară într-un mediu curat, sigur și confortabil s-a intensificat. Însă lucrurile sunt departe de ceea ce ar trebui să fie, iar actul medical se desfășoară în clădiri medicale bolnave. Criza sanitară din România a mobilizat autoritățile locale să urgenteze proiectele de reabilitări ale spitalelor. Șantiere deschise cu ani în urmă au devenit active în această perioadă, când numărul mare de pacienți infectați cu coronavirus au condus aproape de blocaj sistemul medical.
Dar renovările se fac cu dificultate, de vreme ce unitățile sanitare nu pot fi închise mult timp.
Societatea civilă, reprezentată de ONG-uri, a avut câteva inițiative remarcabile în sprijinirea renovării spitalelor vechi sau a dotării cu aparatură nouă, încercând să suplinească lipsa unor acțiuni concrete și consistente din partea autorităților. Anul trecut, au fost renovate cu ajutorul fondurilor donate de instituții sau campanii private, numeroase secții ale unor spitale din țară.
În 2020, în România funcționau 685 de spitale și unități asimilate spitalelor, cu un total de 135.000 de paturi pentru internare. Dintre acestea, 120.000 de paturi în spitalele publice. 60% dintre spitale sunt în sistemul de sănătate de stat, iar 40% în cel privat, deși primele 20 de spitale private au în total doar 3.400 de paturi – cât trei spitale mari de stat din Bucureşti. În aceste condiții, statul ar trebui să se concentreze pe reabilitarea unităților de stat care au capacitatea cea mai mare de tratare a pacienților și condițiile cele mai precare.
Dacă infrastructura e la pământ, nici personalul medical nu o duce prea bine. La finalul lunii noiembrie, Ministerul Sănătății încerca să facă rost de bani pentru plata salariilor restante ale personalului din centrele de vaccinare.
Deși salariile din sistem au crescut în repetate rânduri, medicii și asistentele pleacă în număr mare din țară pentru a munci în țări mai bogate din vestul Europei. În 2018, Comisia Europeană constata că România este sursa a aproape jumătate dintre toți angajații din sănătate care au emigrat în Uniunea Europeană. Principala lor destinație era Italia.
Ce ne așteaptă?
„Nu știu. Depinde de foarte mulți factori: dacă Omicron se va dovedi cu adevărat mai puțin patogen și va imuniza rapid populația, este posibil ca epidemia să se oprească. Dacă se produc recombinări între Omicron și Delta, s-ar putea să asistăm la emergența unei variante înalt patogene, cu transmisibilitate mare. Dacă virusul este lăsat să circule liber, este posibil să avem noi variante. Dacă populația înțelege că va trebui să tratăm acest subiect responsabil și să respectăm măsurile de prevenție, s-ar putea ca pandemia să se termine. Nu cred că vaccinurile vor fi produse în același ritm cu emergența variantelor, așa că nu știu în ce măsură vom putea să protejăm populația“, explică dr. Cristian Apetrei.
Probabil că este cazul să ne gândim și la ceilalți și să fim mai responsabili, consideră Dr. Apetrei. „Până acum, România a picat la acest examen al pandemiei de Covid. Chiar dacă numărul total de cazuri plasează România pe la mijlocul clasamentelor, numărul de decese o plasează în fruntea statisticilor. Pe termen lung, lipsa de vaccinare și numărul mare de cazuri grave o să genereze o populație considerabilă cu sechele persistente, ceea ce înseamnă cheltuieli masive pentru sistemul de sănătate. E păcat.“