Sub cupola unde un rege privea stelele: fostul Observator Regal din Richmond, transformat într-o reședință de 24 de milioane de dolari
Ascuns într-un colț liniștit al vestului Londrei, cu un fundal de peisaje verzi și la mică distanță de celebrele Kew Gardens, se află una dintre cele mai neobișnuite proprietăți rezidențiale scoase recent pe piață: fostul Observator Regal al Regelui George al III-lea, o clădire încărcată de istorie, știință și patrimoniu arhitectural, a fost transformat într-o locuință exclusivistă cu patru dormitoare și este oferit spre vânzare pentru aproximativ 24 de milioane de dolari.
Construit în 1769 la comanda regelui George al III-lea, observatorul a fost conceput pentru a servi unei pasiuni regale mai puțin obișnuite: astronomia. Monarhul britanic, cunoscut pentru interesul său față de știință și progres tehnologic, și-a dorit un loc special din care el și familia sa să poată observa unul dintre cele mai importante evenimente astronomice ale secolului al XVIII-lea, tranzitul planetei Venus peste discul Soarelui. Fenomenul avea o importanță majoră pentru cercetătorii vremii, deoarece contribuia la măsurarea mai exactă a dimensiunilor sistemului solar și a distanței dintre Pământ și Soare.
Responsabil de proiect a fost Sir William Chambers, unul dintre cei mai reputați arhitecți britanici ai epocii georgiene. Inspirat de principiile clasicismului și de influențele lui Andrea Palladio, Chambers a realizat o clădire elegantă, funcțională și perfect adaptată scopurilor științifice ale vremii. Finalizarea construcției a avut loc chiar înainte de observarea tranzitului lui Venus din 3 iunie 1769, moment la care regele și regina au putut participa la unul dintre cele mai importante experimente astronomice ale epocii.
Astăzi, proprietatea își păstrează unul dintre cele mai spectaculoase elemente originale: cupola observatorului, considerată cea mai veche cupolă de telescop de acest tip păstrată în lume. Restaurată cu grijă, aceasta amintește de perioada în care clădirea era un centru de cercetare astronomică și reprezintă una dintre cele mai valoroase caracteristici istorice ale reședinței. Istoria locului merge însă mult mai departe decât observațiile astronomice. Terenul pe care se află observatorul ocupă aproape șapte acri într-un peisaj modelat de celebrul arhitect peisagist Capability Brown. Înainte de amenajarea parcului regal, zona găzduise timp de secole urmele unei impresionante mănăstiri cartuziene fondate de Henric al V-lea în anul 1414. De-a lungul secolelor, structurile medievale au fost demolate, iar terenul a devenit parte a ambițioasei viziuni peisagistice a regelui George al III-lea.
Priveliștile care înconjoară proprietatea sunt printre cele mai valoroase din regiunea londoneză. De pe domeniu se deschid panorame către Tamisa, către biserica normandă din Isleworth și către impunătoarea Syon House. Tocmai aceste perspective au contribuit la transformarea Old Deer Park într-un exemplu remarcabil de peisagistică engleză a secolului al XVIII-lea.
Observatorul nu a fost folosit exclusiv pentru cercetare. În timpul domniei lui George al III-lea, clădirea a funcționat și ca spațiu educațional pentru copiii familiei regale. Saloanele și camerele sale adăposteau colecții impresionante de instrumente matematice, exponate de istorie naturală, aparate destinate experimentelor științifice și mostre geologice provenite din minele Coroanei situate în Germania. Aceste colecții au transformat observatorul într-o veritabilă academie privată dedicată cunoașterii.
Tot aici era păstrată și colecția regală de ceasuri și instrumente de măsurare a timpului. Printre piesele cele mai importante se afla un ceas de mare precizie realizat de Benjamin Vulliamy, ceasornicarul oficial al Coroanei. Acesta furniza ora standard pentru instituțiile guvernamentale ale Londrei înainte ca această responsabilitate să fie preluată ulterior de Observatorul Regal din Greenwich. De-a lungul secolelor, observatorul a continuat să joace un rol important în dezvoltarea științei britanice. În 1840, proprietatea a trecut din administrarea regală în cea a Asociației Britanice pentru Avansarea Științei, fiind ulterior gestionată de Comitetul Kew al Societății Regale. În această perioadă, cercetările astronomice au fost completate de activități de meteorologie și de calibrare a instrumentelor științifice utilizate în întreaga țară.
Între 1910 și 1980, clădirea a devenit sediul Oficiului Meteorologic britanic. De aici erau transmise rapoarte meteorologice către întreaga națiune, iar instrumentele testate în cadrul instituției primeau prestigioasa marcă „KO”, o certificare extrem de apreciată de comunitatea științifică. Printre personalitățile care au lucrat aici s-a numărat și meteorologul James Stagg, omul care avea să ofere Aliaților prognozele decisive privind condițiile meteorologice din perioada Zilei D.
Transformarea observatorului într-o locuință contemporană a fost coordonată de dezvoltatorul Robbie Brothers. Proiectul, finalizat în cea mai mare parte în 2018, a urmărit să păstreze identitatea istorică a clădirii, adaptând în același timp spațiile la standardele rezidențiale actuale. Printre elementele conservate se numără biblioteca georgiană originală, vitrinele istorice restaurate și numeroase detalii arhitecturale de epocă.
Amenajarea peisagistică recentă a readus în atenție configurația istorică a domeniului și vechile axe vizuale concepute în secolul al XVIII-lea. Lucrările au fost realizate în conformitate cu Strategia Peisagistică a Tamisei și au urmărit nu doar restaurarea perspectivelor originale, ci și crearea unui habitat favorabil biodiversității, oferind refugiu pentru păsări, insecte și alte specii sălbatice.
FOTO: PETER DAZELEY / The King’s Observatory
