Obezitatea devine una dintre afecțiunile cele mai răspândite la nivel mondial, afectând pe termen lung viața pacientului și a familiei din care face parte. Contrar percepției conform căreia este rezultatul unor alegeri personale, cercetările arată că obezitatea este o boală cronică, complexă, influențată de factori genetici, fiziologici, socio-economici și de mediu. Diagnosticul precoce și inițierea tratamentului încă din copilărie, sub urmărirea unei echipe multidisciplinare, din care fac parte medicul endocrinolog, specialistul în dietetică și nutriție, consilierul psihologic, medicul cardiolog, gastroenterolog, diabetolog etc., pot duce la un stil de viață care să țină sub control afecțiunea pe termen lung, pentru o stare cât mai apropiată de normalitate – îmbunătățind calitatea vieții pacienților.
Ce este obezitatea infantilă?
Supraponderea în cazul copiilor este definită ca poziționarea IMC (indicele de masă corporală) al copilului pe curba de creștere, peste percentila 85. Peste valoarea de 95 vorbim despre obezitate infantilă. Atunci când copilul nu primește o monitorizare constantă pe curbele de creștere sau atunci când, odată observată o creștere semnificativă a greutății pe percentila greutății sau pe percentila IMC, nu se merge la medicul specialist pentru evaluare, se poate instala obezitatea. Odată instalată obezitatea, tratamentul este foarte greu de constituit, dar nu imposibil.
Factorii de risc pentru obezitate sunt multipli și apar încă din viața intrauterină (concepție, stil de viață al mamei în sarcină, expunerea la alimente ultraprocesate în sarcină, expunerea la anumiți disruptori endocrini care pot interfera cu sarcina, diabet gestațional, hipertensiune). De asemenea, este importantă și activitatea fizică a mamei în timpul sarcinii. Chiar dacă fătul pleacă dintr-un ADN cu suprapondere, ceea ce contează de fapt este comportamentul „mamei-surogat“ pe timpul sarcinii. Alți factori de risc, după venirea pe lume, țin de stilul de viață, nivelul de activitate fizică, somnul, atenția la nutriție, interacțiunea socială etc.
Când ar trebui să mergem cu cel mic la medic?
Obezitatea este o boală mută. Cel mai ușor poate fi observată prin forma corpului. Sunt 3 tipuri pe care le recunoaștem și anume: formă de măr, formă de pară sau formă de avocado, în funcție de distribuția țesutului adipos. Este unul dintre primele semne că cel mic ar trebui dus la un medic. Diagnosticul poate fi stabilit doar după monitorizarea seriată a creșterii copilului, pentru că IMC-ul și poziționarea lui pe curba de creștere reprezintă mijlocul de triaj principal. Analiza corporală poate fi un instrument potrivit și cu acuratețe crescută, care poate să ne îndrume către un medic specialist.
Indiferent că părintele se adresează medicului curant, medicului pediatru, medicului endocrinolog sau dieteticianului, important este startul diagnosticării. În identificarea și tratamentul obezității infantile, medicul endocrinolog are un rol central, însă nu există în acest moment recomandarea de a ne adresa către o specialitate anume, ci, mai degrabă, către o gamă de specialități care împreună să poată gestiona complexitatea acestei boli.
Abordarea multidisciplinară a obezității infantile
În acest moment nu există un protocol foarte clar în România pentru diagnosticul și tratatmentul obezității în rândul copiilor și adolescenților. Dieteticianul, consilierul psihologic, medicul cardiolog, medicul gastroenterolog, medicul diabetolog și endocrinolog, toți contribuie la tratamentul eficient al obezității și complicațiilor ei.
Există situații în care medicul endocrinolog poate identifica cauze direct endocrinologice și poate iniția un tratament și situații în care poate cere ajutorul medicului genetician, dacă are suspiciunea unei cauze genetice. Rolul acestuia este de a face diferența între genetică și epigenetică. Spre deosebire de modificările genetice, ireversibile, modificările epigenetice (procesele epigenetice sunt agile în a răspunde la stilul de viață și la mediu, permițând unui subiect să răspundă la factori externi și apoi să revină la starea inițială) sunt reversibile.
Medicul de diabet, nutriție și boli metabolice împreună cu medicul endocrinolog pot fi văzuți ca o echipă care coordonează tratamentul pentru obezitate, însă acesta este implementat de către fiecare specialist din echipa multidisciplinară.
A iniția un tratament unui copil cu obezitate înseamnă în primul rând a-l înțelege și a te alinia scopului său (ce îl deranjează pe copil cel mai mult în acel moment). La vârsta copilăriei, pacientul nu este interesat de viața lui sănătoasă de peste 5 sau 10 ani, ci este deranjat că are parte de jigniri, de bullying, de felul cum se vede în oglindă. Scopul medicului este să-l ajute pe copil să depășească aceste obstacole.
În cadrul Yuno Clinic, singura clinică privată de pediatrie din România acreditată European Association for the Study of Obesity (EASO), obezitatea infantilă este abordată multidisciplinar. Abordarea multidisciplinară evaluează complicațiile ce pot apărea din punct de vedere gastroenterologic, cardiologic, endocrinologic, genetic, dietetică și nutriție, psihologic. Copilul are nevoie să găsească în echipa medicală ce îl tratează nu doar specialiști, ci și aliați, oameni care să-l înțeleagă și susțină în procesul de vindecare. Procesul de vindecare nu are un termen-limită, el devine un stil de viață susținut și de familie, nu doar de specialiștii din domeniul medical. Echipa medicală multidisciplinară trebuie completată de familia copilului diagnosticat cu obezitate, pentru ca tratamentul să poată avea rezultate. Devine un stil de viață adoptat la nivel de familie, iar rolul consilierului psihologic în acest context este crucial.
Obiceiuri sănătoase pentru familiile care se confruntă cu obezitatea infantilă
Familia este suportul de care are nevoie fiecare copil care se confruntă cu această afecțiune. Copiii mimează comportamentul familiei, iar succesul în lupta copilului sau adolescentului cu obezitatea depinde într-o proporție foarte mare de obiceiurile adoptate în sânul familiei.
- Activitatea fizică în aer liber pentru toată familia. Expunerea la soare și la joc în afara casei.
- Somnul și implementarea unui program de somn care să respecte cu aproximație aceeași oră. Evitarea dispozitivelor mobile înainte de culcare și o rutină sănătoasă înainte de somn.
- Evitarea alimentelor ultraprocesate și atingerea celor 5 culori în farfurie, pe parcursul unei zile din viața copilului (fie că sunt fructe sau legume).
- Cina este recomandat să fie luată înainte cu 2-3 ore de ora somnului copilului, adolescentului și chiar adultului.
- Interacțiunea socială și evitarea izolării, care favorizează mâncatul pe fond de plictiseală.
Obezitatea este o boală cronică, progresivă și recidivantă, iar tratamentul ei devine, de fapt, un stil de viață. Cuvintele „cură“, „dietă“, „regim“ nu trebuie să existe în vocabularul unui copil sau adolescent diagnosticat cu obezitate, pentru că el trebuie să adopte pentru tot restul vieții un stil bazat pe pilonii menționați mai sus și nu numai. Dacă 90% din viață se respectă acești piloni și 10% reușim să ne bucurăm de micile plăceri alimentare care ne aduc bucurie, atunci succesul împotriva obezității este asigurat.
Lipsa tratamentului obezității în rândul copiilor și adolescenților conduce la complicații de tip:
- endocrinologic (hipotiroidism, hiperinsulinism, pubertate precoce, apariția sindromului ovarelor polichistice, sângerări uterine anormale, dezvoltări anormale ale organelor sexuale cu valori reduse ale testosteronului și testiculelor)
- psihologic (scăderea stimei de sine, bullying, percepția despre sine)
- cardiologic (risc cardiovascular crescut pe termen mediu și lung)
articol realizat de Asis. Univ. Dr. Bogdan Pascu, medic specialist Endocrinologie pediatrică