Într-o lume în care sunetul și imaginea se împletesc armonios, Obeah se evidențiază ca un artist și curator multidisciplinar care dă viață unor produse culturale audio-vizuale unice. Pasiunea lui pentru folclorul balcanic și caraibian, combinată cu influențele filmelor horror europene, asiatice și americane, se reflectă în fiecare sunet, imagine și vers pe care le creează.
Obeah Bucureci, cunoscut anterior ca Lil Obeah, a reușit să își construiască o carieră remarcabilă, adunând numeroase premii și recunoaștere internațională. A apărut pe coperta revistei IRIE Mag din San Francisco și a fost recenzat în prestigioasa revistă Songlines din Londra, precum și pe platforma Calvert Journal.
Fondator al casei de discuri Sound of Art to Come, Obeah colaborează cu artiști din întreaga lume pentru a lansa muzică inovatoare și captivantă. Anul 2023 a fost deosebit de prolific pentru Obeah. A câștigat premiul FEEDER AWARD pentru Cel mai bun DJ Set Multidisciplinar și două concursuri Dubmatix IRIE Mag: alături de Marius Costache și altul împreună cu Petru Bîrlădeanu. În același an, tot alături de Bîrlădeanu, a câștigat și concursul de remixuri Matador Records al trupei Algiers, colaborând cu legendarul Zach de la Rocha, solistul trupei Rage Against The Machine.
Legăturile internaționale ale lui Obeah sunt impresionante. Colaborează cu label-ul britanic Wormhole World din Manchester, alături de care a lansat patru CD-uri în ediție limitată, toate epuizate rapid, și cu label-ul texan Emergency Hearts. Muzica lui, inspirată de sunetele românești, de la dub local până la reggae-dub tradițional cu influențe ska și folk-rock, reflectă o istorie bogată, de la discurile lansate lângă Marea Neagră în anii 1960 până în prezent.
Cântecele lui Obeah și ale casei de discuri Sound of Art to Come au fost difuzate pe posturi de radio renumite precum BBC 6 Music, BBC Lancashire, Soho Radio, ResonanceFM și The Music Galaxy Radio. Sunetele lor au călătorit până în Brazilia la Radio Buena Vida, în Australia la National Roots Reggae Show, în Franța la Culture Dub din Poitiers, în Germania la Zonic Radio din Berlin și Leipzig, în Polonia la Radio Czwórka, în Belgia la Dub Front, în Statele Unite la KBOO Community Radio din Portland și la Widgeon Future Dub Sessions din Londra.
Povestea lui Obeah este una a explorării și a inovației, unde sunetul și imaginea se întâlnesc pentru a crea o experiență culturală inedită și memorabilă, ceea ce ne-a făcut și pe noi să ne dorim să aflăm mai multe despre el.
Cum a început călătoria ta în muzică?
Muzica a fost mereu o parte esențială a familiei mele, o pasiune transmisă din generație în generație. Totul a început cu bunicul meu, tataie Ghiță, care era țârcovnic, adică cântăreț în biserică. Aproape 70 de ani și-a dedicat viața acestui rol, și chiar și la 86 de ani, după pensionare, continua să meargă la biserică pentru a cânta. Celălalt bunic, tataie Ion, era un mare iubitor de muzică populară și dans. După zilele lungi de muncă la penitenciar, unde era contabil administrator, își găsea alinarea în colecția sa impresionantă de viniluri, pe care le asculta obsesiv.
Pasiunea pentru muzică s-a transmis și părinților mei. Ei s-au cunoscut la cenaclul Flacăra în 1984, iar doi ani mai târziu, în 1986, m-am născut eu, într-un an memorabil pentru muzică. Trupa mea preferată, Bad Brains, a lansat atunci albumul “I Against I”. Tot în acel an, Metallica a lansat “Master of Puppets”, iar Slayer a scos “Reign in Blood”.
Am crescut înconjurat de povești pe vinil, albume pe casetă și CD, și coloane sonore de la jocurile pe Sega, de care eram dependent în anii ’90. Dar undeva prin 2005, am început să scriu versuri și să încerc să le transform în cântece. Nu le-am privit niciodată ca pe niște poeme, chiar dacă textele mele erau apreciate în trupele în care am activat din 2008 până în 2019. Le vedeam mai degrabă ca pe niște incantații, dovadă fiind faptul că le-am folosit ca și cântece de leagăn pentru copiii mei.
Astfel, muzica a continuat să fie firul nevăzut care unește trecutul, prezentul și viitorul familiei mele, o pasiune care ne-a adus împreună și ne-a format identitatea.
Care sunt influențele tale muzicale și ce te inspiră să creezi?
Am fost norocos să colaborez cu artiști pe care îi admir de peste două decenii. În catalogul meu, se regăsesc colaborări cu nume precum Marius Costache, ale cărui trupe precum Environments, proiectul Discordless, FEBRA și multe alte albume produse de el, inclusiv Breathelast – “All of this Amounts to Exactly Nothing Until you Throw it All Away”, le ascult în continuare cu mare plăcere. Am avut privilegiul de a lucra cu Petru Bîrlădeanu, care a produs piese pentru Damian Drăghici, Theo Rose și Ateliere de creație.
Colaborările mele se extind și la artiști internaționali de renume. Am lucrat cu Horseman, cunoscut pentru colaborările sale cu Mad Professor și Prince Fatty, și cu Tim Whelan și Hamid Mantu de la Transglobal Underground. De asemenea, am colaborat cu Nick Page aka Dub Colossus și cu rapperii Time & Extra Kool, împărtășind pasiunea noastră comună pentru filme și coloane sonore horror.
Spiritul meu internațional m-a condus la colaborări de succes cu Boris Kulenovic din Vilnius, a cărui muzică dub jazz cu Mei Tei Sho mi-a fost aproape în studenție. În prezent, el cântă world music cu Afrodelic și The Mirror, și încă îl ascult și savurez. Am lucrat și cu Peter Harris, colaborator al legendarului Lee Scratch Perry și cu Fritz Catlin de la trupa de industrial jazz dub, 23 Skidoo.
Pe primul meu album, “Lil Obeah from Transylvania,” am avut onoarea de a colabora cu țambalagiul cu mâini magice, Marian Șerban Fieraru. Am fost încântat să colaborez și cu colegul meu de liceu, Alexandru Stoica de la Anton Pann Ensemble, la cobză, pe al doilea album, “Everyday Is Halloween.” În sfera jazzului, sunt un fan al lui Adi Stoenescu, alături de care am lucrat la căteva piese la pian. La bass, am colaborat cu Laura Benedek, Michael Acker și Mihai Moldoveanu, iar la flaut și saxofon cu Alexandru Arcuș. Pe albumul “Lil Obeah in Jazz,” am avut colaborări deosebite la trompetă cu Celeste Cantor-Stephens și Cătălin Lungu, cu Leon Lotoțchi la theremin, și cu Isuru și Gordon Wedderburn la spoken word. Am colaborat și cu Sam Day Harmet la mandolină electrică. Un moment special pentru mine a fost includerea vocii bunicii mele, Constanța Vlad, pe piesa “Oamenii.”
Am avut și privilegiul de a remixa artiști pe care îi admir enorm, precum Dubokaj & Lee Scratch Perry, și mentorii mei, Mark Stewart și Rodion GA. Am remixat, de asemenea, piese de la Dubmatix, Dub Pistols, Algiers & Zach De La Rocha, The Membranes, Jungle, Prince Fatty, Ghetto Priest & Positive Thursdays in Dub, La Banda Chuska, Denise Sherwood (fiica lui Adrian Sherwood de la On-U Sound Records), Yann Tiersen de la Mute Records, ZOOLOOK, Arky Starch, Nico G & Kali, Shabbos Ranks, XQUI, David Ness și Caveiras. Am avut și colaborări care nu vor fi lansate niciodată, dar care m-au onorat profund, cu artiști pe care îi respect enorm și pe care îi ascult frecvent, precum Mark Reeder, Micha Adam și Fanfare Ciocârlia. Această călătorie muzicală mi-a permis să creez un sunet universal, o fuziune de influențe și inspirații care reflectă diversitatea și bogăția experiențelor mele artistice.
Cum ți-a venit ideea să unești Transilvania cu Caraibele în muzica ta?
Sunt din Vâlcea și am petrecut mult timp la tușa mea Sanda din Sibiu. De mic, muzica transilvăneană mă fascina, în special vinilurile bunicului meu cu muzică populară și folclorică. Pentru mine este esențial să nu uit de unde am plecat. Când m-am îndrăgostit de muzica caraibiană, am realizat că nu vreau să o imit, ci să mă inspir din ea pentru a crea ceva nou. Muzica din Jamaica a dat naștere multor genuri, precum hip-hop și electronic, iar eu am urmat aceeași cale, explorând multiple direcții muzicale.
Surprinzător, nu doar noi suntem inspirați de muzica din Caraibe; și jamaicanii găsesc inspirație în Transilvania și Balcani. Există cântece și albume concept care demonstrează acest lucru, cum ar fi “The Scientist Rids the World of the Evil Curse of the Vampires.” Avem producători români precum Costi, care colaborează cu artiști jamaicani de renume, cum ar fi Shaggy și Sean Paul. Personajele exotice precum Bela Lugosi, Dracula și Johnny Weissmuller sunt fascinante pentru jamaicani.
Labelul meu, Sound of Art to Come Records, l-am imaginat de la bun început ca o platformă și casă de discuri din Transilvania, unde să reunesc artiști dub, industrial, post-punk, hip-hop, electronic și experimental din întreaga lume. Din inima României, îmi doresc să oferim o transmisie culturală și artistică lunară printr-o selecție unică de lucrări de artă, colaje, muzică și remixuri, toate inspirate de intersecția dintre Pop Art, multiculturalism și coloane sonore horror. Această viziune este alimentată de pasiunea mea pentru a crea un sunet universal, o fuziune de influențe care reflectă diversitatea și bogăția experiențelor mele artistice. Astfel, rămân fidel rădăcinilor mele, integrând în același timp inspirațiile globale care m-au format ca artist.
Ce mesaje sau emoții încerci să transmiți prin muzica ta?
Melancolia, nostalgia și energia punk par a fi trei elemente discrepante, dar în mintea și în performance-urile mele, ele se îmbină perfect. De-a lungul vieții mele, aceste trei sentimente s-au conturat și au devenit parte integrantă a expresiei mele artistice. Melancolia vine din amintirile copilăriei mele petrecute în Vâlcea și Sibiu, ascultând vinilurile bunicului meu. Nostalgia mă leagă de acele momente din anii ’90, când derulam casete și ascultam CD-uri, iar coloanele sonore de la jocurile Sega îmi capturau imaginația. Energia punk, însă, îmi dă puterea să transform toate aceste emoții într-o forță creativă neîngrădită, aducând un suflu nou în tot ceea ce fac.
Muzica mea reflectă această îmbinare unică. Prin Sound of Art to Come Records, am reușit să creez o platformă unde artiști dub, industrial, post-punk, hip-hop, electronic și experimental din întreaga lume pot colabora și inova. Această diversitate muzicală îmi permite să explorez și să combin influențe variate, dând naștere unui sunet care este în același timp introspectiv și exploziv. În fiecare performance, încerc să transmit această dualitate. Melancolia și nostalgia îmi aduc profunzime și autenticitate, în timp ce energia punk îmi dă libertatea de a experimenta și de a sfida convențiile. Aceasta este esența artei mele, o fuziune de trecut și prezent, de emoție și rebeliune, care rezonează cu publicul și îi provoacă să simtă, să gândească și să trăiască mai intens.
Cum a fost să treci de la un proiect solo la o trupă?
Drumul meu artistic a început într-o trupă, iar experiența mea a fost inversă față de ceea ce se întâmplă de obicei: am fost obligat să devin curator DJ și artist solo. Prima mea trupă, Tunesinnaourheads, era un octet de rock psihedelic fusion. Apoi am cântat în colectivul Abator Industries, în trupe precum Loungerie II, The Shape of Moombhaton și Tyranosaurus Jazz. După ce am plecat din colectiv împreună cu patru membri, am format trupa de electronic fusion Crowd Control. Când aceasta s-a destrămat în 2019, am luat o pauză. Revenirea mea a avut loc în timpul pandemiei, când am lansat doar online, colaborând cu artiști care lucrau la distanță. Anul trecut, împreună cu Marius Costache, un producător și inginer de sunet cu care colaborez foarte bine, am decis să facem un album electric. Astfel, pentru albumul “Joy”, am colaborat cu Tavi Scurtu la tobe și Vali Bîrsan la chitare și bass. Sunt foarte mândru de acest album care va fi lansat în noiembrie. Cu noroc, vom putea să-l lansăm și în formulă de trupă. Până acum, am lansat patru single-uri de pe acest album: “Lost”, “I”, “Syncronicity” și “Flame”. Le puteți asculta și cumpăra de pe platforma mea preferată, Bandcamp.
Ce planuri ai pentru viitorul tău muzical?
Sunt determinat să continui să pun muzică în cât mai multe locuri din București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța și din Europa. Dacă se ivește vreo ocazie oriunde altundeva în lume, nu voi zice nu. Ar fi extraordinar să ajung în Jamaica sau în Statele Unite, poate și în Marea Britanie, deoarece în locuri precum Manchester, oamenii chiar cumpără muzica mea și a colaboratorilor mei.
Lucrez în prezent la noi colaborări și sper ca luna viitoare să lansez două piese împreună cu poeta Tatiana Ernuțeanu. Îmi doresc să aducem muzica noastră preferată în cât mai multe locuri din București și din țară. Suntem pe aceeași frecvență muzical-nostalgică, iar vocea și poemele ei îmi amintesc de Lydia Lunch.
Întotdeauna am dorit să colaborez cu artiste pentru a promova egalitatea de șanse în industrie. Cu câțiva ani în urmă, am lansat un EP numit “EROS” pentru Cristiana Bucureci, mama celor doi copii ai mei, care este artista de colaje responsabilă pentru majoritatea coperților albumelor și pieselor mele. Am colaborat cu mare plăcere și cu cântăreața Ana-Maria Irimia și am remixat-o pe Ana Ularu, în colaborarea ei cu Oigăn de la Kumm. De asemenea, am lucrat cu artista multi-disciplinară avis.arys.serdi din Cluj. Pe EP-ul “Oamenii” am avut bucuria să colaborez cu vocea bunicii mele, Constanța Vlad, și cu actrița Elena Popa, precum și cu dansatoarele-artiste Irina Marinescu și Alina Ușurelu. Din Franța, am reușit să colaborez cu artista spoken word Raphaelle Von Glitz.
Un alt plan de viitor este să lansez un al doilea album curând. Recent, am remixat, alături de Petru Bîrlădeanu, un întreg album de trap feminist, “Roma Futurism in Dub”, al actrițelor și rapperițelor Niko G și Kali. Sunt foarte mândru de acest album și abia aștept să îl împărtășim cu lumea. Oriunde pun muzică, de la Balkanik Festival până la Ostroda Reggae Festival din Polonia, oamenii reacționează foarte bine la el. Cu aceste planuri și colaborări, rămân dedicat creării de muzică autentică și inovatoare, explorând noi teritorii și împărtășind pasiunea mea cu fanii de pretutindeni.
Unde putem să ascultăm muzica pe care tu o faci?
Sunt un artist antreprenor independent, pasionat de muzică și colecționar de produse culturale muzicale. Apreciez susținerea, transparența și etica în tot ceea ce fac. Într-o lume dominată de streaming, consider că acesta este anti-artă, transformând muzica în simplu conținut audio peren pentru platforme și afaceri. Cei implicați în industria muzicală sunt adesea interesați doar de cantitate și trenduri, însă eu mă consider un trendsetter, nu un trend follower. Acest lucru explică succesul meu în scena underground. Nu mă interesează să fiu prezent pe toate canalele și nu îmi doresc să fiu omniprezent. Prefer să lansez cântece, remixuri, extended plays, albume și artă vizuală pe Bandcamp, unde fanii pot susține direct creatorii preferați. Am și un canal de YouTube, iar casele de discuri cu care colaborez lansează muzica mea și pe alte platforme, dar sunt atras de acele platforme care promovează un contact direct și autentic între artiști și fani.
În viitor, intenționez să îmi extind prezența pe canale precum Patreon și Substack, platforme care oferă posibilitatea unei susțineri directe și continue din partea fanilor. Aceasta este direcția în care vreau să merg, menținându-mi independența și integritatea artistică. Astfel, îmi construiesc cariera pe baza valorilor mele și a relației autentice cu cei care îmi apreciază munca, rămânând fidel principiilor mele și evitând compromisurile impuse de trendurile comerciale. Muzica Obeah și Sound of Art to Come se poate asculta aici:
https://soundofarttocome.bandcamp.com/ și pe YouTube.
Am înțeles că muzica nu este, însă, principala ta ocupație… Ne poti vorbi despre jobul tău și dacă există vreo legătură între ceea ce face la muncă și pasiunea ta pentru muzică?
Da, trăiesc o viață dublă. După ce am lucrat 11 ani alături de Cristiana Bucureci în agenția Creionetica, de aproximativ 5 ani sunt specialist în comunicare și am colaborat cu multe branduri renumite: Radio Guerrilla, Electronic Beats, Black Rhino Radio, eclecticfm, Louder Than War Radio, dublab Los Angeles, One Night Gallery, WWF, Amnesty International, Asociația Seneca, Terre des Hommes România și Greenpeace România.
Această experiență profesională îmi completează perfect activitatea artistică, deoarece pasiunea mea pentru istoria activismului social și de mediu se reflectă și în muzica și arta mea. Temele pe care le abordez în proiectele mele sunt influențate de aceste preocupări, aducând astfel un mesaj puternic și relevant în creațiile mele. Prin intermediul muzicii și al artei mele, încerc să transmit nu doar emoții și povești personale, ci și să atrag atenția asupra unor probleme de importanță globală. Îmbinând aceste două lumi – activismul și arta – reușesc să creez o platformă prin care pot aduce schimbare și inspirație, atât în comunitatea locală, cât și în cea internațională.
Această dualitate în cariera mea îmi oferă o perspectivă unică și îmbogățește fiecare aspect al muncii mele. Fie că este vorba de lansări muzicale, colaborări artistice sau campanii de comunicare, mă străduiesc să îmbin creativitatea cu un scop mai mare, pentru a contribui la o lume mai bună și mai conștientă de problemele sociale și de mediu.