Alegerile din Liban programate pentru 15 mai ar putea rezulta într-o schimbare a puterii care va trimite unde de șoc dincolo de această mică țară aflată între Siria și Israel.
Iată o sinteză a istoriei recente a țării: de la asasinări și războaie la explozia devastatoare și la „topirea” economiei, potrivit Reuters
Fostul premier miliardar al Libanului, Rafik al-Hariri, este ucis pe 14 februarie, în 2005, când o bombă explodează în caravana sa din Beirut; alte 21 de persoane decedate au fost înregistrate atunci, de asemenea. Demonstrații în masă au loc imediat, învinuind Siria de această asasinare, care are trupe instalate în Liban de 15 ani – de când a izbucnit războiul civil și le-a păstrat în țară până în 1990.
Aliații șiiți din Damasc pun în scenă propriile raiduri de suport al Siriei, dar presiunea internațională forțează retragerea trupelor. În iulie, mișcarea armată Hezbollah trece granița Israelului, răpind doi soldați israelieni și omorându-i pe alții, ceea ce a dat naștere unui război de cinci săptămâni. Cel puțin 1.200 de oameni din Liban și 158 de israelieni sunt omorâți.
După război, tensiunile din Liban cresc pe subiectul arsenalului Hezbollah. În noiembrie, Hezbollah și aliații săi demisionează din cabinetul condus de prim-ministrul susținut de vest, Fouad Siniora, și organizează proteste. Politicianul declarat anti-Siria, Pierre Gemayel, este asasinat în noiembrie.
Hezbollah și aliații săi continuă protestele în centrul orașului Beirut împotriva guvernului pe durata unui an întreg. Cererea lor este puterea de veto în guvern.
Wissam Eid, un ofițer din serviciile de inteligență internă, care investiga asasinarea lui Hariri, este ucis de o mașină-kamikaze în ianuarie.
În luna mai, guvernul scoate în afara legii rețeaua de telecomunicații a Hezbollah. Hezbollah numește această decizie o declarație de război și preia controlul asupra părții de vest a Beirutului, cu precădere musulmană. După medieri, liderii rivalilor semnează un acord în Qatar, care aduce la final 18 luni de conflict politic.
Guvernul condus de fiul lui Hariri si moștenitorul lui politic, Saad, a fost răsturnat când Hezbollah și aliații săi demisionează din cauza tensiunilor cauzate de interferența unui tribunal susținut de Națiunile Unite în investigarea asasinării lui Rafik al-Hariri.
Luptătorii Hezbollah intră în Siria pentru a ajuta forțele președintelui Bashar al-Assad împotriva rebelilor suniți.
În octombrie, o mașină-kamikaze îl ucide pe seniorul oficial al securității, Wissam al-Hassan, ale cărui servicii de inteligență l-au arestat pe Michel Samaha, un fost ministru pro-sirian care a fost acuzat că ar fi transportat bombe asamblate în Siria pentru a susține atacurile din Liban.
Superputerea regională sunită, Arabia Saudită, din ce în ce mai frustrată de expansiunea rolului Hezbollah în Liban, este acuzată de reținerea lui Saad al-Hariri în Riyadh și de forțarea demisiei lui. Atât Rihadhul, cât și Hariri, neagă public această versiune a evenimentelor, deși liderul francez Emmanuel Macron spune apoi că Hariri este arestat în Arabia Saudită.
Libanul organizează primul vot parlamentar din 2009, după ce cei aflați la putere și-au extins în mod repetat mandatele de câte patru ani, motivând îngrijorări de securitate. Hezbollah și grupurile aliate câștigă cel puțin 69 din cele 128 de locuri, consolidându-și puterea asupra legislativului.
În ciuda economiei stagnante și a reducerii intrărilor de capital în țară, guvernul eșuează să pună în acțiune reforme care ar putea debloca suportul străin, inclusiv reducerea salariilor de la stat și a contribuțiilor la pensii.
În octombrie, o decizie a guvernului de a taxa apelurile telefonice care se fac prin internet aprinde proteste care acuză elita de la conducere de corupție și management prost.
Hariri demisionează pe 29 octombrie. Criza financiară accelerează. Cei care au depozite în bănci le găsesc înghețate, în contextul deficitului mare de lichidități și al monedei naționale în cădere liberă.
Hassan Diab, un academician puțin cunoscut, devine prim-ministru în ianuarie, cu susținerea Hezbollah și al aliaților săi.
Moneda națională pierde 80% din valoare și rata sărăciei crește. Discuțiile cu Fondul Monetar Internațional eșuează, pentru că principalele partide și băncile influente rezistă în fața planului de recuperare economică.
În 4 august, o cantitate mare de nitrat de amoniac explodează în portul Beirut, omorând peste 200 de oameni și rănind alte 6.000.
Cabinetul Diab demisionează, iar Hariri este desemnat să formeze un guvern nou, dar partidele nu se înțeleg asupra portofoliului.
Un tribunal susținut de ONU condamnă un membru al Hezbollah pentru că a premeditat uciderea lui Rafik al-Hariri, la 15 ani de la moartea sa.
Situația dramatică a economiei se accentuează. Hariri abandonează eforturile de a forma un guvern și dă vina pe președintele Michel Aoun pentru eșec.
În August, banca centrală declară că nu mai poate susține importurile de combustibil, ajungându-se la un deficit puternic de energie și combustibil. Aceste lucruri au dus la cozi imense și violențe în benzinării.
În septembrie, după mai bine de un an de discuții cu privire la alocarea posturilor din guvern, se agreează un nou Cabinet, condus de Najib Mikati. Munca acestuia este rapid deraiată de tensiunile cu privire la investigațiile exploziei din portul Beirut. Hezbollah și aliatul său Amal cer renunțarea la judecătorul Tarek Bitar după ce acesta condamnă câțiva dintre aliați.
Partidele șiite incurajează un protest împotriva judecătorului. Șase persoane sunt omorâți prin împușcare când încep violențele. Hezbollah dă vina pe un partid creștin, numit Lebanese Forces.
Statele din Golf își recheamă ambasadorii, iar Arabia Saudită interzice toate importurile din Liban în semn de protest împotriva comentariilor unui ministru pro-Hezbollah, care a criticat statul pentru războiul din Yemen.
Banca Mondială critică aspru pătura aflată la conducere pentru “orchestrarea” uneia dintre cele mai mari depresiuni economice, având la bază declarația că acestea exploatează resursele țării.
În aprilie Libanul semnează un acord cu FMI pentru un posibil suport de 3 miliarde de dolari, condiționat de implementarea mult-amânatelor reforme în Beirut.
Ambasadorii Kuwaitului și Arabiei Saudite se întorc în Liban. Arabia Saudită și Franța anunță un suport comun de 30 de milioane de euro pentru refacerea sistemului de sănătate din Liban și pentru alte industrii.
Hariri anunță că el și partidul său – Future Movement – nu vor candida la alegerile parlamentare din luna mai a acestui an.
FOTO: Hiba Al Kallas / Shutterstock.com