Iată o scurtă istorie a celor 75 de ani de frământări în Gaza, într-un sumar compilat de Reuters.
1948 – Sfârșitul stăpânirii britanice
Pe măsură ce stăpânirea colonială britanică se apropia de sfârșit în Palestina la sfârșitul anilor 1940, violența s-a intensificat între evrei și arabi, culminând în războiul dintre statul Israel proaspăt creat și vecinii săi arabi în mai 1948.
Zeci de mii de palestinieni au căutat refugiu în Gaza după ce au fugit sau au fost alungați din casele lor. Armata egipteană invadatoare a preluat o fâșie îngustă de coastă de 40 de kilometri, care se întindea de la Sinai până în sudul orașului Ashkelon. Influxul de refugiați a dus la triplarea populației din Gaza, ajungând la aproximativ 200.000 de locuitori.
Anii 1950 și 1960 – Stăpânirea militară egipteană
Egiptul a controlat Fâșia Gaza timp de două decenii sub un guvernator militar, permițând palestinienilor să lucreze și să studieze în Egipt. “Fedayeenii” palestinieni înarmați, mulți dintre ei refugiați, au efectuat atacuri în Israel, atrăgând măsuri de represalii. Națiunile Unite au înființat o agenție pentru refugiați, UNRWA, care furnizează astăzi servicii pentru 1,6 milioane de refugiați palestinieni înregistrați în Gaza, precum și pentru palestinienii din Iordania, Liban, Siria și Cisiordania.
1967 – Război și ocuparea militară israeliană
Israel a capturat Fâșia Gaza în războiul din Orientul Mijlociu din 1967. Un recensământ israelian din acel an a arătat că populația din Gaza era de 394.000 de locuitori, iar cel puțin 60% dintre ei erau refugiați.
Odată cu plecarea egiptenilor, mulți muncitori din Gaza au găsit locuri de muncă în agricultură, construcții și servicii în interiorul Israelului, la care aveau acces ușor în acea perioadă. Trupele israeliene au rămas pentru a administra teritoriul și a proteja așezările pe care Israel le-a construit în decadele următoare. Acestea au devenit o sursă de nemulțumire tot mai mare pentru palestinieni.
1987 – Prima revoltă palestiniană. Formarea Hamas
După 20 de la războiul din 1967, palestinienii au declanșat prima lor revoltă. Aceasta a început în decembrie 1987 după un accident de trafic în care un camion israelian a intrat într-un vehicul care transporta muncitori palestinieni în tabăra de refugiați Jabalya din Gaza, ucigând patru oameni.
Au urmat proteste cu aruncarea de pietre, greve și arestări. Profitând de starea de nemulțumire, Frăția Musulmană cu sediul în Egipt a creat o filială palestiniană înarmată, Hamas, cu baza de putere în Gaza.
Hamas, dedicat distrugerii Israelului și restabilirii stăpânirii islamice în ceea ce considera a fi Palestina ocupată, a devenit un rival pentru partidul secular Fatah al lui Yasser Arafat, care conducea Organizația pentru Eliberarea Palestinei.
1993 – Acordurile de la Oslo și autonomia palestiniană parțială
Israelul și palestinienii au semnat un acord istoric de pace în 1993, care a dus la crearea Autorității Palestiniene. În baza acordului interimar, palestinienii au primit control limitat în Gaza și în Ierihon, Cisiordania. Arafat s-a întors în Gaza după decenii de exil. Procesul de la Oslo a acordat Autorității Palestiniene nou-înființate o anumită autonomie și a prevăzut statalitatea după cinci ani. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Israelul a acuzat palestinienii că au încălcat acordurile de securitate, iar palestinienii au fost supărați de continuarea construcției de așezări israeliene.
Hamas și Jihadul Islamic au efectuat atacuri cu bombă pentru a încerca să blocheze procesul de pace, ceea ce a dus la impunerea de restricții mai mari de mișcare a palestinienilor din Gaza. Hamas a exploatat și creșterea criticilor palestinienilor la adresa corupției, nepotismului și gestionării economice proaste de către cercul intern al lui Arafat.
2000 – A doua revoltă palestiniană
În 2000, relațiile israelo-palestiniene au atins un nou minim odată cu izbucnirea celei de-a doua revolte palestiniene. Aceasta a marcat începutul unei perioade de atacuri sinucigașe și atacuri armate ale palestinienilor, precum și atacuri aeriene israeliene, demolări, zone interzise și restricții de circulație.
Una dintre victime a fost Aeroportul Internațional din Gaza, un simbol al speranțelor palestinienilor pentru independența economică și singura legătură directă a palestinienilor cu lumea exterioară care nu era controlată de Israel sau de Egipt.
Deschis în 1998, Israel a considerat aeroportul o amenințare de securitate și a distrus antena radarului și pista de aterizare câteva luni după atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite.
O altă victimă a fost industria de pescuit din Gaza, o sursă de venit pentru zeci de mii de oameni. Zona de pescuit din Gaza a fost restrânsă de Israel, o restricție pe care Israel a considerat-o necesară pentru a opri bărcile care transportau arme.
2005 – Israel evacuează așezările sale din Gaza
În august 2005, Israel a evacuat toate trupele și coloniștii săi din Gaza, care era deja complet înconjurată de Israel. Palestinenii au demolat clădirile și infrastructura abandonate pentru materiale reciclabile. Distrugerea așezărilor a dus la o mai mare libertate de mișcare în Gaza și o economie a “tunelurilor” a înflorit, deoarece grupurile armate, contrabandiștii și antreprenorii au săpat rapid zeci de tuneluri către Egipt.
Cu toate acestea, retragerea a eliminat puținele fabrici existente, serele și atelierele care angajau unii gazieni.
2006 – Izolare sub Hamas
În 2006 Hamas a obținut o victorie surprinzătoare în alegerile parlamentare palestiniene și apoi a preluat controlul deplin al Gaza, răsturnând forțele loiale succesorului lui Arafat și pe președintele Mahmoud Abbas.
O mare parte a comunității internaționale a tăiat ajutorul pentru palestinienii din zonele controlate de Hamas, deoarece îl considerau o organizație teroristă. Israel a oprit zeci de mii de muncitori palestinieni să intre în țară, tăind o sursă importantă de venit. Atacurile aeriene israeliene au paralizat singura centrală electrică din Gaza, cauzând întreruperi de energie electrică generalizate.
Invocând motive de securitate, Israel și Egipt au impus măsuri și mai stricte asupra mișcării persoanelor și a mărfurilor prin punctele de trecere din Gaza.
Planurile ambițioase ale Hamas de a reorienta economia Gaza spre est, departe de Israel, au eșuat înainte de a începe.
Privind Hamas ca o amenințare, liderul Egiptului susținut de armată, Abdel Fattah al-Sisi, care a preluat puterea în 2014, a închis granița cu Gaza și a distrus majoritatea tunelurilor. Izolată din nou, economia din Gaza a intrat în declin.
Ciclul conflictelor
Economia din Gaza a suferit repetat în ciclul conflictelor, al atacurilor și al represaliilor dintre Israel și grupurile militante palestiniene. Înainte de 2023, unele dintre cele mai violente confruntări au avut loc în 2014, când Hamas și alte grupuri au lansat rachete spre orașele din centrul Israelului.
Israel a efectuat atacuri aeriene și bombardamente de artilerie care au devastat cartierele din Gaza. Peste 2.100 de palestinieni au fost uciși, în mare parte civili.
Israel a raportat că au murit 67 de soldați și șase civili ai săi.
2023 – Atac surpriză
În timp ce Israel credea că ținea sub control un Hamas obosit de război, oferind stimulente economice muncitorilor din Gaza, luptătorii grupului erau antrenați și instruiți în secret.
În 7 octombrie luptătorii Hamas au lansat un atac surpriză asupra Israel, străbătând orașele, ucigând sute de oameni și luând zeci de ostatici înapoi în Gaza. Israel a răspuns, bombardând Gaza cu lovituri aeriene și distrugând întregi districte în unele dintre cele mai sângeroase evenimente din cei 75 de ani de conflict.