Nu este însă vorba de golf, tenis sau alte sporturi intrate în ultimii zece ani în fișa postului pentru bancherii de top de la noi, ci sunt trofee pentru performanțele băncii pe care o conduce din poziția de CEO de aproximativ șase ani. Mai exact, de la jumătatea anului 2008, când cei mai mulți dintre managerii de top și guvernanții din România, în frunte cu Guvernatorul BNR, spuneau la unison că România, tigrul Europei pe atunci, va fi imună la criza ce se prefigura.
„Au fost destul de grei anii aceștia. Lumea din exterior nu înțelege tot ceea ce se întâmplă (în sistemul bancar – n. red.) și câte eforturi sunt (necesare pentru a face față problemelor pe care le are sistemul bancar – n. red.), dar vom trece și peste asta (…) Worklife balance- avem de lucrat pentru colegii noștri la acest capitol. Ideea este să fii adaptabil și rezistent fizic”, sumarizează Cătălin Pârvu perioada care a trecut din momentul când sistemul bancar, alături de întreaga economie, au început să simtă efectele crizei financiare mondiale.
Chiar dacă lucrează în sistemul bancar românesc de peste 20 ani, timp în care s-au înregistrat multe falimente și fraude majore, Cătălin Pârvu pare surpins de amploarea pe care a avut-o lipsa de încredere din ultimii șase ani.
„A fost prima criză majoră. Nici în anii ‘90 nu a fost o așa lipsă de încredere, chiar dacă era vorba de o devalorizare de 100%”, afirmă managerul care recunoaște, sincer, că nu știe cine poartă cea mai mare parte a vinei – banca sau clienții – și încearcă o explicație psihologică.
„În ultimul trimestru din 2008 au fost primele semne de nervozitate, o dată cu schimbarea contextului global și local. Mai întâi, firmele schimbă ceva în modul lor de lucru, iar apoi vine reacția inversă, din partea consumatorului, care este afectat la locul de muncă, apoi în relațiile sale cu terții, implicit cu băncile”.
Iar în lipsa oricărei încercări de estompare a acestei situații conflictuale – ba, dimpotrivă, bancherul vorbește despre o „alimentare” – bulgărele de zăpadă s-a rostogolit și a crescut rapid.
„Nu știu de unde a început. Poate băncile au făcut primul pas. Dar a urmat un recul foarte dur pentru bănci din punctul de vedere al nerambursării creditelor. Băncile și-au reconsiderat poziția”. Numai că acum, toată această luptă și dorință de a relansa creditarea se lovește de faptul că rănile sistemului bancar, începând cu 2009, nu sunt încă vindecate.
„Pierderile foarte mari pentru acționari au fost atât costuri de oportunitate, adică nu s-au realizat profiturile pe care le așteptau, dar și o pierdere reală, pentru că a fost necesar să vină cu bani de acasă”.
Piraeus Bank România, la fel ca toate băncile grecești, a înregistrat scăderi ale cotei de piață în anii de criză, fiind nevoită să își redimensioneze rețeaua de sucursale și numărul de angajați. A continuat, însă, să fie o bancă profitabilă, cu excepția anului 2012, când costurile cu provizioanele au adus pierderi de 38 mil. euro. Chiar și așa, Pârvu afirmă că, din punctul de vedere al băncii pe care o conduce, ultimii doi ani au reprezentat pași timizi ”de a reînnoda cooperarea, nu neapărat încrederea”.
Acesta a fost pariul pe care managerul l-a făcut în urmă cu doi ani, când criza din Grecia era în toi, iar băncile grecești căutau disperate soluții de recapitalizare. ”Le-am spus colegilor că trebuie să repornim motoarele, să restaurăm cooperarea și conlucrarea. Și clienții au început să vină, mai ales ajutați de un context macroeconomic marginal pozitiv. A fost stabil, ușor pozitiv”, adaugă Pârvu.
Economia românească venea după o creștere a PIB de peste 2% în 2011, dar anul 2012 a adus o evoluție modestă, (mai puțin de 1% creștere), pentru ca în 2013, pe fondul unui an agricol foarte bun, să depășească estimările și să crească cu 3,5%. Ba, mai mult, creșterea peste așteptări s-a păstrat și în primul trimestru al acestui an, când revenirea consumului a dus creșterea economică la 3,8% față de perioada similară a anului trecut.
„Creșterea de consum din primul trimestru nu poate avea ca sursă decât reducerea economisirii și creditul de consum”, explică șeful Piraeus Bank România. Datele BNR arată că în luna aprilie stocul de depozite atrase de la populație și companii era de 215 mld. lei, cu 0,5% mai mult decât în luna precedentă și cu 7% mai mult față de anul trecut. Pentru comparație, anii de criză au adus ritmuri de creștere ale stocului de două cifre pe an.
„Pentru noi, 2013 a fost anul în care am reușit să oprim descreșterea creditului, iar anul acesta, în primul trimestru, avem deja o creștere de 1% a creditului. O creștere a creditului nu e simplu de obținut la o instituție financiară cu o anumită maturitate. Suntem o bancă de dimensiuni medii și doar acoperirea rambursărilor reprezintă un efort mare. (…) De fapt, creșterea noastră este de 20-21% față de anul trecut, dar aici e vorba și de înglobarea (activelor – n. red.) ATE Bank”. Piraeus Bank Grecia a preluat în 2012, prin absorbţie, activele viabile ale ATEBank, controlată de statul elen, inclusiv sucursala ATEBank din România, tranzacţia fiind parte a procesului de restructurare şi consolidare financiară a sistemului bancar din Grecia. În România, Piraeus Bank a divizat, a integrat o parte din bilanțul ATE Bank și a vândut o parte către omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, în cadrul unei tranzacții de peste 10 mil. euro.
„Suntem pe drumul cel bun, acesta este modelul din prezent, mai vedem peste câțiva ani. Sunt semne pozitive și în ceea ce privește interesul clienților pentru credite și pentru a-și finanța creșterile pe care le așteaptă. Pe de altă parte, sunt și investiții care încep într-un mod timid, dar se vede o creștere a acestui ritm de a investi”.
Când vine vorba de cea mai mare problemă a sistemului bancar din România, răspunsul lui Cătălin Pârvu este ferm. „Insolvențele reprezintă o problemă de sistem. Un lucru bun este că avem o înțelegere comună a acestui fenomen, dar nu vedem semne vizibile de îmbunătățire. Perspectivele nu sunt bune, răul nu a trecut. Băncile au suferit și suferă. Legea nouă (proiectul de lege privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost adoptat în aprilie de Camera Deputaților – n. red.) aduce îmbunătățiri, dar nu rezolvă probleme de fond”. Una dintre acuzele aduse de bancheri viza persoanele aflate în spatele companiilor aflate în insolvență. Dacă o persoană fizică nu își plătește datoriile, aceasta intră în evidențele Biroului de Credit și timp de mai mulți ani nu va mai avea acces la credite. Pe de altă parte, acționarii companiilor aflate în insolvență își puteau înființa, nestingheriți, firme imediat după ce declanșau insolvențe, acuzau bancherii. Alte semne de întrebare vizează aplicarea codului insolvenței. „O lege poate fi foarte bună, dar punerea ei în practică poate fi mai complicată”, răspunde, diplomat, Pârvu, care completează însă cu optimism că numărul de insolvențe noi care apar este mai mic decât în ultimii ani.
O altă chestiune recentă care va pune presiune pe rezultatele financiare ale băncilor vizează o serie de recomandări ale BNR, privind provizionarea în întregime a creditelor care au o restanță de cel puțin 365 de zile și pentru care nu s-a început o acțiune de executare silită.
„În România a fost o frică de a scoate în afara bilanțului, pentru că lumea asocia această operațiune cu iertarea datornicului. Asta nu implică iertarea, te duci mai departe către datornic”, explică Pârvu. Afirmă că banca pe care o conduce este printre cele mai bine provizionate din țară și va aplica imediat recomandările BNR.
„Le-am spus și celor care se plâng de aceste recomandări: să înceapă executarea silită și atunci nu mai e nevoie de 100% provizionare. BNR vrea să te determine să recuperezi ceva din lichiditatea care stă blocată într-un credit. Atâta câtă vei putea recupera. Mai e nevoie de provizionare”, afirmă Pârvu, care este și membru al Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor (ARB).
În prezent, nivelul creditelor neperformante este de 22% la nivelul întregului sistem bancar, însă scoaterea în afara bilanțurilor a creditelor care au fost provizionate integral ar putea reduce acest nivel spre 17%, conform estimărilor.
„Un sistem de creditare e proiectat astfel încât să ai și neperformanță. Problema e cum o controlezi și cum poți avea suficiente profituri ca să o acoperi. Întotdeauna va apărea nepeformanță”, afirmă Pârvu, care recunoaște că este posibil ca și banca pe care o conduce să fi adoptat o politică mult prea prudentă. ”Din toate creditele pe care le-am acordat după 2011, neperformanța este nesemnificativă. Chiar la ipotecare, la tot ce am acordat începând cu 2010 avem neperformanță zero, ceea ce nu e bine, pentru că poate am fost prea prudenți și am avut costuri de oportunitate, adică nu am realizat profituri potențiale.”
Ultimii doi ani au adus, pentru cele mai multe dintre băncile de pe piață, o dinamică importantă în privința modalităților de valorificare a stocului de credite neperformante. „Nu e vorba de soluții magice. Dacă ai un stoc și nu-i faci nimic și apare ceva în plus, totalul crește. Poți însă să faci ceva – să vinzi creditele neperformante, să execuți, să vinzi un colateral. Noi facem studii pentru a vedea pe ce variantă mergem. De fapt sunt variante. Anumite active – apartamente, case – pot fi vândute, altele trebuie dezvoltate. Mai sunt terenurile, care merg destul de greu. Aici este însă avantajul costurilor de întreținere administrative mai mici decât la clădiri. Sunt alte situații în care ești parte a unui proces mai mare de insolvență, la care trebuie să participi alături de alte entități”.
Numai în ultimele două luni în presa economică au fost mediatizate două operațiuni privind active reposedate ale Piraeus Bank România. Distribuitorul de îngrăşăminte, pesticide şi seminţe Biochem, deţinut de familia Chimişliu, a cumpărat un siloz şi o magazie cu o capacitate cumulată de 44.000 de tone în Dragalina de la Piraeus Bank. În plus, una dintre cele mai vechi clădiri de birouri din Capitală, în care au sediul Astra Asigurări şi cotidianul România Liberă, deţinute de omul de afaceri Dan Adamescu, a fost scoasă la vânzare pentru 14 mil. euro, imobilul figurând printre bunurile reposedate.
„Sunt și expunerile pe persoane fizice care au o specificitate anume. Din ce vedem, parcă încep și persoanele fizice să își schimbe perspectiva. O dată cu dorința de a merge către consum, se duc să se intereseze de situația lor de la biroul de credit. Apoi, revin la sentimente mai bune legate de rambursare”.
Cu alte cuvinte, verdictul relației de încredere dintre bancheri și clienți pare evident, potrivit lui Cătălin Pârvu: „unul fără altul nu putem, fiecare trebuie să se adapteze”.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes Român