Există mulți entuziaști ai designului pentru care trecutul e cel puțin la fel de interesant ca viitorul. În orologerie, asta se traduce printr-o varietate de preferințe – de la cea pentru ceasuri cu look simplu, clasic, ori pentru piese Art Decó la modele retrofuturiste. Într-o industrie în care se vorbește enorm despre tradiție și ale cărei produse mecanice nu mai constituie o necesitate pentru viața de zi cu zi în lumea digitală, nostalgia devine un adevărat propulsor antreprenorial. Amida e cel mai recent exemplu în acest sens.
Digitrend, o emblemă a anilor ’70
E o adevărată goană după relasarea de branduri istorice, iar Amida este unul dintre cele mai grăitoare exemple recente. Marca a reapărut pe piață grație lui Matthieu Allègre, Clément Meynier și Bruno Herbet. Matthieu Allègre a lucrat pentru varii studiouri de design, înainte de a-și întemeia propriul atelier de creație, la doar 27 de ani. A colaborat cu foarte multe mărci, între acestea numărându-se nume importante: Louis Vuitton, Chopard, Movado, Perrelet, Piaget, Jacob & Co, Corum. În echipa Amida, Clément Meynier aduce experiența antreprenorială, câștigată la Depancel, brand specializat în cronografe pentru sporturile cu motor, produse la prețuri ultraaccesibile. Bruno Herbet vine cu necesara experiență tehnică, câștigată la Daniel Roth, Gérald Genta, Jaeger-LeCoultre, Vacheron Constantin și Orkos.
Allègre, Meynier și Herbet readuc brandul Amida în atenția iubitorilor de ceasuri prin relansarea unui model de referință pentru anii ’70: Digitrend. Ceasul a fost prezentat la ediția din 1976 a expoziției Baselworld – se va împlini în curând jumătate de secol de atunci –, fiind perceput ca un model venit din viitor: un hibrid ce combina designul inspirat de bordul mașinilor sport și de sistemul de afișaj LED cu mecanica clasică. Mecanismul automatic beneficia de un modul jumping hours, iar afișajul în stil digital era realizat, de fapt, cu ajutorul unei prisme care proiecta în plan vertical imaginile orelor și minutelor (imaginile formându-se ca în cazul periscopului). Sistemul de afișaj (patentat în 1973 de Zeno Hurt pentru Robert Triebold) imita extrem de ingenios, cu mijloacele mecanicii și ale opticii clasice, tehnologia LED, ce apăruse în 1962, ceasul asigurând o lizibilitate perfectă la volan (sau la manșă).
Succesul lui Digitrend s-a datorat faptului că era un simbol al acelor ani de mare efervescență, marcați de progrese impresionante, fiind lansat în plină revoluție spațială și în pragul celei informatice, în boom-ul creativ din industria electronicelor și din cea auto, într-un moment în care apariția tot mai multor materiale sintetice deschidea designerilor noi orizonturi, iar quartz-ul schimba radical fața industriei orologere. Digitrend era expresia dorinței de a prefigura viitorul, însă rămânea fidel orologeriei pe stil clasic.
Prezentul unei idei ingenioase
Însă modelul Digitrend a rămas o referință nu doar pentru colecționari, ci și pentru creatori. A inspirat direct câteva dintre modelele spectaculoase lansate de MB&F, dar și de către Urwerk. Și, la un moment dat, i-a atras atenția lui Matthieu Allègre: „Am descoperit brandul Amida în urmă cu vreo 10 ani. M-am îndrăgostit de Digitrend și de stilul său radical, retrofuturist. Ca designer, m-am gândit instantaneu la gama largă de posibilități pe care acest ceas le oferă – atât în ce privește stilul, cât și legătura cu universul automobilistic. Încă nu știam că el constituise o sursă de inspirație pentru alte mărci. Ulterior, am aflat tot mai multe despre el, fiecare detaliu nou apărut producându-mi încântare. Ceasul a devenit o obsesie”. Allègre s-a hotărât să relanseze brandul, iar în 2020 i s-au alăturat în această întreprindere Bruno Herbet și Clément Meynier. „Ca antreprenor în industria orologeră, relansarea unui brand istoric, care a făcut pionierat în acest domeniu, este o oportunitate incredibilă”, punctează Meynier. „E vorba despre una dintre primele mărci care au gândit ceasul nu doar ca obiect funcțional, ci și ca obiect de artă, de design mecanic.”
Dacă la momentul lansării, Digitrend constituia un ceas neconvențional, cum arată el azi și cum e perceput? Designul său a fost subtil revizuit, căpătând un profil încă și mai ergonomic, beneficiind de finisaje superioare și de redesenarea unor detalii-cheie, precum fereastra minutelor sau numeralele. Prima ediție, lansată anul trecut de trioul Allègre-Meynier-Herbet, are carcasă de oțel (dimensiuni: 39 x 36 x15,6 mm), mecanism automatic cu rezervă de mers de 44 de ore (Soprod Newton P092) și brățară din Alcantara și piele de vițel, costând 2.900 de franci elvețieni (fără TVA). Au urmat încă două ediții, tot cu carcasă de oțel, una îmbrăcată în DLC negru (3.250 de franci), cealaltă în aur (3.500 de franci). Cu un plus de 350 de franci, fiecare dintre versiuni poate fi cumpărată cu brățară de oțel în tonul carcasei.
Aș zice că, azi, ceasul rămâne la fel de interesant ca la momentul lansării din 1976: constituie un capitol de istorie orologeră readus în prezent, dar nu doar atât. Seducător și anacronic în același timp, e un obiect de design ingenios, frumos gândit, care atrage privirile. Cu siguranță va avea la fel de mulți fani și acum.