Istoria modernă a încrederii în bănci în România ar trebui, probabil, să înceapă prin 1999, după valul de falimente de atunci, când a intervenit BNR, afirmă din capul locului Laszlo Diosi, CEO al OTP Bank, în timp ce soarbe un ceai din cana sa verde, pe marginea căreia scrie, previzibil, „egészségére”.
„Nu aș spune că a fost o problemă cu încrederea, a fost o problemă cu loialitatea. Clienții nu au avut niciun fel de loialitate față de bănci. Aveau nevoie de bani, iar băncile apăreau una după alta. În ’99 aveam doar jumătate dintre băncile care sunt acum”, afirmă șeful OTP Bank România, una dintre băncile aflate la jumătatea clasamentului celor aproape 40 de bănci din România, cu o cotă de piață după active de 1,3% la finalul anului trecut. OTP Bank a fost, anul trecut, printre băncile care au înregistrat pierderi, chiar dacă nivelul acestora a fost cu 30% mai mic decât în anul precedent. Rezultatele au fost obținute în contextul în care banca a avut un profit operațional de peste 106 milioane de lei, mai mare cu 7% față de anul precedent, iar costuri cu provizioanele de 168 de milioane de lei, în scădere cu 14% față de anul precedent. „În 2005, când am însumat toate declarațiile din presă ale băncilor privind obiectivele lor de cotă de piață, am ajuns la 400%. Probabil că acum nu ar mai da 400%, dar sigur ar da 200%. De aceea nu cred că pot face bani toate băncile. Calitatea și relația dintre bancă și client va fi un factor de diferențiere între cei care vor face profit și cei care nu vor face”, adaugă Diosi.
CEO-ul OTP se concentrează acum la strategia pentru următorii ani: „Strategia pe care am făcut-o în urmă cu doi ani a fost executată. Împreuna cu banca mamă am hotărât că putem face mai mult”.
De altfel, grupul maghiar anunțase încă din anul 2009 că este interesat de achiziția unei bănci în România. Șeful OTP, Sandor Csanyi, a anunțat recent, răspunzând unei întrebări adresată la Adunarea Generală a Acționarilor, că nu a găsit o ţintă adecvată pentru preluare în România, piaţă pe care o consideră de importanţă strategică, dar ar putea face în curând o achiziţie în ţările unde are o cotă de piaţă redusă, precum Serbia sau Croația. În schimb, OTP Bank România şi-a majorat, în prima jumătate a acestui an, capitalul social cu 50 milioane lei, la 782,9 milioane lei, după ce Registrul Român al Comerţului a aprobat operaţiunea la 16 aprilie. „Vom investi mai mult, pentru că noi credem și am învățat că toți clienții în România au nevoie de calitate, iar dacă un client a experimentat calitatea nu se mai aventurează să o schimbe. Domeniile către care ne vom îndrepta sunt încă în analiză, dar e foarte clar că vom continua cu agricultura, o să reîncepem vânzările de credite ipotecare, pentru că se vede că piața a revenit și va fi o oportunitate mai mare”, descrie Diosi, succint, următorii pași strategici ai OTP Bank România. Nu în ultimul rând managerul maghiar vorbește, la fel ca mulți alți bancheri de canalele alternative, de la servicii prin telefon și până la internet banking sau, mai nou, mobile banking. „Avem 300.000 de clienți pentru serviciul de internet banking și suntem pe locul zece pe piață din acest punct de vedere. Acum zece ani aveam doar câteva sute”.
Marea problemă rămân însă creditele neperformante. „Vom trece și peste asta. Suntem pe vârfuri acum și avem semnale foarte bune. Știu multe bănci unde nivelul creditelor neperformante s-a stabilizat. Și la noi la jumătatea anului s-a stabilizat. Chiar dacă va fi să mai crească puțin, din 2015 vom vedea o scădere semnificativă în ponderea volumelor neperformantelor. Băncile sunt bine capitalizate, bine provizionate, deci putem să ne concentrăm pe viitor”, completează Diosi, care a trăit intens, la fel ca mulți alți bancheri, valul de insolvențe din economia românească din ultimii ani.
„Am fost să vizitez un client, în legătură cu care colegii mei de la risk management erau panicați. Clientul s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: «știu că mă pot proteja și să intru în insolvență sau în faliment, dar vreau să rămân activ în piață. Am o singură viață, nu vreau să plec de aici, din România, vreau să lucrez și în viitor cu bănci, deci o să plătesc totul.» Recunosc că nu am fost foarte sigur, dar am simțit că va fi bine. Iar clientul a rambursat creditul, până la ultimul cent”. La polul celălalt, Diosi recunoaște că a avut și cazuri în care a avut clienți „cu contract foarte puternic, colateral, garanția foarte bună, dar am pierdut jumătate de împrumut pentru că respectivul client a găsit soluții”.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România