Vaslav Fomici Nijinski (1890–1950), unul dintre cei importanți artiști din secolul XX, a fost vedetă a Baletelor ruse (1908–1913 și 1916–1917) și unul dintre cei mai mari dansatori ai epocii sale. A revoluționat formele baletului clasic prin mijloace de expresie neconvenționale.
În 1919 a avut o cădere nervoasă și cariera sa a luat sfârșit. A fost diagnosticat cu schizofrenie și dus la un sanatoriu din Elveția. A murit pe 8 aprilie 1950 într-o clinică de la Londra, unde a fost înmormântat. După aceea rămășițele sale au fost strămutate la cimitirul din Montmartre, Paris. Jurnalul său a fost scris în cele șase săptămâni petrecute la sanatoriul din Elveția, înainte ca diagnosticul să-l condamne pe veci la izolare.
„Eu sunt Nijinski. Eu sunt un om simplu. Eu am obiceiuri mizerabile, dar vreau să le îndrept. Eu vreau ca oamenii să îmi arate unde greșesc, căci vreau să-și facă griji pentru mine. Eu îmi voi face griji pentru alții, dar și pentru mine își vor face griji toți. Eu vreau o grijă din dragoste, nu din răutate. Eu nu vreau favoruri. Eu nu sunt iertare. Eu sunt iubire. Eu vreau să vorbesc despre iubire. Eu voi vorbi despre iubire.“ – Vaslav Nijinski