Deși în naufragiul Titanicului au murit peste 1.500 de pasageri, două dintre supraviețuitoare s-au ales cu porecla de unsinkable: Violet Jessop și Margaret „Molly” Brown. Două personalități provenind din medii diferite, două destine care s-au intersectat într-un moment de cumpănă pentru a-și continua apoi traseele divergente finalizate în două vieți trăite cu sens.
Soția unui om de afaceri care a făcut avere din minerit, Molly Brown a fost o personalitate mondenă portretizată de Kathy Bates în Titanicul lui James Cameron. Solicitarea lui Molly ca barca în care se afla să se întoarcă la locul dezastrului pentru a recupera eventualii supraviețuitori este reală și i-a atras la momentul respectiv admirația lumii întregi. Molly și-a folosit popularitatea pentru a-și promova convingerile progresiste și ideile în care credea – drepturi pentru femei și pentru muncitori, acces la educație și comemorarea curajului și a cavalerismului arătat de bărbații de pe Titanic.
În 1914 și-a propus să candideze pentru o poziție în Senatul american, dar și-a întrerupt campania pentru a merge în Franța în ceea ce astăzi s-ar numi o misiune umanitară care a constat în sprijin oferit soldaților americani și francezi răniți și implicarea în acțiunile de refacere a zonelor distruse din spatele frontului. Statul francez a decorat-o cu Legiunea de Onoare.
În a doua parte a vieții Molly a cochetat cu actoria. S-a stins în somn, la 65 de ani, în apartamentul ei de la Hotelul Barbizon din New York.
Viața și personalitatea lui Molly au inspirat generații de regizori: pe lângă documentarele, filmele și serialele care au va subiect tragedia de pe Titanic, există un film și un musical care au același titlu, The Unsinkable Molly Brown, și care îi sunt dedicate în exclusivitate lui Margaret Brown.
O cu totul altă traiectorie a avut Violet Jessop, Miss Unsinkable – mult mai îndreptățită la acest titlu întrucât a reușit să scape cu viață din două naufragii și un accident naval major.
Născută în Argentina, dintr-o familie modestă de emigranți irlandezi, Violet a fost pusă la încercare încă din copilărie, când a reușit să învingă tuberculoza deși medicii i-au dat șanse minime de supraviețuire. Cea mai mare dintre șase copii, Violet a urmat exemplul mamei ei, devenind stewardesă la Royal Mail Line, o companie de transport maritim.
În 1911 s-a transferat pe pachebotul Olympic, cel mai luxos transatlantic al vremii, operat de compania White Star. Violet era la bordul navei când aceasta s-a ciocnit cu nava de război HMS Hawke: nu au fost victime, ambele vase reușind să ajungă în siguranță în port pentru reparații.
În aprilie 1912, Violet Jessup s-a angajat în echipajul Titanicului și, după naufragiu, a reușit să prindă un loc într-o barcă de salvare. Câteva luni mai târziu, a fost transferată pe Britannic, sora mai mică a Titanicului, care, după debutul Primului Război Mondial, a fost transformată în navă-spital.
În 1916, Britannic a lovit o mină de adâncime și s-a scufundat în 55 de minute. Numărul victimelor a fost de 30 dintr-un total de 1066 de suflete aflate la bord. Violet a reușit să urce într-o barcă de slavare, dar aceasta a fost trasă în vârtejul provocat de nava care se scufunda, astfel încât tânăra a fost nevoită să sară în apă. S-a lovit grav la cap, dar, din nou, a supraviețuit.
La rândul ei, Violet a fost portretizată în diferite filme, inclusiv în Titanicul lui James Cameron. După ce nava lovește aisbergul, arhitectul Thomas Andrews (interpretat de Victor Garber) îi spune unei stewardeze să-și pună vesta de salvare, pentru a da un bun exemplu pasagerilor: stewardeza căreia i se adresează este Violet Jessop. Un rol mărunt pentru o supraviețuitoare atât de mare.
Miss Unsinkable, Violet Jessop s-a stins în 1971, la 83 de ani.