De aproape o lună, cei 10 milioane de locuitori din Milano și Lombardia se află în carantină forțată. Orașul pare abandonat: cine poate, lucrează de acasă, punându-și speranța că buletinul zilnic de la ora 6 PM va aduce vești bune: mai puțini morți și mai puțini infectați decât ieri. În orașul blocat de pandemie, viața milanezilor s-a mutat aproape cu totul pe online. Internetul este cea mai importantă conexiune cu lumea. E singurul fel în care copiii pot lua legătura cu părinții aflați la câteva străzi distanță, e singurul mod în care poți comunica cu o persoană aflată în spital, e calea prin care afli despre decesul unui vecin, al bunicului unui coleg de școală de-al fiului tău, al unui prieten al unui prieten.
Sâmbătă, când numărul deceselor scăzuse la 681, cel mai mic din 26 martie încoace, au apărut semnele unui optimism temperat în orașul care este motorul economiei italiene și inima unei regiuni care asigură aproape jumătate din produsul intern brut al țării. Milano este capitala financiară și de afaceri a Italiei, un reper al modei globale, o forță productivă industrială și agricolă, amplasat într-o zonă în care frumusețea naturii atrage anual milioane de turiști. Ce se întâmplă cu Milano se întâmplă cu întreaga Italie.
La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Italia era în genunchi, motoarele economiei au repornit din Milano și zonele limitrofe. Industriile din triunghiul Milano-Torino-Genova au alimentat miracolul economic din anii 50-60, când economia Italiei a crescut cu 5% în fiecare an iar fabricile sale au dat lumii un automobil-simbol ca Fiat 500, scuterele Piaggio sau cauciucurile Pirelli pe care le foloseau ambele.
Însă va fi nevoie de un efort colosal din partea băncilor milaneze, a fabricilor și a fermelor pentru a scoate Italia din actuala criză. Investițiile în afaceri s-au diminuat cu mai mult de 10%, iar economia se îndreaptă spre o contracție de 6% anul acesta; iar efectele ar putea fi și mai severe dacă lucrurile nu revin la normal până în mai, estimează Cofindustria, o organizație de lobby a producătorilor industriali. Guvernul a injectat cel puțin 50 de miliarde de euro în economie, bani care se adaugă unor împrumuturi care ajung la 135% din PIB-ul țării, nivel de îndatorare de două ori mai mare decât al Germaniei. Este posibil ca Italia să devină dependentă de ajutorul Uniunii Europene pentru a-și menține stabilitatea financiară, apreciază Bloomberg.
Chiar și așa, mulți italieni spun că această criză este o oportunitate pentru a pune în aplicare reforme amânate de mai bine de zece ani. Cu riscul ca țara să devină un abonat permanent la fondurile de urgență ale UE sau ale Băncii Centrale Europene, liderii comunității de business spun că este un bun moment pentru ca italienii să-și schimbe modul în care își privesc viața și afacerile. „Este un război în care medicii și asistentele luptă în prima linie în locul soldaților. Este greu de estimat cât de severe vor fi consecințele acestei perioade, dar ar fi o bună ocazie pentru o reformă a sistemului”, spune Riccardo Mulone, șeful UBS Group AG din Italia, citat de Bloomberg.
Băncile milaneze vor injecta miliarde de dolari pentru a da guvernului posibilitatea să ajute firmele și familiile afectate de pandemie. Deja în luna martie creditorii au agreat asupra unui moratoriu în privința amânării ratelor la creditele ipotecare, la liniile de credit ale companiilor mici și mijlocii și la alte forme de împrumut, iar guvernul Italian și-a asumat garantarea acestor împrumuturi pentru ca micile afaceri să continue să funcționeze. „Este important ca băncile să sprijine economia”, spune Jean Pierre Mustier, CEO al UniCredit SpA.
Criza provocată de noul coronavirus lovește exact când băncile italiene își reveniseră complet după criza finaciară din 2008. Dar carantina a încetinit activitatea bancară, la fel cum a făcut și cu orice activitate cotidiană. Băncile lucrează cu publicul o dată la două zile, deci cei care au nevoie de bani îi primesc cu întârziere dacă nu există posibilitatea de a face o solicitare online. Piazza Gae Aulenti, altă dată animată de mulțimea de bancheri care lucrează în zonă, este pustie. Rarii trecători sunt verificați cu termoscanerele să nu aibă febră. Sentimentul de abandon se manifestă și în vecinătatea sediului Intesa Sanpaolo, o clădire-simbol a orașului, cu arhitectură similară băncilor renascentiste din Florența. Nu vezi bancheri în costum și cravată, nici turiști care își fac selfie-uri, restaurantele și cafenelele sunt închise, cu scaunele puse cu picioarele în sus pe mese. Liniștea apăsătoare este întreruptă doar de sirenele ambulanțelor sau de difuzoarele montate pe mașinile carabinierilor, care repetă obsesiv mesajul „Rămâneți în case. Nu ieșiți afară.”
De la prima infecție cu coronavirus depistată în Italia cu șase săptămâni în urmă, într-un orășel din apropiere, peste 8000 de oameni au murit în Lombardia, aproape 60% din totalul deceselor din peninsulă.
Pentru a face față numărului mare de infectați, spitalul Fatebenefratelli a fost reprofilat din unitate pediatrică în unitate de tratare a pacienților cu coronavirus. În zona industrială Portello, unde Alfa Romeo producea altă dată mașinile sale sportive, prinde contur cel mai ambițios efort al orașului de a combate noul coronavirus. Două aripi din pavilionul expozițional Fiera Milano au fost reamenajate pentru a găzdui un spital cu 200 de paturi de terapie intensivă. Pandemia a întărit solidaritatea civică și a făcut ca amenajarea noului spital să dureze doar 10 zile – este posibil ca pacienții să fie primiți chiar de săptămâna aceasta. Costurile de 40 de milioane de euro au fost acoperite din donații venite, printre alții, de la fostul premier Silvio Berlusconi și Leonardo Del Vecchio, președintele conglomeratului EssilorLuxottica SA. Carlo Cracco, un chef celebru în Italia, a pregătit risotto și frittata pentru cei 70 de lucrători care au ridicat spitalul, iar Luca Rovati, fiul defunctului miliardar Luigi Rovati, fondatorul producătorului de medicamente Rottapharm, a reușit să obțină 260 de ventilatoare din China.
Fabricile din Milano vor fi de o importanță capitală în efortul de revenire la normal. Cu tot contextul potrivnic, cel puțin câteva companii-cheie își continuă activitatea la același nivel ca înainte de criză. Prysmian SpA este cel mai mare producător de cabluri electrice și de comunicații din lume. Compania s-a desprins de Pirelli în 2015, dar are sediul în apropierea cartierului general al producătorului de cauciucuri din suburbia nordică Bicocca. Valerio Battista, șeful Prysmian, a lucrat de acasă în ultima perioadă și spune că impactul crizei este sub control până acum, ba chiar, pe măsură ce pandemia pare să fie depășită în Asia, veștile devin încurajatoare. „Afacerile noastre în China merg din plin, și-au revenit chiar mai repede decât ne așteptam și mă aștept ca Italia și Europa să urmeze același traseu în câteva luni, chiar dacă poate ceva mai încet”, afirmă dl Battista, citat de Bloomberg.
Producătorul de automobile de lux Ferrari spune că afacerile sale nu au fost afectate de pandemie, de vreme ce durata de așteptare pentru mașini noi este de 18 luni. Însă cum fabrica este închisă, este posibil ca livrările de anul acesta să întârzie.
Pe de altă parte, pentru companiile locale, motivele de optimism sunt prea puține. Salmoiraghi Automatic Handling produce sisteme de automatizare pentru depozite într-o mică fabrică situată în apropiere de circuitul de Formula 1 de la Monza. Proprietarul Sandro Salmoiraghi spune că pandemia i-a aruncat afacerea în haos și pe cei 60 de angajați în incertitudine, deoarece cel mai mare client și-a amânat comenzile cu un an. Salmoiraghi, care are 85 de ani și a fost martorul bombardamentelor asupra orașului Milano în cel de-Al Doilea Război Mondial, spune că „virusul e mai rău decât bombele pentru că e invizibil.”
La Smartkook, un mic restaurant situat chiar lângă maiestuosul Dom din Milano, zeci de fileuri de somon au fost aruncate cu câteva zile înainte de instituirea carantinei. „Am aruncat mâncare de mii de euro”, spune managerul restaurantului, care acum încearcă să-și orienteze business-ul spre livrare la domiciliu pentru a a-l ține în viață.
În schimb, la Terroir, o băcănie cu vinuri și produse organice din elegantul cartier Risorgimento, vânzările s-au dublat în ultimele săptămâni. Multă lume lucrează de acasă acum și preferă să comande la magazinul din colț decât să stea la coadă la supermarket.
Confcommercio, un grup de lobby pentru mediul de afaceri, estimează că restaurantele și hotelurile vor trebui să facă față unei scăderi cu 22% a cifrei de afaceri, ceea ce se traduce în pierderi de 23 de miliarde de euro în acest an.
Alberto Salvagnin, fondatorul companiei Veditalia, o agenție de turism care oferă tururi ghidate, se așteaptă ca business-ul său să înregistreze o scădere de 90%. „Anul trecut am avut o cifră de afaceri de 1,2 milioane euro; în ianuarie 2020 am obținut 150.000 de euro, dar restul anului va fi zero. Toate rezervările până în septembrie sunt anulate și probabil vor trece ani până vom atinge din nou nivelul de dinainte de pandemie”.
Industria modei din Milano se reprofilează. Armani Group produce halate de unică folosință pentru personalul medical în fabricile unde altă dată se confecționau costume de 2500 de dolari din lână și cașmir. Prada fabrică măști de protecție, iar Moncler SpA a donat 10 milioane de euro noului spital de la Portello. De vreme ce magazinele de pe Via Monte Napoleone sunt închise, Moncler folosește pauza forțată pentru a-și impulsiona vânzările online și pentru pregătirea colecției de iarnă.
Poate că Milano nu are acel trecut glorios pe care îl au alte orașe italiene – Roma cu ruinele sale, Florența cu splendoarea sa renascentistă, Veneția cu canalele și gondolierii ei -, însă orașul este pentru contemporaneitate ceea ce fiecare dintre celelalte orașe au fost pentru vremurile trecute. „Pandemia nu va schimba rolul de capitală economică și de suport moral pe care Milano îl oferă țării”, spune Donatella Depperu, profesor de strategii de afaceri la Universita Cattolica del Sacro Cuore. Anticorpii din Milano vor învinge boala întâi în oraș și apoi în toată țara.