Mihail Penescu, directorul general al Grupului Editorial ALL
Forbes: Care este cuvântul care caracterizează cel mai bine piața editorială din România în anul 2020?
Mihail Penescu: STAGNARE. Acesta este, cred eu, cuvântul care se potrivește cel mai bine pieței editoriale din anul pandemiei. Mulți vor spune că e o părere optimistă și vor susține că regres este cuvântul mai potrivit. Sincer, îmi va fi greu să-i contrazic. Părerea mea este că efectele pandemiei s-au simțit diferit în fiecare companie.
Au fost edituri care au suferit mai mult și altele care au suportat mai ușor această criză care a generat situații complet noi. Posibil ca editurile mici să fi avut mai mult de suferit. În mod sigur, cei care nu au avut un sistem puternic de vânzare on-line au trăit o situație de coșmar.
Vreme de trei sau patru luni, librăriile au fost închise, iar în rest fluxul de public a scăzut la o zecime. Și trebuie să reamintesc că România avea cea mai săracă piață de carte din UE înainte de pandemie.
La declanșarea pandemiei, foarte multe țări pe care le considerăm civilizate și pe care le admirăm au pompat sume uriașe în piața editorială pentru a trece peste criză. După cum știți, la noi guvernul nu a făcut nimic pentru edituri.
Forbes: Care a fost impactul crizei asupra editurii dvs. în 2020?
Mihail Penescu: Măsurile de repliere au avut loc în martie 2020, imediat ce s-a declanșat criza. Atunci am trăit un moment greu, cauzat de încetarea plăților din toate librăriile și de oprirea completă a vânzărilor din librării.
Oricât de nepopular aș deveni, nu pot să nu remarc că, și în această situație, marea majoritate a librăriilor ne-au transferat nouă problemele lor.
Noi nu putem să facem asta cu furnizorii noștri – tipografiile sau colaboratorii persoane fizice –, pentru că nu intră în mentalitatea noastră. Editurile se luptă întotdeauna să se descurce, să păstreze, pe cât posibil, o echitate și un echilibru.
Librăriile, în schimb, ne-au anunțat sec că încetează plățile, deși aveau uneori sume mari restante. Solidaritatea dintre librării și edituri nu a funcționat niciodată în țara asta. Tot sistemul este construit pe umerii editurilor. Editurile plătesc totul înainte de a încasa ceva dintr-un proiect, editurile așteaptă banii cu lunile după momentul vânzării, editurile se luptă să-și expună titlurile pe rafturi. Povestea este veche de 30 de ani.
După prima perioadă, în care am tăiat costuri, am oprit proiecte, am concediat oameni, lucrurile au început să se echilibreze prin vânzările on-line. Am folosit și metode de protejare a fluxului de numerar – câteva perioade de șomaj tehnic, reducerea salariilor pe o perioadă de 6 luni, amânarea tuturor plăților către bugetul de stat, renegocierea chiriilor. Deci un tablou destul de complicat, dificil de controlat. Nu am fi reușit fără o înțelegere și o colaborare exemplară a tuturor celor care lucrează în editură. Avem norocul unui colectiv destul de vechi, foarte bine sudat, care a reușit să navigheze prin această furtună.
În plus, a trebuit să ne schimbăm complet modul de organizare. În câteva zile, toată editura a făcut trecerea spre munca de acasă și lucrurile au funcționat ireproșabil.
Din păcate, nu ne-a sărit nimeni în ajutor – nici guvernul, nici băncile.
Guvernul a mimat niște măsuri de sprijin prost gândite, prost conduse, parcă pentru a demonstra încă o dată diletantismul și incompetența administrației. Băncile au mimat cooperarea pe creditele garantate de stat, dar de fapt le-au subminat, pentru că nu erau convenabile – birocrație multă, dobânzi mici, risc mărit. În plus, băncile au oprit orice finanțare a domeniului editorial considerat de risc prea mare.
În aceste condiții e greu de imaginat că poți dezvolta proiecte culturale. Tot ce poți face este să practici o politică de subzistență, să fii extrem de prudent cu fiecare pas. Titluri sigure, puține, comerciale. Numai că o asemenea politică nu o poți duce pe termen lung. În scurtă vreme apar stagnarea și apoi regresul.
La sfârșitul anului putem spune că, din punct de vedere al cifrelor, grupul editorial a avut o creștere onorabilă. Nu ne putem, însă, lăuda cu proiecte noi spectaculoase. Pentru asta este nevoie de liniște, de o piață în creștere și de o finanțare corespunzătoare.
Forbes: A apărut vreo oportunitate nouă și surprinzătoare în 2020?
Mihail Penescu: Întotdeauna apar oportunități. Eu, însă, nu pot spune că am identificat vreo oportunitate specială în domeniul editorial în contextul pandemiei.
Am auzit că alții au găsit niște oportunități. Au vândut dezinfectant și măști pe la primării sau abonamente on-line la niște e-book-uri despre care nu e clar dacă există. Inutilitatea unui asemenea aranjament nu o pot comenta, pentru că informațiile sunt obscure.
Forbes: Ce ar fi trebuit să facă guvernanții (Ministerul Culturii/Guvernul) în sprijinul culturii scrise și nu au făcut (trei măsuri concrete), în perioada 2020 – prezent?
Mihail Penescu: În primul rând, ar fi putut să organizeze acel sprijin pentru companiile afectate de criza COVID-19 numit „măsura 2” și „măsura 3” – în mod eficient și mai transparent.
După cum știți, „măsura 3” a fost anulată, iar „măsura 2” este abia la jumătatea drumului, după aproape 8 luni.
Într-o afacere banii trebuie să circule rapid. Nu poți să amâni niște plăți 8 luni sau un an, chiar dacă este un ajutor de stat. Imaginați-vă cum ar fi dacă o companie și-ar amâna plata salariilor 8 luni.
Pentru „măsura 3”, companiile au muncit foarte mult. Fiecare companie care a depus un dosar a dezvoltat un proiect de investiții din fonduri europene. Un asemenea proiect necesită viziune, cercetare și multă, foarte multă muncă. După două luni de eforturi, guvernul a aruncat la coș munca noastră. Nu putem decât să-i mulțumim.
Ar fi fost bine ca proiectul de ajutor al culturii, care se tot macină la Ministerul Culturii, să fie făcut și în interesul editurilor. Eu nu mai sper să apuc ziua când astfel de proiecte se discută transparent, prin asociații și cu oameni competenți. Sunt obosit de aranjamente făcute în mici bisericuțe, pe grupulețe de interese, așa cum a fost făcut și proiectul de sprijin din partea Ministerului Culturii. Nici nu știu cum se numește acel proiect, așa cum nu știu de unde e finanțat.
Știu doar că unii au stabilit, prin tot felul de criterii aranjate, ca banii să fie dirijați la librării și la o anumită parte din edituri. Proiectul a fost făcut fără să se țină seama de realitatea din piață, de structura multor grupuri editoriale și eliminând complet micile edituri.
Ca să răspund direct la întrebare, trei măsuri corecte și utile ar fi fost:
- Implementarea ajutoarelor din măsura 2 și 3 rapid și eficient;
- Finanțarea masivă a bibliotecilor pentru achiziția de carte direct de la edituri;
- Acordarea de vouchere pentru carte profesorilor, studenților și elevilor.
Forbes: În mediul de business, se spune că online-ul este marele câștigător al pandemiei. Este valabil acest lucru și pentru editura dvs?
Mihail Penescu: Este adevărat, vânzările on-line au făcut diferența și au salvat cumva industria. În particular, noi avem niște site-uri puternice care au avut performanțe deosebite în ultimul an. Meritul este al colectivului care lucrează pentru aceste site-uri. Au crescut mult și vânzările pe site-uri terțe. La un moment dat, vânzarea totală on-line depășise 80% din totalul vânzărilor.
După perioada de închidere totală, vânzările din librării nu și-au mai revenit la nivelul anterior. Am vizitat recent niște librării mari și mi-am dat seama de un lucru: librăriile noastre au rămas la un nivel complet desuet. Aranjarea cărților este nefericită, selecția titlurilor este în permanență incompletă, atmosfera este neprietenoasă.
Nu pot să nu fac această comparație. În 1996, am avut ocazia să vizitez niște librării din Londra. Atunci am aflat că în momentul în care o carte era vândută la casă, pleca automat comanda către furnizor pentru completarea de stoc. Pe vremea aceea, noi primeam inventarele cu vânzări la o lună sau două, scrise cu creionul chimic. Acum le primim în Excel, dar tot la o lună. Librarii noștri nici acum nu și-au însușit faptul că titlurile care lipsesc de pe raft sunt cele care s-au vândut. E atât de simplu. Întotdeauna pe rafturi sunt cărțile care nu s-au vândut încă, iar cele care s-au vândut nu mai sunt pe raft. Ghinion, cum ar spune cineva. Iar când nu mai sunt pe raft titlurile care se vând, vânzarea scade.
Părerea mea este că librăriile vor ceda tot mai mult din piață în fața site-urilor de vânzare de carte. Din păcate, noi avem acum foarte puține site-uri serioase care vând carte. Lipsa concurenței reale distorsionează piața. Și vânzarea on-line are problemele ei, pentru că promovarea este din ce în ce mai scumpă.
Toată lumea vrea să vândă on-line orice, iar costurile de promovare cresc. Cartea va trebui protejată, iar accesul la carte trebuie facilitat prin toate modalitățile cu putință.
Forbes: Care sunt principalele schimbări ale consumatorilor de carte pe care le-ați constatat în ultimul an (2020 – prezent)?
Mihail Penescu: Schimbările în structura cititorilor se produc mai lent, nu de la un an la altul. Eu nu pot să am o viziune generală a pieței.
Editura ALL are un anumit segment de piață și un portofoliu de bază care nu se pot schimba decât într-un timp mai îndelungat. Ca tendință, lucrurile stau prost. Toate editurile se orientează spre comercial.
Întâmplător, zilele acestea am fost nevoit să îmi rearanjez biblioteca proprie, câteva mii de volume. Erau depozitate în cutii de acum câțiva ani, când mi-am renovat casa. Mi-a făcut mare plăcere și am fost surprins de multe titluri superbe care s-au publicat acum 15 sau 20 de ani. Editurile de top din România nu mai publică acum decât cărți „ușoare”. Numărul și nivelul cititorilor este în continuă scădere. În mod normal, cărțile grele îți deschid mintea, cărțile greu de citit, care te pun pe gânduri, care te solicită îți dezvoltă gândirea și spiritul.
Din păcate, grupul cititorilor de cărți „grele” e pe cale de dispariție în România. Rezultatele le vedem în jurul nostru. Primesc contracte de zeci de pagini pline de „ca și”, de la tinerii juriști din diverse companii, văd la cele mai „onorabile” televiziuni de știri „jurnaliști” cu un bagaj de 200 de cuvinte pe care le folosesc cu greu, ca să descrie fapte banale. Asta ca să nu mai vorbesc despre impostura la nivel înalt.
Forbes: Care considerați că sunt „vaccinurile” eficiente pentru piața editorială din 2021?
Mihail Penescu: Soluții pentru redresarea pieței de carte există, dar aplicarea lor necesită efort, finanțare și timp. Este nevoie de o voință politică solidă, care să fie interesată de viitorul acestei țări pe termen mediu și lung. Or, mandatele astea de patru ani, care de fapt țin doar câte doi ani, îi fac pe oamenii politici să nu se uite mai departe de vârful bocancilor.
Primul lucru de care are nevoie țara asta este reconsiderarea valorilor. Până nu rearanjăm valorile în ordinea lor firească, nu avem nici un drum. Trebuie să înlăturăm impostura, apoi diletantismul, și să apreciem din nou instrucția și educația. Aud că acum în școli adolescenții care citesc sunt batjocoriți, sunt considerați niște ciudați. Trebuie să începem de la modelele pe care le promovăm și să continuăm cu atitudinea față de școală, chiar din interiorul școlii. Un asemenea demers se face în timp, cu un efort național prelungit. Interesul pentru educație, pentru lectură trebuie motivat de întreaga societate.
Oamenii fac ceea ce au fost învățați și se comportă în funcție de ce văd în jurul lor. Când tu faci reclame cu doi indivizi care înfulecă și vorbesc cu gura plină ca doi nesimțiți, spunând numai tâmpenii, induci ideea că așa e normal să te comporți. Și o astfel de oroare este difuzată de zeci de ori pe zi pe toate canalele TV.
Apoi trebuie facilitat accesul la lectură. Asta se poate face prin achiziții masive în biblioteci, prin facilitarea accesului la cartea electronică, prin finanțarea achiziției de carte de către toți cei care participă la un proces de învățământ și prin dezvoltarea și modernizarea sistemului de distribuție.
Apoi trebuie sprijinit sistemul editorial pentru a putea dezvolta proiecte culturale de amploare, susținute pe termen lung. Editurile au nevoie de timp pentru a-și reconstrui echipele de specialiști care să realizeze mari proiecte culturale. Aici e nevoie de cooperare cu universitățile și cu structurile Uniunii Europene, cu școlile de publishing din vestul Europei.
Dacă vrei să reclădești o țară, nu o poți face decât prin oameni, cu oameni de calitate. Acești oameni se nasc, dar ei trebuie educați și instruiți. Degeaba faci autostrăzi și spitale, dacă autostrăzile se strică după un an, iar spitalele nu au personal medical de cea mai înaltă calitate. Desigur, acestea trebuie făcute, dar baza este în calitatea oamenilor care populează această țară.
(25 mai 2021)