Este, probabil, farmecul Art Week Miami care a propulsat lumea artei în poziția aspirațională pe care o deține astăzi în cultura populară, cu colecționari, artiști, celebrități și designeri din întreaga lume reunindu-se într-un singur domeniu pentru o săptămână de artă, modă de calitate și distracție.
Pentru profesioniști, săptămâna începe în weekendul dinaintea deschiderii târgului, când sunt amenajate standurile și aproape toți colecționarii sunt deja pe drum. Odată ce târgul se deschide pentru public, de obicei într-o zi de joi, începe weekendul „monden”.
Dacă nu sunt gestionate corect, multitudinea evenimentelor care se suprapun și traficul intens de la South Beach către continent pot transforma această săptămână într-un stres inutil. Secretul este să fii selectiv cu ceea ce îți propui să vezi!
Vă fac o scurtă prezentare a săptămânii mele:
Duminică
A fost liniștea dinaintea furtunii! Am ajuns în Miami și m-am dus direct spre plajă. Aceasta va fi, de altfel, singura zi relaxată a săptămânii, așa că am încercat să profit la maximum de ea.
Luni
Ziua a început cu vizitarea unor muzee locale care oferă colecționarilor un breakfast social. Miami găzduiește o serie de colecții private transformate în muzee, cum ar fi: Colecția De la Cruz, Colecția Margulies sau Muzeul Rubell. Cu siguranță, toate merită a fi vizitate. Dintre muzeele mai mari se remarcă Muzeul de Artă Pérez din Miami, din Downtown, sau Muzeul Bass, de pe plaja Miami.
Întotdeauna este fascinant să sesizezi diferențele și asemănările dintre muzee, colecții private și târguri de artă. Una dintre preocupările mele preferate este să mă uit la anul în care a fost cumpărat un tablou. Uneori, colecționarul achiziționează lucrările unui artist înainte ca altcineva să îi observe talentul. Acest lucru poate constitui o rampă de lansare a cotei de piață a artistului.
Târgurile de artă „satelit” din Miami sunt deosebit de importante pentru descoperirea talentelor. Un astfel de târg de artă, Untitled, a fost deschis luni după-amiază chiar pe plajă. Am mers până acolo, prin nisip, ajungând de îndată ce ușile s-au deschis, pentru a nu rata cumva vreo operă de artă excepțională, care ar fi putut să dispară vânzându-se în câteva minute.
După un cocktail pe terasa de pe plajă, a venit timpul să mă îndrept spre primul eveniment al serii: o recepție la Institutul de Artă Contemporană (ICA) din Design District. Sponsorizat de Guerlain, evenimentul a marcat deschiderea unor expoziții ale artiștilor contemporani Hugh Hayden și Jadé Fadojutimi, precum și o retrospectivă a lui Betye Saar. Am admirat munca feministă intersecțională a lui Saar de când am aflat despre ea la Universitate, iar acum am putut vedea aceste compoziții artistice de asamblare preluând un întreg etaj. A fost cu adevărat emoționant!
După ICA, m-am întors la South Beach pentru petrecerea White Cube la Soho House, unde Ellie Goulding a interpretat câteva melodii, urmată de Sister Sledge. Ce manieră plăcută de a marca începutul săptămânii artei!
Marţi
A fost avanpremiera târgului Art Basel! Am avut un moment „zen” atunci când am mers pe jos la Centrul de Conferințe din Miami, pregătindu-mă pentru ziua lungă care urma. Odată ajunsă la târg, am fost fermecată de excepționala calitate a lucrărilor. Într-adevăr, galeriile s-au întrecut pe ele însele în această ediție, expunând lucrări contemporane ale artiștilor „en vogue” perfect alăturate capodoperelor rafinate.
Foarte importante pentru mine au fost cele două sculpturi ale lui Sarah Lucas de la standul Sadie Coles, ilustrând evoluția tehnicii artistei. Inspirată de experiența femeilor din mediile corporatiste, Lucas construiește „sculpturi moi” prin îndesarea unor materiale în ciorapi, realizând forme contorsionate în jurul scaunelor. Lucrările ulterioare păstrează aceleași forme, dar sunt turnate în bronz.
Un alt stand remarcabil pentru mine a fost Galerie Thomas din München, unde capodoperele moderniste au fost puse în evidență de culoarea albastră a pereților. Am fost impresionată în special de o pânză a expresionistului abstract Sam Francis, vândută cu amănuntul la suma de 750.000 de dolari, și, desigur, de o sculptură unică a lui Brâncuși, turnată postum, cotată la 8,25 milioane de dolari.
După orele petrecute la târg, a venit timpul și pentru o scurtă pauză. M-am dus la restaurantul pop-up Joe’s Stone Crab, cunoscut pentru delicioasele sale crustacee, unde o serie de actori de la Hollywood și dealeri renumiți au fost, de asemenea, prezenți, povestindu-și inevitabil achizițiile zilei.
Miercuri
A fost ziua deschiderii NADA (New Art Dealers Association), un alt târg important dedicat descoperirii tinerelor talente. Mi-a făcut plăcere să revăd lucrarea lui Jo Messer la Standul 56 Henry. Îi văzusem anterior picturile în devenire la studioul ei din Brooklyn, dar este o cu totul altă experiență în a le admira expuse.
După-amiaza m-am îndreptat către Muzeul Rubell, gazdă a uneia dintre colecțiile mele preferate din Miami. Familia Rubell este o mare susținătoare a artiștilor emergenți, în special prin programul de rezidență. Artiștii selectați sunt sponsorizați timp de câteva luni pentru a produce lucrări care sunt apoi expuse la muzeu, în timpul Săptămânii Artei din Miami, încântând deopotrivă curatori, galeriști și colecționari.
Sculpturile impresionante, create de Kennedy Yanko în perioada programului Rubell din acest an, te uimesc. Artista transformă oțelul agresiv al automobilelor într-o cascadă, acoperită apoi delicat cu înveliș de vopsea sugerând un material asemănător mătăsii.
Într-o altă secțiune a muzeului, am găsit cele două „Infinity Mirror Rooms” ale artistei Yayoi Kusama. Sunt lucrări excepționale de mari dimensiuni, greu de integrat în colecții private, la fel ca și sculpturile timpurii complexe ale lui Jeff Koons.
După ce am experimentat un taco delicios la un food truck, m-am îndreptat către un mic cocktail găzduit de Louis Vuitton în Design District. În cele din urmă, am plecat spre aeroport, zburând spre New York, exact la timp pentru a ajunge la cursul de Curatoriat, programat joi dimineață.