Matteo Nunziati: „Întotdeauna cred că cel mai bun proiect al meu este următorul”

Cu un portofoliu impresionant de premii în branșă și numeroase realizări notabile, Matteo Nunziati este considerat unul dintre cei mai influenți arhitecți și designeri internaționali ai generației sale. A fost și la București în luna mai, prilej cu care am stat de vorbă despre planurile sale și nu numai…

Specializat în hoteluri de lux, centre de wellness, SPA și proiecte rezidențiale, Matteo Nunziati și-a pus amprenta în toate cele patru zări, din Italia, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită, Kuweit și până în India, Maldive, China și SUA. Printre cele mai remarcabile proiecte rezidențiale se numără penthouse-ul zgârie-nori din New  York de la 432 Park Avenue, considerat cea mai scumpă proprietate, datorită vânzării unui apartament pentru 95 de milioane de dolari.

Proiectele sale nu se rezumă doar la clădiri rezidențiale sau de birouri: Al Mourjan Business Lounges – The Garden de la Aeroportul Internațional Hamad, ambele pentru Qatar Airways, au și câștigat premiul World’s Leading Airline Lounge – Business Class 2023. În paralel cu activitatea sa de arhitect, Matteo Nunziati colaborează cu unele dintre cele mai prestigioase branduri de design, pentru care a creat piese de mobilier. Inclusiv brandul de modă Karl Lagerfeld  a apelat la Matteo pentru a crea prima colecție pentru casă Karl Lagerfeld Maison. Dar mai bine să-i dăm cuvântul…

Cine este Matteo Nunziati: care este istoria ta, ce ai visat să devii când erai copil și cum ți-ai construit cariera?

Încă îmi amintesc foarte bine o vacanță de familie la mare, în timpul celui de-al cincilea an de școală primară. Eram un copil inteligent, curios să aflu multe lucruri, dar încă nu-mi găsisem adevărata chemare – până când o după-amiază ploioasă a schimbat totul. Neputând merge la plajă, m-am așezat și am început să desenez, copiind o ilustrație de benzi desenate. A doua zi, le-am arătat-o unor prieteni și, pur și simplu, nu le-a venit să creadă că am făcut-o eu – arăta exact ca originalul. Acel moment a fost o revelație. Am descoperit că am un talent și, de atunci, mi-am dedicat viața pentru a-l cultiva în cel mai bun mod posibil. Am urmat un liceu de artă, apoi Academia de Arte Frumoase și, în cele din urmă, am studiat design la Politehnica din Milano. Am lucrat cu mai multe studiouri de arhitectură și design pentru a învăța, iar în 2000 mi-am fondat propriul studio. Începutul a fost departe de a fi ușor – au fost sute de obstacole –, dar, în cele din urmă, unele dintre cele mai importante companii italiene de design au crezut în mine și au început să producă piese bazate pe modelele mele. De acolo, clienții care au apreciat abordarea mea de design au început să mă implice în arhitectură interioară și proiecte internaționale. La vârsta de 28 de ani, am semnat primul meu zgârie-nori – cu 22 de etaje –, în Dubai.

Astăzi, studioul meu este considerat una dintre referințele-cheie în arhitectura și designul interior. Cu toate acestea, de fiecare dată când mă așez să desenez, încă mă simt acel copil curios – plin de pasiune și uimire. Nu simt niciodată că am „reușit”. Fiecare zi este o nouă provocare și întotdeauna cred că cel mai bun proiect este următorul.

Ești italian; ce rol joacă vestita „măiestrie italiană” în procesul tău creativ? Ai un idol în arhitectură sau design?

Noi, italienii, ne-am născut într-o țară în care frumusețea este, literalmente, în aerul pe care îl respirăm. Inconștient, absorbim bogăția peisajelor noastre și moștenirea artistică extraordinară care ne înconjoară. Când eram student, luam tramvaiul la școală în fiecare dimineață și în fiecare zi mă trezeam hipnotizat de turlele Catedralei din Milano, strălucind în lumina zorilor. Acest tip de frumusețe rămâne cu tine – devine parte din cine ești.

Faptul că am crescut în Milano, în special, a adăugat un alt strat esențial identității mele creative. Milano este orașul care a reușit să transpună moștenirea artistică imensă a Italiei în producție industrială. Acest spirit dublu – unde arta întâlnește industria – a dat naștere designului italian așa cum îl știm noi.

Dacă ar trebui să indic o perioadă sau o mișcare care m-a influențat cel mai mult, aceasta ar fi mișcarea artistică italiană de la începutul secolului 20, Novecento Italiano. Artiști precum Mario Sironi, Felice Casorati și Gio Ponti au reușit să transforme marea noastră tradiție clasică într-un limbaj modern și revoluționar – fără a-i trăda vreodată semnificația mai profundă.

În munca mea, încerc să fac același lucru. Îmi propun să creez un design contemporan, inovator – unul care să vorbească despre prezent, dar să rămână profund conectat la rădăcinile mele, la istoria care îmi curge prin vene.

Proiecte precum Trump Towers Pune și Bosco Verticale Penthouse sunt deja emblematice. Care dintre proiectele realizate până acum te-a provocat cel mai mult și care crezi că a fost cel mai important moment al carierei tale până astăzi?

Consider că fiecare proiect este cea mai importantă provocare a mea. Privind înapoi la experiența mea, mi-am dat seama că viața mi-a oferit în mod continuu oportunități de creștere – ajutându-mă să devin din ce în ce mai conștient de mine și de munca mea. Din acest motiv, abordez fiecare nouă oportunitate cu cea mai mare grijă și dăruire. În momentul în care termin un proiect, mă simt cu adevărat entuziasmat. În acest moment, proiectez o nouă colecție de mobilier și cred cu adevărat că toate canapelele pe care le-am creat ar putea fi cele mai bune pe care le-am proiectat vreodată. Cu același entuziasm, urmăresc prototipurile și mă pregătesc pentru debutul lor oficial la Milano Design Week. După ce va trece ceva timp, cu siguranță mă voi uita în urmă și voi identifica detalii care ar putea fi îmbunătățite – și apoi procesul începe din nou. De aceea spun mereu: cel mai bun și mai interesant proiect al meu este întotdeauna următorul!

Sustenabilitatea modelează viitorul arhitecturii. Cum integrezi principiile ecologice în proiectele tale?

Sustenabilitatea este o problemă fundamentală pentru viitorul nostru. Cu toate acestea, nu cred că sustenabilitatea înseamnă, pur și simplu, utilizarea materialelor ecologice. Când ne gândim la un produs de design, un interior sau o clădire, chiar dacă folosim materiale perfect compatibile cu mediul, dacă neglijăm impactul estetic, proiectul nu ar fi cu adevărat sustenabil. Pentru mine, sustenabilitatea înseamnă să răspund nevoilor umane – nu numai celor materiale, ci și celor mai profunde, existențiale, cum ar fi dorința de frumusețe și fericire. Imaginați‑vă o clădire care este perfect eco-sustenabilă, dar teribil de urâtă, cu ferestre mici și camere înghesuite – oamenii ar suferi în acel mediu. De aceea, munca noastră trebuie să fie ghidată de un fel de moralitate. Prin moralitate, mă refer la o abordare care ia în considerare nu numai câștigul personal, ci și binele comun. Numai în acest fel putem crea clădiri durabile nu doar din punct de vedere material, ci și existențial.

Care sunt cele mai mari tendințe în designul rezidențial de lux astăzi?

Vorbind cu unele dintre companiile de design cu care colaborez, îmi spun adesea că, în urmă cu câțiva ani, era suficient să creezi mobilier sau interioare bogate în stucaturi, lemn de esență tare și marmură opulentă pentru a satisface clienții. Astăzi însă, cred că oamenii bogați au devenit mai conștienți și mai educați și, prin urmare, mai pretențioși. Din acest motiv, calitatea unui proiect trebuie luată în considerare din mai multe perspective. Pornind de la cel mai extins nivel, având grijă de aspectul și distribuția spațială și coborând treptat până la cele mai fine detalii. În acest proces, cred că am un avantaj semnificativ, deoarece lucrez atât în arhitectură interioară, cât și în design de produs, sunt obișnuit să definesc fiecare aspect al unui proiect – de la imaginea de ansamblu până la mecanismul unui sertar sau îmbinarea precisă dintre marmură și lemn.

Cum a influențat tehnologia – case inteligente, inteligență artificială și automatizare – viziunea ta creativă?

Cred că tehnologia este un instrument excepțional și un sprijin pentru noi, designerii și creativii. Putem colabora în timp real cu echipele de ingineri situate în cealaltă parte a lumii, îmbunătățind rapid și făcând randările și vizualizările 3D mai realiste, printre multe alte lucruri. Cu toate acestea, cred cu tărie că tehnologia va rămâne întotdeauna un instrument pentru adevărata creativitate – nu o va înlocui niciodată. După cum am menționat, aspectul creativ este prea misterios și neașteptat pentru a fi codificat și transferat într-o mașinărie. Creativitatea este ceva neprevăzut și surprinzător. Uneori, mi-am propus să proiectez o piesă de mobilier cu linii drepte, iar cea mai bună idee se dovedește a fi o formă curbată! Nu știu niciodată ce îmi rezervă viitorul când încep să schițez semne pe o foaie de hârtie albă.

Ce anume distinge un design cu adevărat excepțional în opinia ta?

Cred că cel mai profund și mai important aspect al designului este legat de conceptul de frumusețe. Frumusețea are câteva caracteristici extrem de unice. În primul rând, transcende timpul și spațiul. Mi-am dat seama de asta în timpul unei vizite la Madrid pentru un proiect, când am avut o după-amiază liberă și am decis să merg la Muzeul Prado. Stăteam în fața unui tablou al lui Tițian, creat cu mai bine de 500 de ani în urmă. La acea vreme, treceam prin niște dificultăți personale, iar vederea acelui tablou m-a mișcat profund. Am înțeles că o lucrare creată cu secole în urmă de un artist dintr-o cultură și un stil de viață care nu mai există a călătorit în timp și mi-a lovit direct inima. Frumusețea dăinuie în timp și spațiu pentru că atinge o parte a ființei umane care este incoruptibilă. Acesta este ceea ce definește un tablou grozav, un monument arhitectural sau chiar un obiect de design. Scopul designului, în special, este de a aduce acest tip de frumusețe în viața de zi cu zi.

Dacă ai putea proiecta orice clădire fără limite – buget sau locație –, cum ar fi? Care este cea mai nebunească idee pe care ai pune-o în aplicare?

Adesea, mai ales când călătoresc cu avionul fără distrageri, mintea mea începe să rătăcească. Mă imaginez ca un șeic care stăpânește un ținut îndepărtat, visând la construcții incredibile – cum ar fi o casă circulară cocoțată în vârful unei coloane falnice, la 185 sau 200 de metri deasupra solului, unde poți domina orizontul. Dar apoi mă întorc cu picioarele pe pământ și îmi dau seama că realitatea mi-a dat mult mai mult decât aș fi putut spera vreodată. Eram doar un copil care desena în timpul orelor de școală, adesea prins de profesori – iar acum această distracție a devenit o carieră care mă poartă în toată lumea, unde ideile mele se transformă în realitate. În cele din urmă, cred că cea mai sălbatică imaginație este, pur și simplu, să înfrunți realitatea cu ochi curioși și deschiși – și să îți permiți să fii uimit de ea încă o dată.