Lorenz Bruner și Raluca Michailov / Foto Marius Michailov, Geneva
Am avut bucuria unui interviu autentic, spontan, plin de informație extraordinară și de glume reușite, dar, mai ales, de bucuria inovației – cu domnul Lorenz Brunner, directorul IWC al departamentului de Cercetare și Inovație. O discuție informală, entuziastă despre materiale speciale, R&D în orologerie, despre ceasurile ideale și despre… Lewis Hamilton.
Felicitări pentru minunata colecție Top Gun!
Mulțumesc.
Pentru început, aș vrea să vă rog să ne spuneți câteva lucruri despre dumneavoastră: cum ați început, cum ați intrat pe această nișă a materialelor speciale și care este direcția spre care vă îndreptați.
Nu știu exact de unde ar trebui să încep. Sunt de profesie inginer în domeniul materialelor, cu o diplomă de masterat și una de doctorat de la Zürich ETH. Primul meu loc de muncă a fost în industria dispozitivelor medicale, timp de aproximativ cinci ani.
Apoi, acum zece ani, în 2012, am venit la IWC. Pentru mine, a fost un vis devenit realitate. M-am născut și am crescut în regiunea Schaffhausen și întotdeauna am fost pasionat de ceasuri. În companie am început ca manager de proiect la momentul respectiv, în departamentul de dezvoltare a materialelor. Între timp, am ajuns să conduc o echipă mică, de Cercetare și Inovație – o subdiviziune a departamentului de Cercetare-Dezvoltare.
Ceea ce ne deosebește pe noi de restul departamentului de Cercetare-Dezvoltare este faptul că proiectele noastre nu sunt legate încă de un ceas anume. Noi ne ocupăm cu cercetarea de bază, ne bucurăm de foarte multă libertate, avem mai mult timp la dispoziție, pentru că nu suntem presați să lansăm un produs la anul sau peste doi ani. În esență, acesta și este rostul inovației – să îți acorde mai mult timp, mai multă libertate de mișcare, mai mult loc pentru greșeli. În fond, nu toate proiectele au succes.
Da, așa este. Ar fi ceva ieșit din comun.
Absolut. Așadar, acesta este rolul meu, pe scurt. Astăzi, conduc o mică echipă.
Câte persoane?
Cu mine, suntem patru persoane. Eu am experiență în proiecte legate de materiale, datorită educației mele. Am un expert ceasornicar, specializat în micromecanică; el se ocupă în special de proiectele legate de funcții. Pentru că, pe lângă materiale, ne ocupăm și de mecanisme funcționale; și mai avem, ca să spun așa, și un al treilea pilon: proiecte orientate către optimizarea ceasului în orice fel. Utilizând lubrifianți noi, îmbunătățind componentele, făcându-le să fie mai solide. Aceasta este mai degrabă partea silențioasă a inovației, partea pe care nu o comunicăm.
Cum e și firesc, un ceas presupune diverse materiale, uneori mai ruginește tubul coroanei sau apar alte probleme de genul acesta… Noi încercăm să îmbunătățim și acest aspect. Dar, așa cum bine spuneați, nu este partea cea mai interesantă a industriei noastre.
Îmi amintesc lansarea modelului Mojave Desert. Toată lumea era interesată, dar nu bănuiam că va fi un succes atât de răsunător. Care este povestea din spatele acestui material? Cum v-a venit ideea?
Aș spune că povestea acestui model este una mai specială, dacă ne referim la dezvoltarea materialelor. Propunerea inițială a venit de la departamentul de design. Ne-au spus așa: „Ne-a venit ideea de a introduce un model de culoarea nisipului din Deșertul Mojave, așa cum este cea a uniformelor piloților de pe avioanele de vânătoare. Puteți obține o astfel de culoare a ceramicii?”
Aceasta a fost propunerea cu care am fost abordat, în calitate de expert în materiale. Desigur, cunosc toată industria, cunosc cei mai buni parteneri, cei mai buni furnizori. Dincolo de asta, a fost un proces de reglaj fin. Să realizezi o culoare nouă de ceramică poate părea simplu, dar în momentul în care ți s-a cerut o nuanță anume, este foarte dificil să o redai întocmai, trecând prin toate etapele – pornind de la praful ceramic și parcurgând tot procesul de prelucrare pentru a ajunge la produsul finit. Nu poți vedea culoarea produsului finit de la bun început. Este un nivel de complexitate pe care nu ai cum să îl percepi imediat.
Da, s-a vorbit despre acest aspect la conferința de presă – că este mult mai greu decât pare la prima vedere.
Bineînțeles, dacă mergi la un furnizor și îi spui: „Vrem să obținem o ceramică de culoare albastră”, el va produce o astfel de ceramică, iar tu o poți accepta. Dar dacă ți se cere să obții o nuanță anume, este deja o altă poveste.
Înțeleg.
Dincolo de asta, culoarea nisipului și culorile deschise, în general – este valabil și în cazul modelului „Lake Tahoe” –, au o particularitate: când vrei să obții culori deschise, trebuie să ai o materie primă foarte pură. Dacă există fie și numai o particulă de praf acolo, ea va ieși la suprafață, iar produsul acela e bun de aruncat. Îmi amintesc, de pildă, lunetele primului lot de Mojave Desert – cred că am avut cam 80% rată de rebuturi și asta pentru că întotdeauna era o particulă de praf pe undeva.
Și atunci trebuie să treci iar prin tot procesul de prelucrare, să vezi unde este problema. Și am aflat: se întâmpla în timpul procesului de producere a pulberii – materia primă – pentru că moara pentru materie primă nu era foarte curată. Și trebuie să reiei tot procesul, de la început.
Asta se întâmplă în special în cazul materialelor deschise la culoare, pentru că orice imperfecțiune se vede imediat. Pe de altă parte, în cazul unor ceasuri negre standard precum Top Gun, teoretic, poți avea oriunde o particulă de praf – nu se va vedea. De aceea este mult mai dificil să produci culori deschise la o calitate constantă.
Din punctul meu de vedere, modelul Lake Tahoe arată perfect. Probabil a fost nevoie de multă muncă.
A fost. Firește, albul este cea mai deschisă culoare cu putință – pe alb se vede tot. Dar noi colaborăm de foarte mulți ani cu cei mai buni parteneri din industrie, care au o experiență bogată în lucrul cu ceramica colorată. Pur și simplu, i-am făcut să își depășească limitele.
Care este preferata dumneavoastră dintre noile variante de culoare?
Vorbind strict despre ceramică? E o alegere foarte dificilă… Sincer să fiu, îmi place culoarea nisipului, și în combinație cu cadranele. Aspectul monocromatic, pe care îl regăsim și la Woodland. Dar prefer culoarea nisipului, cred că este o culoare aparte… Nu am un astfel de ceas, din păcate, dar probabil acesta este modelul pe care l-aș cumpăra.
Înțeleg. Dar cum ați ales culorile? A fost tot decizia departamentului de design sau dumneavoastră vă revine o parte din responsabilitatea alegerii acestor culori?
În situația de față, a fost solicitarea departamentului de design, condus de Christian Knoop. Sursa lor de inspirație a fost domeniul aviației navale, împrejurimile lacului Tahoe; abia ulterior m-au abordat, solicitând anume aceste culori. Eu nu sunt designer. Firește, culorile pot să îmi placă, mai mult sau mai puțin, dar alegerea lor nu depinde de mine.
În cazul proiectelor axate pe materiale, lucrurile stau diferit. Am multe proiecte de materiale. De exemplu, pentru Ceratanium nu putem schimba culoarea prea mult. Avem acest design de un negru intens, definit de procedura de prelucrare a materialelor. Iar aceasta este diferită față de cea a ceramicii, deoarece, în cazul ceramicii, poți ajusta culoarea în funcție de compoziția pulberii.
La ce alte proiecte mai lucrați acum? Dacă ne puteți spune, desigur.
În momentul de față, am cam 30 de proiecte în lucru – o listă foarte mare, așadar. Aceste proiecte sunt împărțite în funcție de cei trei piloni pe care i-am menționat mai devreme: materiale, funcții și toate celelalte – proiectele de optimizare, cum le numesc eu. În mare, fiecare pilon reprezintă cam o treime.
În ceea ce mă privește sau, mai bine zis, în ceea ce privește materialele, avem o istorie îndelungată cu titanul și ceramica. Probabil nu este deloc o surpriză faptul că unele dintre materialele aflate în lucru se înscriu în această zonă. Cam asta e tot ce vă pot spune deocamdată.
Bun, încă ceva, dacă îmi puteți spune: lucrați la vreun material, aliaj sau combinație de materiale complet noi?
Da. Încercăm să îmbunătățim în permanență ceasurile sau produsele noastre ori să adăugăm un beneficiu pentru client. Aceasta este prioritatea noastră numărul unu. Nu facem niciodată un lucru doar pentru că este posibil. Vrem să-i oferim clientului nostru un beneficiu, aceasta este ideea de bază. Desigur, putem merge mai departe cu definiția beneficiului.
Putem spune, de pildă, că o culoare nouă este un beneficiu. Și poate fi, dacă avem un material la modă. Culoarea verde sau culoarea albă în sine nu este asociată cu un material mai bun decât cea neagră; dar, privind lucrurile din perspectiva varietății culorilor, aș spune că este un beneficiu.
Sinceră să fiu, nu mă așteptam să-mi placă modelul Lake Tahoe. Un ceas alb cu cadran negru suna ciudat.
Sună riscant.
Sună riscant, exact, aveți dreptate. Însă atunci când l-am pus la mână, chiar mi-a plăcut. Nu mă așteptam.
În mod surprinzător, și pentru mine a fost exact la fel. Am văzut modelul și m-am gândit: a, o fi pentru doctori sau ceva (râde), pentru că ei poartă mereu alb. Dar atunci când îl pui la mână… E un ceas agresiv, sare imediat în ochi atunci când îl porți. Cu un ceas ca al meu, probabil de la distanță nici nu se observă că port ceas, însă pe cel alb îl vezi de la 20 de metri, n-are cum să-ți scape, e un ceas ieșit din comun.
Probabil este exact genul de ceas pe care și-l doresc unele persoane.
Da, probabil. Mie mi-a plăcut și faptul că am folosit un cadran negru la acest ceas, nu unul alb. Dar probabil este o chestiune de gust.
Ar fi fost prea mult, ce-i drept.
Absolut! Și atunci chiar ar fi fost un ceas pentru doctori (râde).
(Va urma)