Oana Ijdelea
avocat și membru în Consiliul de Administrație al Black Sea Oil & Gas (BSOG)
Oana Ijdelea – avocat și membru în Consiliul de Administrație al Black Sea Oil & Gas (BSOG), cel de-al treilea producător de gaze naturale al țării, discută despre rolul avocatului în sectorul energetic. Îmbină expertiza juridică cu spiritul antreprenorial și implicarea în guvernanța corporativă, oferind o perspectivă asupra tranziției energetice, provocărilor legislative și rolului leadershipului în acest sector esențial.
Privind în urmă la cariera dvs. de peste 18 ani în industria energiei, care a fost momentul definitoriu care v-a consolidat convingerea că acest sector va continua să modeleze nu doar economia, ci și relațiile geopolitice?
A fost o alegere firească, care a combinat fascinația inițială pentru sectorul exploatării resurselor naturale (pe care eu îl consider cea mai importantă forță motrice a evoluției umane, de la descoperirea focului) și dorința de a urma exemplul tatălui meu, care și-a desfășurat întreaga carieră în industria resurselor naturale și a energiei, și care mi-au construit convingerea că această industrie este mai mult decât un sector economic – este un veritabil vector de dezvoltare și un pilon al oricărei societăți funcționale. Momentul în care această convingere a căpătat o dimensiune geopolitică profundă a fost în contextul crizei declanșate de războiul din Ucraina. Am realizat atunci, într-un mod foarte concret, că energia nu este doar despre producție și consum, ci despre securitate națională, echilibre regionale și decizii strategice. A fost o validare clară a alegerii mele timpurii și o confirmare că rolul energiei în conturarea economiei globale și a relațiilor internaționale este mai pregnant ca niciodată.
Cum reușiți să echilibrați rolurile de avocat, antreprenor și membru în consiliul de administrație, într-un domeniu atât de dinamic și presat de schimbări legislative și politice? A fost vreodată nevoie să luați decizii bazate mai mult pe instinct decât pe analiză?
Echilibrul vine, în primul rând, dintr-o rigoare personală cultivată în timp și dintr-o echipă solidă, capabilă să susțină deciziile rapide cu o bază bine documentată. Domeniul energiei este într-adevăr volatil – reglementările se schimbă, contextul geopolitic se redefinește constant, iar provocările economice cer reacții agile. Au existat, desigur, momente în care deciziile au fost luate într-un timp scurt, aparent „pe instinct”, însă acel instinct nu este niciodată pur – este, de fapt, rezultatul acumulării de cunoștințe, al unei înțelegeri profunde a pieței și a mediului economic, al logicii interne a fiecărei situații și al capacității de a face legături rapide între multiple variabile.
Așadar, chiar și atunci când pare că m-am bazat pe intuiție, în realitate m-am sprijinit pe un proces interior de analiză accelerată, susținut de experiență, studiu și gândire strategică. Intuiția este importantă, dar nu este niciodată suficientă în lipsa unei pregătiri temeinice. În plus, echilibrarea acestor roluri presupune și o constantă recalibrare între viziunea pe termen lung și realitățile de zi cu zi. Ca avocat, sunt ancorată în detalii și rigoare juridică – ca antreprenor, trebuie să anticipez riscuri și oportunități – iar ca membru în consiliu de administrație, sunt responsabilă pentru decizii strategice. Această triadă îmi cere nu doar flexibilitate, ci și o claritate a valorilor și respectiv să știu ce nu este negociabil, indiferent de presiunea contextului. Tocmai de aceea, mizez pe un proces decizional echilibrat, bazat pe colaborare, expertiză și un discernământ format din experiență, nu doar pe reacții imediate.
În contextul tranziției energetice și al presiunilor de decarbonizare, cât de bine este pregătit cadrul legislativ național pentru a sprijini dezvoltarea durabilă, și ce bariere juridice sau instituționale considerați că frânează progresele?
Pentru ca tranziția energetică să fie una reală, nu doar „pe hârtie”, aceasta trebuie să fie echilibrată, susținută de infrastructură și corelată cu realitatea din teren. Nu este suficient să adoptăm obiective ambițioase de decarbonizare dacă acestea nu sunt sprijinite de politici coerente și de mecanisme administrative funcționale. Evenimente recente, cum ar fi blackout-ul masiv din Spania și Portugalia, ne arată cât de vulnerabil poate deveni un sistem atunci când implementarea nu ține pasul cu ambițiile. În acest context, trebuie să vorbim despre un Smart Deal care să însoțească Green Deal-ul – adică despre o tranziție inteligentă, integrată și realistă, nu doar una declarativă.
Cadrul legislativ românesc a făcut pași importanți în direcția armonizării cu cadrul european, dar persistă obstacole serioase. Fragmentarea normativă, suprapunerile de competență între instituții și lipsa de previzibilitate sunt probleme sistemice. În special în ceea ce privește sursele regenerabile și stocarea energiei, procedurile sunt adesea neclare, greoaie și slab digitalizate, ceea ce generează întârzieri și incertitudini pentru investitori.
Mai mult, există o nevoie urgentă de profesionalizare a aparatului administrativ și de dialog real între autorități și actorii din industrie. Doar prin colaborare și o regândire pragmatică a priorităților legislative vom putea transforma tranziția energetică într-un proces durabil și funcțional, nu doar într-un obiectiv teoretic.
Din experiența dvs., ce tip de leadership este necesar în consiliile de administrație ale companiilor din energie, în special în contextul actual marcat de incertitudini geopolitice și tranziții tehnologice?
Leadershipul în energie înseamnă viziune combinată cu adaptabilitate, tenacitate și rezistența la stres. Nu ai voie să fii static sau doar reactiv – trebuie să anticipezi riscurile și să setezi direcții strategice ferme. Avem nevoie de lideri care înțeleg reglementarea, dar și piețele, care pun accent pe guvernanță, dar nu pierd din vedere inovația. Mai ales acum, când tranziția energetică este un cuțit cu doua tăișuri – presiuni dar și oportunități, leadershipul înseamnă să găsești echilibrul între siguranță și transformare. Mai mult decât atât, este necesară o capacitate reală de a integra perspective diferite: tehnice, comerciale, juridice și sociale într-o decizie coerentă și sustenabilă. Într-un sector atât de expus schimbărilor externe, liderii nu trebuie doar să înțeleagă complexitatea, ci și să o comunice clar și responsabil către stakeholderi. Asta presupune curajul de a susține decizii nepopulare, dar necesare, și disponibilitatea de a învăța continuu. Leadershipul, în acest context, nu mai este doar despre control, ci despre orientare, coerență și capacitatea de a construi încredere într-un mediu în permanentă redefinire.
Dacă ați avea oportunitatea să transmiteți un sfat tinerilor avocați care își doresc o carieră în domeniul energiei și al afacerilor, care ar fi acela și de ce?
Să investească în înțelegerea sectorului dincolo de litera legii – să înțeleagă tehnologia, economia pieței, reglementarea europeană și geopolitica. Un avocat de succes în energie trebuie să vorbească aceeași limbă cu investitorii, cu inginerii și cu autoritățile. În final, succesul vine din capacitatea de a conecta informațiile și de a livra soluții aplicabile, în plus față de cunoașterea normelor. Le-aș mai spune să nu caute scurtături și să aibă răbdare cu procesul propriei formări. Aici nu vorbim de un domeniu al rețetelor rapide, ci al construcției progresive, cu fiecare proiect, cu fiecare criză gestionată, cu fiecare reglementare înțeleasă nu doar teoretic, ci practic. Îi încurajez să fie curioși, să pună întrebări, să nu se teamă de complexitate, pentru că exact acolo se află diferența între un simplu executant și un avocat care aduce valoare reală clienților și sectorului în care activează.