FacebookTwitterLinkedIn

După doi ani de pandemie, restricții, multe efecte și trenduri apărute în urma „noului normal”, mediul de afaceri local a primit o nouă provocare: conflictul de la granițele țării, cu toate implicațiile sale economice.

În acest neașteptat context, Forbes România i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți manageri și antreprenori să răspundă unui scurt chestionar într-un moment complicat din punct de vedere economic și social. Pentru că, până la urmă, în ciuda dificultăților, rămân lecțiile de business și de viață.

Care este cuvântul ce caracterizează cel mai bine anul 2022? Argumentați.

Instabilitate. Criza energetică, războiul din Ucraina, nivelul ridicat al inflației, creșterea dobânzilor, deprecierea euro, perturbările din lanțurile de aprovizionare au lovit puternic industria europeană, inclusiv pe cea a României, în cursul acestui an. În condițiile în care prețurile energiei și ale materiilor prime au explodat, marii producători industriali au înregistrat pierderi semnificative, mulți dintre aceștia fiind forțați să își reducă sau să își oprească temporar producția. Încetinirea activității industriale este, în mod clar, un factor negativ pentru perspectivele de redresare ale economiei.

Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2022? Care sunt rezultatele activității companiei/grupului, comparativ cu estimările de la început anului?

Principalul motiv de îngrijorare în 2022 pentru activitatea noastră  a fost și este în continuare costul ridicat al energiei. Combinatele noastre de la Călărași și Târgoviște sunt mari consumatori industriali de energie electrică din România, care nu beneficiază de preț plafonat iar acest preț ridicat al energiei ne influențează prognozele și planificările financiare. Pe de altă parte, un alt aspect care ne-a influențat activitatea începând din luna martie este dificultatea de a ne aproviziona cu materii prime, generată de războiul din Ucraina.  

În ciuda contextului general nefavorabil, am reușit să respectăm, parțial, planurile strategice pentru acest an. În luna iunie am repornit producția de oțel-beton la combinatul din Târgoviște și am demarat planul de modernizare, care prevede investiții în medie de 20 milioane de euro anual, pe o perioadă de 5 ani. Din iunie și până în prezent am produs peste 22.000 de tone de oțel-beton, iar până la finalul anului estimăm o producție totală de de aproximativ 40,000 de tone. Totodată, Donalam Târgoviște a început producția de probă pentru bare de oțel special. În ceea ce privește numărul angajaților, estimăm că până la sfârșitul anului vom ajunge la un număr de aproximativ 700-750 de persoane, în prezent având  peste 520 de angajați.  

Totodată, extrem de important pentru business-ul nostru este lansarea Chalibria, la mijlocul lunii noiembrie – marca de oțel certificat “neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon” a grupului Beltrame, accelerând, astfel, tranziția către o producție sustenabilă și către neutralitate climatică. Rămânem, așadar, dedicați angajamentelor de a integra sustenabilitatea în toate activitățile și procesele grupului, iar în acest sens am adoptat un plan amplu de decarbonizare, având ca target reducerea emisiilor cu 40% până în 2030 (comparativ cu nivelul din 2015). Pentru a atinge acest obiectiv, avem în vedere patru macrogrupuri de activități: eficientizarea producției, proiecte privind economia circulară, achiziționarea de energie verde și proiecte privind hidrogenul.   

De asemenea, cu toate că ne confruntăm cu o inflație galopantă, ne menținem planurile privind dezvoltarea fabricii de oțel „verde”, cu emisii reduse de carbon, în Târgoviște. Board-ul nostru a aprobat investiția și suntem în curs de obținere a autorizațiilor privind impactul asupra mediului. Preconizăm că vom începe lucrările de construcție în iunie 2023. În același timp, am avansat planurile pentru proiectul parcului fotovoltaic, pentru reducerea consumului de energie al viitoarei unități de producție.

Cum a influențat războiul din Ucraina activitatea companiei dvs.?

Efectele negative generate de războiul din Ucraina au afectat în mod direct activitatea grupului în cursul acestui an. Creșterea costurilor de producție, pe fondul scumpirii energiei, a îngreunat competitivitatea produselor noastre pe piețele europene.

De asemenea, după dificultățile de aprovizionare întâmpinate în pandemie, războiul a provocat noi rupturi în lanţul de aprovizionare. Noi importam materii prime precum țagla din Rusia, iar în actualul context am fost nevoiți să găsim alți furnizori.

Care sunt puncte tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România?

România oferă posibilități investiționale foarte bune. Mai mult, implementarea PNRR va genera un impuls puternic mediului de afaceri și va crea un mediu propice pentru antreprenori. Un aspect mai puțin favorabil este infrastructura slab dezvoltată, având în vedere faptul că nu au existat proiecte majore de infrastructură în ultimii 10-15 ani. De asemenea, lipsa unei politici industriale puternice a condus la o creștere a deficitului comercial, România pierzând părți importante din industria locală.

Care credeți că sunt măsurile pe care guvernul României ar trebui să le ia pentru ca mediul de afaceri din România să treacă această iarnă fără piederi majore? (falimente, insolvente, blocaje)?

Ne aflăm într-un context aparte, geo-politic, dar și din perspectiva evoluției economiei la nivel global. Sunt timpuri istorice în care trebuie să înțelegem că cele mai bune decizii sunt cele gândite în mod sustenabil, coerent, pe termen mediu și lung, nu doar care să răspundă unor nevoi de etapă.

În acest sens, cred că cea mai importantă este claritatea legislativă în materie de energie. Stabilitatea în sistemul energetic asigură totodată predictibilitate pentru companii, care pot planifica, astfel, mai ușor și mai eficient. Separat, este nevoie de claritate în ceea ce privește politica fiscală, mai ales în contextul în care, periodic, intervin declarații care pot ridica semne de întrebare sau incertitudine cu privire la stabilitatea sistemului fiscal.

Avem încredere totuși că autoritățile române vor acționa într-o perspectivă de construcție durabilă în regiune, care sa susțină investițiile în România și implicit să protejeze industria locală. De exemplu, singura țară din grup în care astăzi înregistrăm pierderi este România, dată fiind lipsa  unei politici de protecție împotriva importurilor. Prețul oțelului beton a scăzut foarte mult din cauza importurilor din țări care practică prețuri de dumping. Aparent, pe termen scurt, importul de materiale oferă iluzia unor câștiguri mici și imediate, dar, dacă nu avem grijă de producătorii locali, se va perpetua situația din ultimii doi ani pe piața oțelului. Pe termen lung, România va avea de suferit.

Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel mondial, dar pentru industria/domeniul dvs. în anul 2023?

Pe lângă criza politică și cea energetică, o provocare importantă pentru industria siderurgică în 2023 va fi accelerarea procesului de decarbonizare, pentru a respecta reglementările din ce în ce mai stricte din domeniu, pe de o parte,  dar și pentru a face față provocărilor unei piețe competitive, pe de altă parte. Un pas esențial în acest demers este renunțarea la exportul de fier vechi, deoarece acesta este o resursă reciclabilă deosebit de valoroasă. Astăzi, UE exportă aproximativ  20 de milioane de tone de fier vechi și importă materiale cu un nivel ridicat de emisii poluante. Mai mult decât atât – există riscul de greenwashing. Din ce în ce mai multe companii promovează procese industriale ca fiind green când ele, de fapt, nu sunt. Noi însă, am creat Chalibria – tocmai pentru a fi deschiși și pentru a le arăta tuturor stakeholderilor, în mod transparent, statusul și evoluția activităților noastre.

O altă provocare majoră a industriei este deficitul de personal calificat. În România cel puțin, ne este foarte dificil să mai găsim specialiști în domeniu, în lipsa unui sistem educațional care să pregătească noile generații pentru aceste meserii specifice. De aceea, strategia noastră este de a atrage tineri în echipă, indiferent de domeniul sau nivelul calificării, și de a investi în formarea și perfecționarea lor la locul de muncă.