După doi ani de pandemie, restricții, multe efecte și trenduri apărute în urma „noului normal”, mediul de afaceri local a primit o nouă provocare: conflictul de la granițele țării, cu toate implicațiile sale economice.
În acest neașteptat context, Forbes România i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți manageri și antreprenori să răspundă unui scurt chestionar într-un moment complicat din punct de vedere economic și social. Pentru că, până la urmă, în ciuda dificultăților, rămân lecțiile de business și de viață.
Care este cuvântul ce caracterizează cel mai bine anul 2022? Argumentați.
Șoc. Invadarea Ucrainei de către Rusia ,criza energetică, incertitudinile fără precedent pentru întreaga industrie – sunt doar câteva din caracteristicile unui an extrem de greu, în care toate valorile morale, sociale, economice pe care lumea civilizată le-a construit după Al Doilea Război Mondial…s-au prăbușit.
Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2022? Care sunt rezultatele activității companiei/grupului, comparativ cu estimările de la început anului?
Anul trecut, grupul ARTROM, alcătuit din patru companii structurate pe compania mamă din România – ARTROM STEEL TUBES – a trecut prin cea mai mare amenințare din istoria sa. În anul în care ARTROM avea să sărbătoreasca cu mare fast cei 40 de ani de existență, sancțiunile aplicate fostului beneficiar real al companiei au generat un blocaj fără precedent, în urma căruia toată lumea a văzut, la început, o singură soluție: lichidarea companiei. Spun asta în cel mai sincer mod astăzi – doar curajul nebun al echipei de management și al salariaților a făcut ca, în final, să se găsească o soluție tranzitorie de supraviețuire. ARTROM a mai trecut prin momente grele, în cele patru decenii de când sunt alături de această companie, dar niciodată amenințarea nu a fost atât de gravă. În ciuda unui an de șoc fără precedent în istoria Grupului ARTROM, anul 2022 s-a încheiat cu un rezultat financiar excepțional, care a însemnat un mare balon de oxigen după anii grei ai pandemiei, când compania a supraviețuit la limită. Anul trecut a fost cel mai bun an financiar din istoria companiei, iar dacă nu ar fi existat acest regim de sancțiuni, probabil că rezultatele ar fi fost cu circa 20% mai mari.
Cum a influențat războiul din Ucraina activitatea companiei dvs.?
Din punct de vedere operațional, compania nu a avut dificultăți majore de achiziții sau vânzări, generate direct de război. ARTROM a operat întotdeauna independent de grupul TMK și nu am fost dependenți de Rusia și Ucraina. Desigur, au existat perturbări în lanțurile de aprovizionare, în general, dar ele au fost cauzate și de turbulențele din 2020-2021, care a fost perioada de vârf a pandemiei. Totuși, pentru ARTROM, provocarea cea mai mare a fost regimul de sancțiuni la care a fost supus; nici astăzi nu sunt convins că era necesară aceasta măsură luată în detrimentul unei companii CARE NU A PREZENTAT NICIUN RISC DE TRANSFER AL FONDURILOR CĂTRE RUSIA și ne puteam lipsi și de haosul generat de modul diferit în care s-au aplicat sancțiunile, precum și de felul abuziv în care au acționat unele bănci. Există asemenea instituții care nici astăzi nu acceptă decizii ale unor state membre UE care, fie au aplicat derogări de la sancțiuni în favoarea ARTROM, fie au decis că firmele Grupului ARTROM nu trebuie considerate ca fiind controlate de persoane listate, deci nu ar trebui blocate.
Care sunt puncte tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România?
Economia românească a rămas dinamică, capabilă să absoarbă investiții industriale în zona de producție de bunuri industriale cu valoare adăugată mare, cu oportunități pentru companiile mici din aval/amonte să ofere servicii și produse complementare sectorului, ceea ce face ca mediul de afaceri sa fie atrăgător pentru business-urile mari din industria auto, electronică, echipamente industriale. România este ea însăși o piață de consum industrial, ceea ce generează o contribuție locală semnificativă derivată din vânzarea produselor. Impredictibilitatea legislativă, mai ales în fiscalitate, dependența prea mare a schimbărilor legislative și guvernamentale de turbulențele politice, taxarea exagerată a forței de muncă – inclusiv în cazul contribuțiilor salariaților și o politică energetică făcută pe termen scurt cu volatilitate mare – aceasta ar fi lista punctelor slabe. Aș adăuga și lipsa unei corelări între necesitățile companiilor în domeniul calificărilor resursei umane și ceea ce pregătește, de fapt, sistemul educațional la provocările resimțite de mediul de afaceri.
Care credeți că sunt măsurile pe care guvernul României ar trebui să le ia pentru ca mediul de afaceri din România să treacă această iarnă fără piederi majore? (falimente, insolvente, blocaje)?
–
Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel mondial, dar pentru industria/domeniul dvs. în anul 2023?
Metalurgia este o industrie energofagă, însă fără acest sector de importanță strategică oriunde în lume, nimic nu ar putea exista ca industrie. De aceea, pentru metalurgie, rămâne marea provocare a unei piețe energetice extrem de volatile, condusă de decizii politice arbitrare, ilogice din punct de vedere economic. De altfel, cea mai mare provocare a anilor viitori e legată de măsurile de reducere pana la zero a emisiilor de gaze cu efect de seră care vor necesita investiții uriașe în toată industria. Nu în ultimul rând, pe lista provocărilor aș așeza ceea ce marile industrii întrevăd deja ca fiind o posibilă viitoare criză de resurse materiale, în general materii prime.