Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

L’amour toujours…

Mi-am întâlnit dragostea la colţ, și nu în sens figurat, ci cât se poate de propriu. Ne cunoșteam de puţină vreme. Eram colegi de cămin și aveam prieteni comuni. Îmi amintesc exact seara în care ieșeam din scara căminului P21, cu lacrimi curgându-mi șiroaie și nasul roșu, iar la colţ, acolo unde se înălţa fără teama de orizonturi un copac bătrân, ne-am întâlnit.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

Mânca o clătită, din care mi-a întins și mie, întrebându-mă calm ce am păţit. A fost primul moment în care am simţit că vocea lui are efectul unui sedativ, că privirea sa reușește să-mi spună că va fi bine, că alături de el nimic rău nu se poate întâmpla, că știe să mă cucerească autentic, fără tertipuri, dar n-am știut că asta însemna dragoste.

Credeam că dragostea înseamnă dorinţă, competiţie, vanitate, zbucium, tristeţi, trădări… La câteva zile, ne-am reîntâlnit într-un magazin, am schimbat două vorbe, în timp ce învârteam pe degete o mică aţă. Habar nu am, dar gestul pueril de a-i da acea aţă, în joacă, avea să ne unească peste timp. Trecuse mai bine de o săptămână, când, venind de la metrou, ne-am reîntâlnit, iar primul său gest a fost să deschidă tacticos buzunarul de la piept și să-mi arate aţa dăruită, pe care o purta cu el…

Am hotărât să ne căsătorim brusc.

Cred că era marţi când ne-am anunţat părinţii că noi, sâmbătă, vrem să ne cununăm. Nimeni nu se aștepta, cred că nici noi. Au trecut foarte mulţi ani de atunci, noi simţim însă că ne știm de-o viaţă. Câteodată, seara, rememorăm scene din apartamentele prin care am locuit, clipele de fericire, perioadele grele, care păreau că nu se vor sfârși, primele noastre ieșiri la restaurante bune, în perioada austeră a studenţiei, primele cadouri pe care le preţuiam mult mai mult decât valorau, micile scrisori pe care ni le lăsam dimineaţa, tot acest fond comun care, cu fiecare zi, devenea mai solid și mai puternic, la fel ca și iubirea noastră.

Acum, la 40 de ani, știu că dragostea înseamnă ţinutul de mână în timp ce privim la televizor, plăcerea de a-i usca părul cu föhnul, mirosul obrazului sinonim cu „acasă“, nerăbdarea de a-i vedea zâmbetul luminos, diminuarea fricii și a angoasei atunci când îmi ia capul în palme, weekendurile când gătim împreună, încurajările spuse pe un ton cald, liniștea pe care mi-o dau braţele lui… acest minunat univers al convieţuirii.

Aceasta este povestea noastră de dragoste autentică, firească, spontană, pe care o celebrăm în fiecare zi, nu doar în februarie. Pot părea lipsită de modestie, însă cred cu tărie că suntem cuplul potrivit, un chic couple, așa cum ne place nouă, mai în glumă, mai în serios, să spunem și mai cred că dragostea nu se caută cu ostentaţie, ci se recunoaște atunci când apare.

Avem însă și noi modelele noastre, cupluri celebre, ale căror povești de dragoste ne-au inspirat, ne-au fascinat și pe care le împărtășim cu voi.

David Bowie și Iman

Dacă nu mai credeţi în peţitori, iată dovada vie că, uneori, o întâlnire organizată de alţii ne poate aduce în cale marea iubire.

Teddy Antolin, hairdresserul starului David Bowie, îi propune acestuia să ia cina cu o superbă mulatră. David acceptă și își face apariţia într-un Mustang Sport, îmbrăcat în jeans alb și geacă de blugi. Iman poartă o ţinută din piele neagră și îl intimidează profund, atât de tare, încât David uită că nu bea niciodată ceai și, dornic să-și programeze următoarea întâlnire, o invită la un ceai.

Despre David poţi spune multe: că a debordat de creativitate, că a fost un trendsetter, dar și un outsider, că a influenţat arta, muzica, moda, că a trăit extrem… dar, poate, nu ai spune că a fost un tip romantic. Ei bine, surprinzător, David știa să creeze momente pline de emoţie. Înainte de a-și spune „da“, cei doi se aflau în Florenţa, într-o călătorie. Iman este cucerită de un inel dintr-o vitrină, pe care însă nu și-l achiziţionează. David nu uită, se întoarce după doi ani să caute inelul, pentru a o cere în căsătorie și, deși acesta se vânduse, David nu renunţă și merge cu cercetările până la proprietarul inelului, de la care îl cumpără.

Se căsătoresc în 1992, având ceremoniile de căsătorie atât în Lausanne, cât și în Florenta și deţin, poate, cel mai longeviv mariaj din industria muzicală. 25 de ani de iubire sinceră, de adoraţie reciprocă, de discreţie totală în ceea ce privește viaţa lor intimă, de încredere, în ciuda trecutului tumultuos al lui David, de loialitate.

CITEȘTE ȘI Corupţii sentimentalo-vestimentare

După moartea lui, Iman declara, cu un firesc pe care nu ai avea cum să nu-l admiri, că niciodată nu a fost îndrăgostită de starul David Bowie, ci de David Jones, persoana.

Pablo Picasso și Dora Maar

În 1936, Dora Maar, o tânără fotografă de origine iugoslavă, intra în viaţa lui Picasso. Prietenă a poetului Paul Eluard, frecventa cercurile suprarealiștilor, vorbea spaniola și franceza, era inteligentă și foarte atrăgătoare.

Cei doi se întâlnesc într-o cafenea și apoi, deoarece locuiește în apropierea atelierului marelui pictor, Dora începe să-l viziteze foarte des. Foarte ușor, acest love affair prinde contur, deși în viaţa lui Picasso existau atât o soţie, Marie-Therese, cât și o fiică. De la întâlnirea cu Dora, arta pictorului ia o altă turnură, pentru că inspiraţia lui devine Dora – o femeie diferită de celelalte. Portretul nou creat este unul sfâșiat, cu ochii, gura și nasul separate unele de altele, simbolizând tristeţea modelului aflat în ipostaza de amantă neîmplinită.

Jacques-Henri Lartigue și Renée Perle

Renée Perle, româncă născută la Iași, pentru mulţi un nume necunoscut, a fost primul model profesionist, lăudat de Galliano. Portretele ei s-au vândut la licitaţii la Sotheby’s, talentatul fotograf Jacques-Henri Lartigue realizându-le în 341 de imagini. Era o apariţie seducătoare, fapt pentru care era modelul preferat al celebrului Georges Doeuillet, cel despre care se spune că a dat tonul în industria modei.

Renée Perle și Lartigue s-au întâlnit lângă Turnul Eiffel, unde el fotografia niște case, aflându-se într-o depresie amoroasă, după despărţirea de iubita sa. A fost dragoste la prima vedere, Renée devenindu-i muză. Lartigue o adora. Îi spunea „parasol“ (umbreluţa), pentru că, spunea el, oricât de multe lucruri afli despre ea, tot are ceva ascuns.

Doi ani, iubirea lor a ars ca o văpaie, ea era modelul care îl inspira să ia cadre cât mai șic, care au devenit, ulterior, faimoase, călătoreau la Cannes, la Juan-les-Pins, ea știa să-i stârnească gelozia, el știa să îi potenţeze frumuseţea. Iubirea s-a consumat cu rapiditate, cei doi despărţindu-se fără a se mai revedea vreodată până la finalul vieţii, însă corespondenţa lui arată dragostea pe care i-a purtat-o acestei frumoase Renée: „Am lucrat cu multe superbe. Pe lângă ea, toate celelalte păreau ţărănci“.

Jean-Luc Godard și Anna Karina

Un alt cuplu celebru este cel format de regizorul Jean-Luc Godard și actriţa daneză Anna Karina, un cuplu care arată cum o relaţie profesională poate evolua într-una de iubire profundă și mistuitoare. Seducătoarea Anna se afla la Paris, căutând afirmarea, încă de când avea 17 ani. Fusese deja remarcată de Coco Chanel, care îi alesese, de fapt, acest nume. Făcea pe atunci modelling și tânărul regizor Godard o vede prima dată într-o reclamă a unui săpun.

Și el, la rândul său, era la început de carieră. Se afirmase drept critic de film și făcuse doar trei scurtmetraje. Era în pragul filmărilor pentru À bout du souflle, cu actorii Jean Seberg și Paul Belmondo, un film cult, reprezentând curentul Nouvelle Vague. Intuind în Anna un deosebit talent și chiar vocaţie, îi propune un rol în film și, deși propunerea era măgulitoare, Anna refuză, fiindcă filmarea implica și scene de nuditate. Refuzul îl intrigă pe Godard și, preferinţa pentru Anna rămânând statornică, îi propune acesteia, cu doar trei luni mai târziu, un rol principal
într-un film.

Este memorabilă prima lor întâlnire, la o cafenea pariziană, unde Jean-Luc vine îmbrăcat foarte excentric, cu dorinţa de a epata, purtând inconfundabilii ochelari negri de vedere, seducător prin eleganţă și dezinvoltură. Anna este cucerită, mai ales pentru că vedea în el și o prezenţă masculină protectoare, ce îi conferea multă încredere, doar una dintre ipostazele care au cucerit-o la Jean-Luc.

A fost un mariaj scurt, de doar șapte ani, dar extrem de intens, cu iubire, certuri, gelozii, separări și reveniri. Se reîntâlnesc după 20 de ani, într-o emisiune filmată în Franţa, pusă la cale cumva de organizatori, fără ca protagoniștii să intuiască ceva. Sunt copleșiti, ea, începând să plângă, pleacă de la masă, iar el își reprimă lacrimile spunând: „Nu o să plâng în faţa camerei, aici. O să plâng acasă“. A fost doar un schimb de priviri afectuoase și gesturi tandre. Tot îţi mai rozi unghiile? – o întreabă el.

Dave Gahan și Jennifer Sklias 

Pe Dave l-am adorat din adolescenţă și întotdeauna m-am gândit cum ar arăta femeia care l-ar seduce pe termen lung. După numeroase escapade amoroase, Dave s-a maturizat emoţional. Anii ’90 i-au adus nu doar o perioadă petrecută într-o clinică de dezintoxicare, ci și prilejul de a-și întâlni aici femeia vieţii, pe Jennifer Sklias, o grecoaică ce a reușit să-l deconcerteze profund prin faptul că nu știa de el sau de trupa sa.

Întâlnirea din clinica din Arizona a ocazionat o relaţie mai întâi telefonică, Dave locuind în Los Angeles, iar Jennifer în New York, apoi o vizită la New York, pe care Dave decide să o facă, iar, după aproape 10 ani, căsătoria lor, pe 14 februarie, de Valentine’s Day. Sunt fericiţi și astăzi și, în ciuda vieţii lui tumultuoase, această relaţie matură, puternică și discretă a trecut proba timpului.

Iubiri fulgerătoare, iubiri consolidate în timp, explicabile sau inexplicabile, ce se consumă rapid sau cu trecerea timpului devin tot mai redutabile, cu parteneri celebri sau oameni obișnuiţi, dar nu mai puţin de excepţie, căci fiecare om e unic în felul său, nu-i așa, toate dau măsura căutării unei împliniri, împlinirea prin iubire.

CITEȘTE ȘI Nu renunţa la fermecătoarele note personale

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii