În vara lui 1970, Ferruccio Lamborghini le-a cerut designerilor și inginerilor săi să proiecteze o mașină care să înlocuiască legendarul model Miura. Noul model trebuia să fie mai rapid și mai avansat din punct de vedere tehnologic și să fie automobilul sport al anilor ’70.
Un demers deloc ușor ținând cont că Miura fusese mașina care a pus Lamborghini pe harta producătorilor importanți de automobile sport exclusiviste. Interesant este că Ferruccio Lamborghini nu fusese de acord cu proiectul, el preferând grand-turismele elegante și nu neapărat rapide, criterii care, considera el, îl deosebeau de Ferrari. În aceste condiții, echipa de ingineri și designeri a lucrat la proiectul Miura în timpul liber.
Inițial, pentru Countach a fost păstrat motorul V12, amplasat longitudinal în spate, dar i-a fost mărită cilindreea de la 4 la 5 litri. Însă excepționala siluetă a mașinii, desenată de Marcello Gandini de la Carozzeria Bertone (același designer care a conceput și Miura), a fost cea care a furat mințile tuturor celor care au văzut-o, fie doar și în fotografii.
Născut în Torino, Gandini l-a abordat pe Nuccio Bertone în 1963, pentru a fi angajat la firma de design a acestuia. Însă Georgetto Giugiaro, pe atunci șeful designerilor de la Bertone (și născut în același an cu Gandini, 1938), s-a opus. Câțiva ani mai târziu, după ce Giugiaro a plecat, Gandini și-a primit locul meritat la Bertone, pentru care a lucrat timp de 14 ani.
Pe lângă Countach și Miura, Marcello Gandini este autorul altor câteva mașini care au scris pagini frumoase în istoria contemporană a automobilului: printre ele, Renault 5, prima generație BMW Seria 5 și excepționala Lancia Stratos, care a câștigat Campionatul Mondial de Raliuri trei ani la rând (în 1974, 1975 și 1976).
Cu Countach, Gandini s-a îndepărtat de formele rotunjite ale automobilelor anilor ’60, delimitându-se chiar de propriul stil care asigurase succesul răsunător al modelului Miura, și a desenat o mașină joasă, lată, cu linii ferme, care se intersectează în unghiuri ascuțite – un edge design incipient, total neobișnuit pentru epoca sa, și care impresionează și astăzi prin forța și agresivitatea pe care le degajă.
Ușile-foarfece, soluție la care designerul a apelat din rațiuni practice, dorind să facă accesul în mașină mai facil, au devenit un element specific Lamborghini, regăsindu-se pe toate modelele mărcii de atunci încoace.
Numele ales pentru noul model, Countach, este o exclamație în dialectul piemontez, de supriză și admirație în fața unui lucru extraordinar. Prototipul a fost dezvăluit la Salonul Auto de la Geneva, în martie 1971, însă aveau să mai treacă doi ani până când mașina să intre în producția de serie. Schimbările care s-au făcut au fost destul de importante: de exemplu, s-a renunțat la noul motor de cinci litri, care s-a dovedit destul de capricios, și s-a revenit la cel de patru litri, cu șase carburatoare Weber cu cameră dublă, care dezvolta 375 CP și propulsa mașina cu o viteză apropiată de 300 km/h; caroseria a fost fabricată din aluminiu, nu din panouri de oțel, cum se decisese inițial.
Prezentarea modelului de serie, Countach LP 400, a avut loc la Salonul Auto de la Geneva în 1973. Cu 152 de unități produse până în 1977, LP 400 este considerat modelul care respectă cel mai fidel designul lui Marcello Gandini și, prin urmare, este cel mai căutat de colecționari. Lamborghini Countach a fost produs fără întrerupere și cu foarte puține modificări, timp de 17 ani.
