Românii sărbătoresc astăzi 105 ani de România. Ziua Naţională a României este sărbătorită pe 1 decembrie, dată stabilită prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Cu 105 ani în urmă, Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România. Astăzi, peste 2.400 de militari români dar și soldați străini participă la parada militară organizată la Arcul de Triumf.
În timp ce la Alba-Iulia se adunaseră 100.000 de oameni pentru a saluta Unirea Transilvaniei cu Regatul României, Regele Ferdinand și Regina Maria intrau în Bucureștiul eliberat. Autorii Unirii din 1918 au gândit cele două evenimente împreună.
„Ne-am întors! Chiar ne-am întors, după doi ani lungi de exil. Mai mult, ne-am întors – de-abia îndrăznesc să pronunț cuvântul, dar tot trebuie spus, fiindcă orice ar urma, ziua de azi e adevărată – ne-am întors triumfători!”, scria Regina Maria în jurnalul său.
Iar vibrația trăită în capitala României, de românii acelor vremuri, o regăsim și o retrăim, tot în jurnalul Reginei Maria.
“Orașul pur și simplu înnebunise. Mi se părea că până și casele, străzile și pietrele din pavaj strigau, aclamau, se bucurau împreună cu mulțimea. Am trecut călare printr-o mare de urale asurzitoare. Steaguri peste tot, oameni înghesuiți la fiecare fereastră, pe fiecare acoperiș, ca să nu mai vorbesc de stradă. Eu călăream la stânga lui Nando (Regele Ferdinand ), Nicolae era de cealaltă parte a mea, iar Berthelot era în dreapta lui Nando”, scria Regina Maria.
Fericirea era atât de mare, pentru că înainte de Marea Unire, România trăise marea înfrângere.
“Tot orașul era în delir. Lipsiserăm doi ani, oamenii cunoscuseră toate ororile ocupației cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorioși, în ciuda nefericirilor, ne întorceam după ce împliniserăm Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam cu România Mare – ne întorceam ca regele și regina tuturor românilor! E aproape de necrezut, dar e adevărat! (…) E greu de descris încântarea frenetică a întregii populații. Erau de-a dreptul înnebuniți de fericire și dădeau glas bucuriei atât de zgomotos încât ți se făcea teamă să nu moară de efort”, mai scria Regina Maria.
Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, lucrările Adunării Naţionale a Românilor au fost finalizate cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea. Pe 1 decembrie 1918, se decide astfel în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.
„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.
1 Decembrie 1918 nu a fost o adunare spontană, nici nu s-a redus la o defilare cu steaguri. A avut lideri, scop, a fost minuțios pregătită. A presupus, pe de o parte, ruptura de statul ungar, prin Declarația de Independență a Transilvaniei, în octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta. Și pe de altă parte, negocieri și sincronizarea perfectă cu autoritățile române și în primul rând cu Regele Ferdinand și conducerea Marelui Stat Major al Armatei Române.
Venită în România la 17 ani, prințesa moștenitoare avusese ani la rând o singură misiune, să asigure continuitatea dinastiei. Era nepoata de fiu a Reginei Victoria a Marii Britanii și nepoata de fiică a țarului Alexandru al II-lea, cel alături de care luptase Carol I în Războiul de Independență. Pentru acesta din urmă, ea, prințesa Maria de Edinburgh fusese inițial perla Coroanei României, dar atât.
Firea vulcanică și educația aristocratică au făcut-o atentă la politică și marile decizii. Regele Ferdinand, expert militar și poliglot prefera să se implice când și cât era cazul. Amândoi primiseră la București o educație spartană.
Ferdinand și Maria fuseseră crescuți în ideea că ei sunt suveranii care trebuie să aducă României Transilvania, după cum copiii învățau la școală de zeci de ani deja că dincolo de granițele vremelnice trăiesc români în provincii românești.
Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România s-a făcut pe 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria.
Pe 28 octombrie 1920, a fost semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia), care a avut ca scop recunoaşterea unirii României cu Basarabia. Dar acesta nu a intrat în vigoare pentru că Japonia nu l-a ratificat. De asemenea, Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire, iar acţiunile Japoniei au venit ca rezultat al unui protocol secret care a făcut parte dintr-un tratat între cele două din 1925.
Astăzi, vedem cum peste 2.400 de militari români dar și soldați străini defilează în Capitală, împreună cu peste 150 de mijloace tehnice, în timp ce câteva zeci de aeronave survolează orașul.
În premieră, la această paradă participă tancurile franceze Leclerc din Grupul de Luptă NATO condus de Franța în România, noile elicoptere Black Hawk ale SMURD, dar și alte blindate de luptă, sisteme de rachete și mai multe tipuri de avioane F-16.
“La parada militară vor defila, alături de trupele Armatei României, și militari străini din cadrul detașamentelor dislocate în țara noastră, precum și din țările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României”, potrivit comunicatului MApN.
După încheierea ceremoniei oficiale, publicul poate vizita standurile expoziționale cu tehnică militară. Evenimentele din București se încheie seara, la ora 19.00, cu retragerea cu torțe a militarilor Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.