Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu…Andrei Pitiș

Andrei Pitiș este fondatorul Vector Watch, primul smartwatch românesc, VP Engineering la Fitbit și angel investor pentru mai multe inițiative locale, printre care o aplicație pentru taxi, o brutărie specializată în tarte și o piesă de teatru independentă. Pasionat de fotografie și îndrăgostit de familia lui, Andrei mi-a povestit timp de câteva ore, la o cafea, despre ceasul în ediție limitată pe care-l poartă la mână – Ulysse Nardin Hammerhead Shark –, despre ideile în care investește în prezent, dar și despre cel mai mare vis al său: zborul în spațiu.
SKY_9222

Ce face Andrei acum, la ce lucrează?

În prezent mă ocup de biroul Fitbit în București, care se află într-o clădire fabuloasă, la Victoriei. Pentru mine a fost important să fim într-o locație centrală, ușor accesibilă, care să fie aproape de o zonă în care să se poată merge pe jos, iar alături de biroul nostru e parcul Kiseleff. Atunci când am întâlniri unu-la-unu, le facem mergând. Nu mai știu cine – eu am auzit-o la Eric Friedman, CTO-ul Fitbit – a zis că „sitting is the new smoking“.

Și, într-adevăr, statul jos îți relaxează o parte din mușchi, responsabili de postură, și îți antrenează alții, așa că îmi place să alternăm întâlnirile. În toate birourile noastre se poate lucra atât de la birou, cât și în picioare sau stând pe mingi medicinale. Petrecem foarte mult timp la birou și mi se pare important ca în acele ore să ne simțim bine.

Revenind la Fitbit, preocuparea principală este să dezvoltăm biroul și ne bucură foarte tare că, din fericire, povestea Vector Watch atrage încă oameni foarte buni. Ca să-ți faci o idee, de la începutul anului și până acum, am crescut echipa la 130 de oameni.

Pe lângă Fitbit, sunt implicat în Innovation Labs, un program de preaccelerare, care se traduce printr-o inițiativă de mentorat al start-up-urilor, adresându-se unei populații foarte tinere, studențești, care formează o echipă ce ulterior vine cu o idee. Tinerii sunt selectați în program, primesc ajutor să își dezvolte ideea, iar toate aceste eforturi concluzionează cu un eveniment uriaș, unde participanții sunt premiați.

Nu în ultimul rând, sunt implicat în diverse proiecte, ca acționar. În Clever Taxi am fost primul angel investor. Acum câțiva ani, când Mihai și Alex, doi băieți deștepți și frumoși, m-au cucerit cu ideea lor în care doar apăsând un buton puteai comanda instantaneu un taxi, am văzut întâmplându-se lucrul acesta, exact ca ideea cu Vector Watch.

În viitor, cred că toți vom avea un sistem, poate un senzor în fluxul sangvin – da, pot visa până acolo – ceva care să ne monitorizeze continuu. Gândește-te că orice mașină are o mulțime de senzori și dacă ceva nu e în parametrii optimi, se aprinde un led. Așa știi că trebuie să pui ulei, că altfel moare motorul. Îți dai seama cum ar fi să avem și noi un beculeț care să zică „Hei, atenție, ai glicemia prea mare“?

Apropo de businessuri în care investesc, există și Tartelier, povestea a doi parteneri, soț și soție, pasionați de bucătărie și de tot ce înseamnă „a mânca sănătos“. Au studiat patiseria în Franța, iar pâinea făcută de ei e cu făinuri franțuzești, cu maia și folosește sare și zahăr la minim.

Tartelier are sediul într-o casă frumoasă și, chiar dacă au început de curând, ceea ce îmi place la ei este că țin foarte mult la calitatea produselor și nu fac niciun compromis. Mai am un business mai vechi de recrutare, se numește TechMind, iar aici lucrurile se leagă foarte frumos. În definitiv, toate ideile în care investesc trebuie să rezoneze cu mine și să „conțină“ oameni alături de care să construiesc.

Cea mai recentă investiție este într-o piesă de teatru pusă în scenă de On Stage Teatru. Se numește „Zeul Măcelului“ și se joacă la Godot. Mi s-a părut interesant să investesc în teatru pentru că eu cred că teatrul, asemenea cărților, este un instrument de educație emoțională, te învață să empatizezi. Îmi place foarte mult și pentru că tema este una foarte actuală și e transformată într-o comedie explozivă.

Mergi des la teatru?

În liceu mergeam foarte des, însă, după revoluție, teatrul a avut o perioadă de stagnare. Acum merg la teatru, însă nu atât de des pe cât mi-aș dori. Mi-a plăcut mult piesa „Fă-mi loc“, cu Marius Manole și Medeea Marinescu, pe care am văzut-o și la Godot, și la Teatrul de Stat din Constanța. Teatrul este un organism viu și crește diferit, în funcție de locul în care îl așezi, astfel încât aceeași piesă poate să-ți pară diferită pe două scene diferite.

Cu siguranță ai o înclinație către vizual, iar discuția pe care am avut-o înainte de interviu despre fotografie mi-a validat observația. Cum ai ajuns să cunoști atât de multe despre acest domeniu? 

Fotografia îmi place foarte mult, dar, din păcate, acum s-a mass-marketizat; avem cu toții instrumentele necesare și, astfel, nu mai este doar apanajul unor artiști. Eu sunt de o altă parte a fotografiei, surprind imagini pe care să le poți privi de mai multe ori.

Am făcut un curs de poetică fotografică și acolo mi-am pus bazele. Nu fotografiez un apus de soare, la care poți fi martor în fiecare zi. (Andrei caută câteva fotografii în telefon și înțeleg ce vrea să-mi spună: sunt fotografii în care vezi câte un detaliu nou de fiecare dată când le privești. O pisică pe un gard, un copil cu tricicleta trecând prin fața unei porți, o pasăre într-o colivie). Vezi? Aceeași poză îți poate da rezultate diferite, îți poate spune altă poveste. În plus, îmi place foarte mult să scot pozele „din aparat“, fără post-procesare. Uite, inclusiv fotografiile făcute fetelor mele au o poveste.

Apropo de familie, Andrei, ce vârstă au fetele tale și ce vă place să faceți împreună?

Ilinca și Andra au 14 și, respectiv, 18 ani. Am avut o perioadă în care mergeam vara împreună la piscină, imediat după ce am plecat eu de la IXIA, compania pe care am condus-o înainte. În 2010 mi-am spus că vreau să investesc în start-up-uri și să stau cu fetele.

M-am gândit că dacă nu prindeam acele două-trei veri la piscină, nu știu când am fi reușit să ne construim relația tată-fiice. Acum, evident, nu mai vor să petreacă timp cu mine. Până de curând mergeam la cumpărături cu ele, dar acum merg cu mama lor.

Acasă, când ne strângem cu toții, jucăm boardgames (Scrabble și, mai nou, „Jocul Vieții“) și câteodată gătim împreună, de Crăciun facem cozonaci. În rest, îmi place să stăm de vorbă și să ne bem cafeaua împreună.

Andrei, dacă tot am ajuns la subiectul „cafea“, cum îți place să bei cafeaua?

Să știi că acum am un aparat Nespresso acasă, cel de inox care a apărut recent. Am avut Nespresso înainte să apară în România, pe care mi l-am luat din Elveția. Îmi place cafeaua cu lapte, întotdeauna fără zahăr. Dar îmi place și espresso scurt, iar foarte rar beau lungo macchiato.

Care e momentul tău preferat însoțit de cafea?

Pentru mine, cafeaua cea mai plăcută e cea de dimineață, alături de soția mea și de fete.

Mai ții minte când ai băut prima cafea?

O, sigur! Făceam eu pe aragaz, când eram în liceu. Pe mine m-au „deportat“ în copilărie la Râmnicu Vâlcea, la bunici, și, din câte știu, nu am băut cafea cât am fost copil, ci abia în liceu. Primeam în schimb lapte cu cacao și probabil în virtutea acestei amintiri îmi place astăzi cafeaua cu lapte.

Mi-ai povestit despre business, despre fotografie, teatru și cafea. Ce îți mai place să faci în timpul liber?

Îmi place să mă înconjur de lucruri frumoase, de la mobilă la tablouri de artă. Am câteva tablouri făcute de o prietenă pictoriță, care sunt create special pentru noi, au o poveste care ne leagă de ele. Mă regăsesc mai mult în arta abstractă, de la Wassily Kandinsky încoace. Pe Kandinsky l-am descoperit în cursul de artă fotografică de acum câțiva ani.

Arta abstractă lucrează cu ce ai tu în tine, te face să vezi lucrurile prin interiorul tău. Îmi place și filosofia, vreau să înțeleg de unde venim și încotro ne îndreptăm. Următorul meu vis este să ajung în cosmos. Ultimii mei bani i-aș da să ajung în spațiu. Când eram mic îmi doream să ajung cosmonaut și, nu știu de ce, dorința mi-a rămas. Cred că se poate și asta vreau acum: să zbor în spațiu. Dacă s-ar putea să ajung și pe lună, ar fi minunat.

Citește și La cafea cu… Ioana Filipescu

Știu că indiferent câte locuri ai vizitat până acum, preferatul tău rămâne Bucureștiul. De ce?

Îmi place, pur și simplu. Pot conceptualiza, însă îmi place cel mai mult pentru că e un oraș care a evoluat. Am 31 de ani de când sunt bucureștean și am văzut multe lucruri. Îmi plac foarte mult Herăstrăul și Cișmigiul, unde m-am plimbat prima oară cu soția mea, sunt foarte frumoase. Îmi plac toate restaurantele noi care se deschid; Bucureștiul e un oraș viu.

Contează foarte mult unde ne uităm, cu ce ne comparăm. În urmă cu câteva luni a ajuns un american aici, îl durea ceva și am mers împreună la un spital privat. A fost testat, verificat, i s-au făcut analize, iar la sfârșit, când am vrut să plătim, americanul a fost impresionat de prețul serviciilor la un astfel de nivel, spunându-mi că este cel mai bun sistem de sănătate pe care l-a văzut. Din nou, depinde la ce te raportezi.

Andrei, ultima întrebare: ce planuri ai pentru anul viitor?

Sunt într-un moment în care nu mă gândesc la viitorul foarte îndepărtat. Pe plan personal, ambele fete își schimbă etapa – una pleacă la facultate, cealaltă intră la liceu și, cumva, chiar dacă nu am fost niște părinți invazivi, ele au emoții, iar noi trebuie să fim lângă ele, să le susținem.

Pe plan profesional, continuăm etapa de creștere a biroului Fitbit; e o construcție aflată încă în dezvoltare. În plus, către mine vin foarte multe start-up-uri și e posibil să continui să investesc în idei noi.

Dacă ai citit „Sapiens“, de Yuval Noah Harari, știi că luarea deciziei de a te implica într-un proiect e un proces destul de abstract: dacă cineva vine și îți povestește despre o idee în care crede, iar dacă și tu crezi în acea idee, înseamnă că aveți un viitor împreună, există potrivire, chimie. Dacă povestea se poate transforma într-un business viitor, alegerea e ca și făcută. E vorba despre intuiție.

Mulțumesc Andrei și ne vedem la teatru!

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Adresa: Restaurant Mesogios Primăverii

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii