Cautare




, Editor Coordonator

Lifestyle |
|

La cafea cu… Alexandru Sautner

Alexandru Sautner are o poveste care seamănă cu a multora dintre noi. Și-a căutat norocul printre străini, a avut trei restaurante în Germania, le-a vândut și s-a întors în țară ca să lanseze probabil cel mai bun lanț de gelaterii de la noi, Cremeria Emilia. Îl admir pentru onestitate și pentru firescul cu care își deapănă amintirile, dar mai ales pentru faptul că, la 50 de ani, reușește să fie tatăl fericit al unei fetițe de doi ani.
SKY_8203

În 1991 ați plecat din România în Germania. De ce Germania?

Germania a fost o întâmplare. Revoluția m-a prins în armată, la Marină. Am fost prima generație care a prins armata redusă. M-am întors acasă, în Turnu Severin și, cum toți plecau, am plecat și eu împreună cu un prieten, cu intenția de a ne înrola în Legiunea Străină. Voiam să ajungem la Marsilia. Nu aveam niciun ban, așa că ne-am oprit în Germania, ca să facem ceva bani. Am început să lucrez într-un restaurant italian și am rămas acolo o perioadă care s-a tot prelungit.

Vă pricepeați cât de cât la ce însemna un restaurant sau ați început de jos?

Am făcut Liceul Economic, secția de Alimentație Publică și ceva practică prin restaurante, cum era la noi pe atunci… Așa că am început de a spălatul vaselor, dar furam meserie – de la cel care făcea pizza, de la bucătărie… Făceam toate acestea fiindcă îmi plăcea mie, nu eram plătit pentru asta. Apoi m-am mutat la alt restaurant, pe urmă la altul, ca să capăt mai multă experiență. Am devenit bucătar, am lucrat ca barist și pe urmă ca ospătar. Iar în 1998 m-am asociat cu fostul meu șef și mi-am deschis primul restaurant. A mers foarte bine, așa că în 2003 am deschis al doilea restaurant și în 2005 pe al treilea.

De ce v-ați întors?

Eu nu m-am rupt complet de țară… De fapt, niciodată nu mi-am pus problema că voi rămâne atât de mult în Germania. Eram foarte legat de România, veneam des în țară cu diverse afaceri.

Și cu restaurantele din Germania ce-ați făcut?

Le-am vândut, în șapte luni am lichidat tot și am plecat definitiv din Germania. În vara lui 2013, am văzut o plajă, lângă hotelul Rex din Mamaia, și am zis să facem ceva acolo. M-am asociat cu Ciprian Marica, pe care îl cunoscusem când venise să joace la Stuttgart, și am amenajat această plajă pentru familie în Mamaia. Am vrut să aducem ceva nou la noi pe litoral, fiindcă toată lumea se axează pe club, muzică tare, alcool, dar nu exista o plajă unde să mergi cu familia; să fie muzică, dar mai lejeră, să fie un restaurant, un loc civilizat. Am vrut să fie ceva deosebit. Avem și acum plaja aceea. Dar voiam mai mult și atunci am deschis gelateria – în București, nișa aceasta nu era acoperită. Nu-mi puteam închipui că în București nu poți mânca o înghețată bună. Am vorbit cu soția, ea m-a susținut și am găsit acest brand în Italia. E o afacere mică, de familie. În 2015 s-a născut Cremeria Emilia. În momentul de față, avem opt locații fixe și una mobilă. Șase în București, una în Cluj, una în Timișoara.

Știu că personalul e una dintre problemele cu care se confruntă industria ospitalității. Regăsiți astăzi la angajații dvs. curiozitatea și dorința de a învăța pe care le aveați dvs. la început de carieră?

Problema personalului e generală. Ce încerc eu să fac e să-mi motivez oamenii nu doar financiar, caut să le dau timp liber. Cred că aceasta este, la acest moment, soluția câștigătoare. De exemplu, eu îmi formez singur managerii. Unii sunt foarte interesați și pleacă de jos – șefa mea de laborator a plecat de la spălat de vase. E foarte implicată și pasionată, vrea să învețe în permanență. La fel, managerii mei din Timișoara, Mamaia sau Cluj au plecat de jos pentru că în acest domeniu nu există experiență și trebuie să-i învățăm noi.

Acum, tinerii par a fi mai interesați de timp liber decât de bani?

Da, asta e o problemă. Este această generație a Internetului care nu are nicio problemă în a-și schimba locul de muncă în fiecare lună.

Ar trebui atunci să căutați oameni trecuți de 30 de ani, o vârstă după care cauți ceva stabilitate, înțelegi ce înseamnă responsabilitatea, apare ambiția?

La laborator, de exemplu, avem o echipă stabilă, cu media de vârstă peste 30 de ani și funcționează așa de patru ani. La vânzare e mai greu să găsești oameni mai în vârstă – e mult de stat în picioare. Și apoi eu vreau tineri dornici să se afirme. Managerul meu de la Promenada are 19 ani. Țin mult la angajații mei și caut să-i tratez astfel încât să se simtă bine și să primească ceea ce merită.

Că am vorbit de timp liber, ce faceți dvs. în timpul liber?

Nu prea am timp liber și nici nu prea îmi doresc. Eu trăiesc prin munca mea, asta e viața mea, îmi iau energia de la oamenii pe care îi servesc, cărora le fac o bucurie cu o înghețată bună…

Am văzut că lucrați cot la cot cu fetele, la servire.

Da, am uniforma mea, merg în câte o locație și lucrez acolo câteva zile. Noi, proprietarii, trebuie să sesizăm la prima mână eventualele probleme. Trebuie să avem pulsul business-ului.

Mâncați multă înghețată?

Mănânc înghețată în fiecare zi, dar fac sport în fiecare zi. Mă trezesc la ora 7.00, alerg o oră în Herăstrău și apoi am energie pentru toată ziua.

Ce alte pasiuni aveți?

Pescuitul și pokerul. Pescuitul mă relaxează. Am o echipă cu care mergem la concursuri… Iar cărți joc de plăcere. Îmi place că am ocazia să mă întâlnesc cu prietenii, uneori mai merg și la câte un turneu… Nu consider pokerul un joc de noroc, 10% e noroc, în rest trebuie să-ți pui  mintea la contribuție.

Deci norocul vi-l faceți dvs.

Așa zicea mama, norocul ți-l dă Dumnezeu, dar și-l mai face și omul… Îți trebuie o șansă, să fii acolo la momentul potrivit. De exemplu, mă gândeam uneori că, dacă aș fi făcut prima Cremerie în altă parte decât în Centrul Vechi, poate nu era vad, nu mergea și mi-aș fi pierdut optimismul… Deși era un produs bun, îl lăudam în permanență tuturor, le spuneam și prietenilor. Dar ei erau sceptici, ziceau da, dar e înghețată, nu mănâncă românul înghețată; sau câtă înghețată ar trebui să vinzi ca să-ți recuperezi investiția de 250.000 de euro din Centrul Vechi? Când scoți tu banii ăștia?

Dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați face ceva altfel?

Cred că am stat prea mult în străinătate, dar fără această experiență nu puteam să ajung unde sunt astăzi. Altfel, nu știu dacă aș schimba ceva. Au fost și vremuri foarte grele, anii aceia din 1991 până în 1994 au fost foarte dificili. Munceam de dimineață până seara, ca un robot, nu știam altceva decât muncă. Aveam o zi liberă, dar și atunci lucram, fiindcă eram plătit în plus. Începeam programul la 9.00, aveam pauză de la 3 la 5, apoi iar lucru până la miezul nopții. Era foarte greu, dar neavând nicio bază, nicio meserie…

Nu aveați de ales.

Atunci, în momentul acela, nu. Nu știam limba germană, nu te angaja nimeni, singura șansă era în gastronomie. Nu mă gândeam la viitor, mă gândeam la ziua de mâine și așa, vag, speram să strâng ceva bani și să mă întorc în țară să fac ceva. Și șederea mea s-a tot prelungit, m-am căsătorit, am făcut doi copii, am divorțat și m-am întors în țară. Apoi am întâlnit-o pe Flavia, actuala mea soție, fără de care nu știu unde aș fi ajuns. Este foarte important să ai o persoană care să te susțină, să te suporte, să te înțeleagă.

Cea mai importantă realizare?

Cei trei copii. Am un băiat de 19 ani, și două fete, una de 15 ani și una de doi ani. Sigur, și afacerea este o realizare, Emilia este o reușită și sunt foarte mândru de ea. Dar familia îmi dă liniște și va fi mereu pe primul plan.

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii